Cine ne împiedică să accesăm fondurile UE

Procesul decizional guvernamental şi legislativ din România în ceea ce priveşte operarea fondurilor europene are grave deficienţe. Autorităţile europene au avertizat Guvernul de la Bucureşti că există riscul de eşec în absorbţia fondurilor europene alocate României pentru perioada 2007-2013.

Consecinţele unui astfel de eşec ar fi teribil de grave, nu numai financiar, dar şi politic. Se impune ca guvernul român să decidă a nu mai opera pe terenul politicianismului, ci al politicilor publice clare şi coerente. Mai multe întrebări mi s-au adresat în legătură cu capacitatea României de a intra în sensul şi ritmul evoluţiilor europene pozitive, cel mai adesea făcându-se trimitere la absorbţia fondurilor structurale, ale celor pentru agricultură şi dezvoltare rurală etc. Răspunsul meu continuă a fi afirmativ, şi nu prin prisma unui optimism debordant.

Dimpotrivă, mă bazez pe o experienţă personală şi socială, dar şi pe argumente specifice, raţionale. În 8 decembrie 2004, când am finalizat negocierea capitolelor de aderare, nu numai factorii decidenţei politice interne erau neîncrezători, dar şi mulţi dintre colaboratorii din echipa de negociere. Ce să mai spunem despre opinia publică? Şi totuşi a fost posibil să realizăm „imposibilul" - cum zicea cineva.

Sau un alt caz: la începutul anului 2009, în al treilea an post aderare, era o tânguială politică deprimantă deoarece nu se reuşise acreditarea autorităţilor de management pentru fonduri europene. Părea că de acea barieră nu se poate trece! După mai bine de jumătate de an, Comisia Europeană a acreditat toate autorităţile de management. Pe baza acestor experienţe, continui să cred că, dacă se vrea, cu adevărat, să se înfăptuiască ceva pentru ţară, se poate!

„Saltul de absorbţie"

Îndemnul pentru adoptarea argumentelor raţionale, la acelaşi subiect, a venit repetitiv de la Comisia Europeană, dar şi de la unele state membre. Comisia a solicitat, încă din 2010, ca Guvernul de la Bucureşti să propună un program de măsuri prioritare, pentru a se evita o posibilă dezangajare de fonduri europene, la sfârşitul anului 2011, ceea ce ar semnala riscul unei dezangajări în 31 decembrie 2013. La sfârşitul lunii aprilie 2011, Guvernul a discutat un program de măsuri prioritare care, într-un limbaj sforăitor, asigura că în România va fi un „salt de absorbţie" a fondurilor europene, obiectiv care ar fi „prioritate de gradul zero" a ţării.

Aflându-ne în al cincilea an post aderare, eu sper la un „salt de absorbţie" datorită mecanicii acumulărilor cantitative din această perioadă. Dar eliminarea riscului de eşec, de care aminteam, este preferabil a se obţine prin demersuri calitative, raţionale. De exemplu, procesul de coordonare a programelor finanţate cu fonduri UE presupune operarea nivelului tehnic, dar şi a celui decizional. Or, tocmai aceasta nu se realizează în România şi nu atât din cauza autorităţilor de management, ci mai ales fiindcă procesul decizional guvernamental şi legislativ are grave deficienţe.

Politizare excesivă a administraţiei

Desigur, autorităţile de management sunt responsabile pentru suprareglementarea propusă, care excede regulamentele financiare ale Uniunii Europene, de impreciziile procedurale şi multe aspecte birocratice nesănătoase, ca şi de unele comportamente care amintesc de caracteristicile administrative fanariote.

Aşteptările UE, conform cărora aceste autorităţi de management vor introduce şi întări managementul european în administraţia românească, rămân a fi îndeplinite. Şi aceasta pentru că partidele politice de la guvernare au ezitat să modifice cultura organizaţională „tradiţională" a administraţiei publice, preferând politizarea excesivă a demersului administrativ. Or, în această situaţie, cei care lucrează în autorităţile de management şi-au luat măsuri birocratice de apărare faţă de intruzia iresponsabilă a politicului.

