Adevarul.ro

Victor Ponta i-a cerut preşedintelui să prezinte mandatul cu care negociază la Bruxelles în numele României. Dar trebuie cineva să-i dea un asemenea mandat şefului statului?

Copreşedintele Uniunii Social Liberale, Victor Ponta, i-a cerut, luni, preşedintelui Traian Băsescu să prezinte public mandatul cu care va participa la reuniunea crucială a Consiliului European, din 8-9 decembrie. „Traian Băsescu este singurul şef de stat care participă la acest Consiliu fără primul ministru şi fără a avea niciun fel de mandat public pentru a vota în numele României", a spus Ponta.

Dar cine ar trebui, de fapt, să-i acorde mandatul? Există în mediul politic opinii potrivit cărora preşedintele este deja mandatat de popor, în momentul alegerii, astfel că nicio altă instituţie nu-i poate impune un anumit mandat de negociere.

„Moştenirea" Tăriceanu

Există însă şi o Hotărâre de Guvern datând din 2008, privind procesul decizional în afacerile europene. Emis de Guvernul Tăriceanu, în plin conflict cu preşedintele Băsescu, actul normativ a exclus din joc Palatul Cotroceni. Formularea mandatului a fost dată în competenţa Guvernului, prin intermediul unui Consiliu pentru Afaceri Europene, organism subordonat direct primului ministru. 

Conform Hotărârii din 2008, la reuniunile Consiliului participă, obligatoriu, ministrul Afacerilor Externe, secretarul de stat care coordonează Departamentul pentru Afaceri Europene (azi, ministrul Afacerilor Europene), ministrul Economiei şi Finanţelor, miniştrii responsabili pentru domeniile în discuţie sau, dacă e cazul, chiar autorităţi locale.

Acelaşi act normativ mai prevede organizarea unui Comitet de coordonare, la nivel de ministere, sub conducerea ministrului Afacerilor Europene, precum şi a unor grupuri de experţi. În toată această construcţie, Parlamentul a primit doar un rol colateral, urmând să fie informat în legătură cu poziţiile elaborate în cadrul Guvernului. Un nou proiect de lege privind mecanismele de decizie în cadrul afacerilor europene se află acum pe masa Guvernului şi ar putea fi trimis Parlamentului până la finele anului 2011. Deocamdată, singurul act rămas în vigoare este cel din timpul Guvernului Tăriceanu.

În realitate însă, Consiliul pentru Afaceri Europene nu funcţionează. Doar comitetele de experţi se mai întrunesc, însă fără a putea lua decizii politice. Directorul Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE), Cristian Ghinea, pune acest lucru pe seama faptului că Executivul este preocupat mai mult de temele interne. „Era de aşteptat să se întâmple asta, miniştrii se văd oricum săptămânal la şedinţele de guvern. Deci, acest Consiliu a fost integrat de facto în aceste şedinţele. Cu o agendă încărcată de urgenţe, temele europene au fost marginalizate", spune Cristian Ghinea.

O procedură „informală"

Atât la Camera Deputaţilor cât şi la Senat există Comisii pentru Afaceri Europene. Acestea nu sunt însă aproape deloc implicate în elaborarea mandatului de negociere. „Nu există o procedură de prezentare şi aprobare a mandatelor, aşa cum se întâmplă în parlamentul olandez, de exemplu. Dar există o corespondenţă între comisie şi cei care merg la Consilii", spune deputatul PDL Sever Voinescu, membru în Comisia de Afaceri Europene.

Astfel că mandatul cu care reprezentantul României merge la Consiliul European, în cazul de faţă, preşedintele Băsescu, ajunge să fie formulat mai degrabă „pe căi informale", spun surse guvernamentale. Practic, preşedintele ia deciziile, după consultări cu consilieri şi expreţi, după care concluziile Consiliilor sunt transmise, spre ştiinţă, Executivului.

Aşa au fost luate decizii cruciale pentru viitorul României cum ar fi aderarea la Pactul Europlus sau acceptul pentru modificarea Tratatului, în sensul dorit de Germania. Prin Pactul Europlus, România trebuie să îndeplinească ţintele de deficit şi datorie publică la nivelul statelor din zona euro. Nu toate statele noneuro au aderat la acest pact - Ungaria şi Cehia, de exemplu. Prin susţinerea propunerii germane de schimbare a Tratatului, România este de acord cu întărirea guvernanţei economice şi sancţionarea derapajelor fiscale. Aceste opţiuni nu au fost niciodată dezbătute public înainte de a fi fost susţinute în Consiliul European. Şi nici Parlamentul nu a formulat rezoluţii, înainte sau după reuniunile de la Bruxelles.

Dar unde este premierul?

Liderul PSD, Victor Ponta, îl mai critică pe preşedintele Băsescu pentru faptul că merge la Consiliul European neînsoţit de primul ministru. De fapt, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, formatul Consiliului European s-a schimbat şi din fiecare stat membru participă un singur reprezentant. Acesta ar putea fi ori premierul, ori preşedintele, niciodată ambii.

Potrivit surselor guvernamentale, în urma deciziile politice interne, preşedintele Băsescu este cel care reprezintă România la reuniunile Consiliului European, un organism în care se întâlnesc şefii guvernelor statelor membre. Dar preşedintele român nu este direct şeful guvernului, precum în Cipru. Şi nici nu se bucură de puteri extinse, de a numi şi demite pe şeful guvernului sau de a conduce toate şedinţele Executivului, precum în Franţa. Alţi preşedinţi aleşi prin vot direct, precum cei din Polonia, Bulgaria sau Finlanda, nici nu participă la Consilii, lăsând aceasta pe seama premierilor.

Directorul CRPE, Cristian Ghinea, spune că ar fi de dorit o soluţie de compromis între puterile statului. „Preşedintele are atribuţii constituţionale de politică externă şi securitate. El ar putea participa la Consiliile care au aceste teme pe agendă. În rest, ar putea merge premierul, care acum e complet absent. De asemenea, preşedintele ar trebui să consulte Parlamentul în problemele europene", afirmă Ghinea.

"Traian Băsescu votează fără a avea niciun mandat public în numele României."

Victor Ponta

preşedinte PSD

Sămânţă de scandal?

Un alt premier al României ar putea denunţa înţelegerea precedentă, prin care preşedintele merge la Consiliul European. Dacă preşedintele ar refuza, ar putea izbucni un conflict instituţional acut. Nu am fi primii în situaţia aceasta. Acelaşi gen de conflict a izbucnit în octombrie 2008, în timpul coabitării dintre preşedintele conservator polonez Lech Kaczynski şi premierul liberal Donald Tusk.

Pentru a nu risca o situaţie penibilă, membrii Consiliului European au permis atunci prezenţa ambilor lideri polonezi în sala de reuniune. Dar un asemenea lucru nu mai este posibil, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Un asemenea conflict, dacă va apărea, va trebui rezolvat la Bucureşti.