Croaţia intră în Uniunea Europeană cu fruntea sus

Preşedintele grupului PPE , Joseph Daul (mijloc)

Comisia Europeană consideră ţara pe deplin pregătită pentru UE, în timp ce România şi Bulgaria au fost primite în 2007 sub condiţia monitorizării în domeniul Justiţiei. Progresele Croaţiei în domeniul Justiţiei vor fi monitorizate în următorii doi ani, şi nu după aderare, precum în cazul României şi al Bulgariei.

Croaţia va deveni membru al UE în iulie 2013, dacă totul va decurge conform planului. Negocierile dintre  Zagreb şi Comisia Europeană au durat aproape şase ani, timp în care ţara de pe ţărmul adriatic a trebuit să implementeze reforme dure în domeniul Justiţiei şi să dovedească determinare în lupta împotriva corupţiei. Printre altele, un fost premier, Ivo Sanader, a fost arestat în decembrie anul trecut pentru corupţie.

„Nu aş fi crezut în urmă cu un an că Croaţia va putea adera la UE. Însă, în decurs de un an, reforma sistemului judiciar a fost completată, într-o manieră ireversibilă", a declarat comisarul european pentru Justiţie, Viviane Reding. Un gen de declaraţie la care România, aflată în proces de monitorizare pe Justiţie, nici nu ar îndrăzni să viseze.

Viaţa, mai grea

„Comisia a negociat foarte dur, dar corect cu Croaţia în ultimii ani, condiţionându-i intrarea foarte strict, pentru a se asigura că aceasta îndeplineşte toate criteriile şi se ridică la standardele UE",  a declarat, vineri, preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso. El a mai afirmat că Zagrebul ar trebui să fie dat ca exemplu celor care vor să adere pe viitor la UE.

Croaţia a trebuit să îndeplinească toate obligaţiile înainte de intrarea în UE, spre deosebire de România şi de Bulgaria. Acestea au fost acceptate şi apoi monitorizate pe Justiţie şi, într-o primă fază, Agricultură, în cazul României. Potrivit lui Toby Vogel, expert în politică externă al The Economist Group din Bruxelles, Comisia Europeană, „recunoaşte acum că a greşit acceptând ţări care nu erau pregătite". Diplomaţii croaţi spun că oficialii Comisiei Europene „se uită mult mai atent acum la ce se întâmplă în Croaţia, în special în ceea ce priveşte Justiţia, criminalitatea şi corupţia", a mai spus Vogel.

Planuri mari

Aderarea la UE este văzută de croaţi ca o oportunitate pentru dezvoltarea afacerilor. „Pentru mine e important să intrăm în UE, să putem să stăm cu celelalte state membre la masa de discuţii şi să vorbim de la egal la egal", spune Mira Lepur, expert asociat la Camera Croată de Economie. „Vom avea dreptul să influenţăm deciziile economice ale UE, care ne influenţează şi pe noi şi vom putea să beneficiem întru totul de piaţa unică internă. Vom colabora cu alte companii europene fără bariere şi ne vom reprezenta mai bine ţara la nivel global, cu acest nou statut", a mai spus Lepur. Pe de altă parte, croaţii nu-ţi fac probleme în ceea ce priveşte imaginea lor în UE.  „Oamenii cu care lucrez, prietenii mei şi cei pe care îi întâlnesc, toţi au cuvinte bune de spus despre noi", spune Lepur.

Încrederea în felul în care sunt percepuţi de ceilalţi cetăţeni ai UE îi determină pe croaţi chiar să-şi valorifice imaginea prin crearea unui  „brand" specific naţional. „Deocamdată, ei nu sunt foarte informaţi în legătură cu istoria, cultura, tradiţiile noastre sau chiar şi cu economia. Noi, croaţii, ar trebui să ne construim un brand", mai spune Lepur. Ideea sa este ca toate exporturile croate în celelalte state UE să poarte acest brand - astfel încât cumpărătorii să recunoască imediat calitatea croată. „Acest branding va putea fi făcut în mai multe feluri - de la turism la mâncare, cultură şi chiar sport", explică ea.

„Să ne bucurăm că intrăm după România?"

„Paradoxal, Croaţia era mai europeană la sfârşitul anilor 1980 şi la începutul anilor 1990, într-o perioadă intermediară între căderea socialismului şi instaurarea „democraturii" liderului naţionalist Franjo Tudjman. La acea vreme, procesul de europenizare venea de jos, acum e impus de sus", scrie Boris Pavelic, editorialistul ziarului „Novi List", din Rijeka, preluat de reţeaua Presseurop. „Între timp, societatea a acceptat spiritul antieuropean lăsat de Tudjman, pe care Uniunea Democratică Croată (HDZ - partidul aflat la putere) a construit statul.

Iată ruşinea pe care o simţim după mitingul homofobilor de la Split! Cine mai crede că societatea noastră nu e izolaţionistă, închisă, xenofobă sau insulară? Prin urmare, ne-am bucurat prea devreme: va trebui să facem presiuni asupra Guvernului pentru a nu-şi pierde suflul pe ultimii metri ai cursei. De altfel, avem motive să ne bucurăm pentru că aderăm la UE la şase ani după Bulgaria şi Romania?", mai scrie editorialistul. 

Croaţia va susţine un referedum naţional pentru intrarea în UE şi va semna tratatul de aderare la toamnă. Apoi, toate cele 27 de state membre vor trebui să ratifice tratatul. Pentru a se convinge că autorităţile croate sunt pregătite să devină parte din mecanismul UE, ţările membre vor monitoriza, în următorii doi ani cursul reformelor - mai ales din domeniul Justiţiei. România a negociat cu UE timp de 4 ani şi 10 luni, (februarie 2000 până - decembrie 2004). Croaţia a negociat timp de 5 ani şi 8 luni (octombrie 2005-iunie 2011). 

"În decurs de un an, reforma sistemului judiciar a fost completată, într-o manieră ireversibilă.''
Viviane Reding comisarul european pentru Justiţie

Ce va spune România?

România ar putea să determine o blocare a dosarului croat în Consiliul European, pentru a-și asigura o poziţie mai puternică în alte dosare, cum ar fi cel pe Schengen. Surse diplomatice au declarat recent pentru „Adevărul Europa" că nu este exclus ca  România  să pună anumite condiţii legate de aderarea Croaţiei, poziţia oficială fiind în curs de definitivare. Conform lui Yves Pascouau, expert politic al European Policy Center de la Bruxelles, „România ar putea începe să forţeze astfel mâna unor ţări precum Franţa să o accepte în Schengen".