Efectul: încetinirea sau chiar deraierea procesului dezvoltării ţării, cu costuri mari pentru posibilii beneficiari ai fondurilor europene şi, până la urmă, pentru cetăţenii României. Iar concluzia nu este decât una: nevoia de netăgăduit de a părăsi vechile metehne fanariote şi realizarea unei reforme reale a administraţiei publice în România.

Haos în legislaţia achiziţiilor publice

În mod cert, astfel de apucături vechi se evidenţiază atunci când se analizează piaţa achiziţiilor publice în România. În ultimii ani, legislaţia acestui domeniu s-a modificat de două-trei ori pe an, motivându-se prin intenţia întăririi rolului instituţiilor care gestionează acest sector. În fapt, desele schimbări legislative au complicat şi mai mult reglementările şi au introdus neclarităţi în interpretarea ei, ca şi a normelor de aplicare.

Aceste autorităţi s-ar întări mai mult dacă ar adopta un management performant şi ar utiliza expertiza tehnică reală în verificarea corectitudinii documentelor publicate pe Sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice (SEAP). S-ar impune o evaluare corectă a „situaţiilor neprevăzute", ca şi propunerea de criterii clare de selecţie, clarificări ale condiţiilor în care pot fi făcute modificări de contracte, extinderi de bugete etc. Regulile impuse achiziţiilor făcute în sectorul privat sunt nefireşti, blochează sau întârzie investiţiile în acest sector. Fără o rezolvare a multiplelor şi gravelor probleme care trenează sau chiar se agravează în domeniul achiziţiilor publice, autorităţile publice locale, dar şi cele centrale, firmele private vor continua să fie reticente faţă de implementarea programelor finanţate cu fonduri europene.

Multe „măsuri prioritare" se cer a fi urgent aplicate în România. Şi nu doar pentru absorbţia sumelor imense care ne-au fost alocate de Uniunea Europeană (o estimare recentă arată că România ar trebui să absoarbă circa 15 milioane de euro pe zi, inclusiv sâmbăta şi duminica, până la sfârşitul exerciţiului bugetar european curent).

Menţionăm că nu este vorba numai de procese majore, ample. În funcţie de realităţile de la noi, ar putea fi utilizate proceduri simplificate care să crească gradul implementării şi eficienţei (de exemplu, pentru proiecte mici - gen şcoli, spitale, străzi - s-ar putea introduce procedura design-build). Dar pentru ca aşa ceva să se întâmple, s-ar impune ca guvernarea să se facă în interesul tuturor cetăţenilor ţării!

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.

Agenda europeană. Săptămâna 2-8 mai 2011

- Discutarea amendamentelor la raportul Schengen. Luni şi marţi, 2 mai şi 3 mai: Comisia pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) a Parlamentului European va lua în discuţie ultimele amendamente la Raportul privind aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen. Mai multe amendamente, propuse de europarlamentari olandezi, vizează o recomandare privind o încuviinţare a aderării, dar fără precizarea unui termen.

- Reforma Schengen. Joi, 4 mai: Comisia Europeană va adopta un punct de vedere privind reforma Spaţiului Schengen, cerută de Franţa şi Italia. La 26 aprilie, cele două ţări au decis reluarea controalelor la graniţa comună, în contextul crizei imigranţilor proveniţi din Africa de Nord. Cele două ţări cer Comisiei precizări mai clare privind circumstanţele în care regulile Schengen pot fi suspendate. „Comisia va adopta o comunicare prin care va propune o abordare structurată, cuprinzătoare şi va reitera necesitatea unei reacţii rapide din partea Uniunii Europene în cazul unei crize. Comunicarea va cuprinde diverse aspecte ale politicii în domeniul migraţiei, cum ar fi cooperarea în domeniu cu ţările terţe, întărirea controlului de la frontiere, guvernanţa Schengen, migraţia legală mai bine orientată", se spune într-un comunicat al Comisiei Europene.

- Ziua Porţilor Deschise. Sâmbătă, 7 mai: Instituţiile europene organizează Ziua Porţilor Deschise, o manifestare legată de sărbătorirea Zilei Europei, la 9 mai. Sediile Comisiei Europene şi ale Consiliului pot fi vizitate de public, iar funcţionari ai instituţiilor vor oferi explicaţii despre funcţionarea acestora.