Bodu, eurodeputatul care a vrut să facă ţigani din rromi

După două iniţiative parlamentare nereuşite, europarlamentarul PDL a devenit raportor pe un domeniu important, fapt care l-ar putea propulsa în cariera politică la Bruxelles.

Are 41 de ani, o vârstă de „junior mare" în lumea politicii, dar parcă îl ştim de când lumea. A fost avocat specializat în drept comercial, conferenţiar la Institutul Bancar Român, director juridic într-o bancă comercială, preşedinte al ANAF, parlamentar şi, în cele din urmă, europarlamentar. Constănţean, tăios la vorbă, declarat de dreapta, ironic şi chiar autoironic - blogul său se numeşte „Nu contează cât de lung ai părul". Sebastian Bodu (PDL, grupul PPE) se află acum în faţa unui moment care îl poate propulsa în zonele cu aer rarefiat ale politicii, măcar la nivelul Parlamentului European. A fost numit raportor principal al Comisiei pentru Afaceri Juridice a Parlamentului European, pe raportul privind guvernanţa corporativă.

Comisia Europeană vrea să stabilească noi reguli de funcţionare pentru marile companii, cu scopul de a le creşte gradul de siguranţă. După o serie de consultări publice, Comisia a realizat o carte verde, care conţine principalele întrebări la care Parlamentul European trebuie să răspundă, prin redactarea şi votarea raportului. Un raport pe care Comisia pentru Afaceri Juridice i l-a încredinţat europarlamentarului român Sebastian Bodu. El spune că principalele modificări se referă la implicarea acţionarilor în decizie, dar şi la compoziţia şi competenţele Consiliilor de Administraţie.

Este o miză importantă, mai ales în această perioadă de criză. De la începutul crizei, multe critici s-au făcut auzite la adresa salariilor şi a bonusurilor uriaşe ale managerilor, mai ales asupra celor din sectorul financiar, considerat responsabil pentru furtuna financiară globală. Raportul lui Sebastian Bodu trebuie să răspundă la întrebarea: cum să fie răsplătiţi managerii, de aici înainte?

Cum vor fi plătiţi managerii

„Plata trebuie să fie îndeajuns de motivantă, însă să se bazeze mai mult pe rezultatele pe termen lung ale companiei. La fel şi bonusurile. Acestea nu trebuie să mai conducă managementul către decizii cu un grad mare de risc, cum s-a întâmplat în perioada anterioară crizei. Nu în ultimul rând, raportul va căuta mijloace de a-i aduce pe acţionari în procesul de decizie în companie. Nu numai în România, dar cam peste tot în Europa există această idee. Îl punem pe unul în 12 consilii şi nu mai ştii apoi la câte ajunge şi cât de competent este. E adevărat,  managementul e important, dar consiliul de administraţie supraveghează şi controlează managerul. Dar cum poţi face asta dacă nu te pricepi? În general, în astfel de companii, managementul face ce vrea. Şi nici asta nu e bine", spune Bodu.

Odată cu debutul sesiunii de toamnă, Sebastian Bodu urmează să se întâlnească cu „raportorii din umbră" - experţii desemnaţi de celelalte grupuri parlamentare, care le vor recomanda colegilor lor cum să voteze.  „Voi vedea atunci cu cine voi fi compatibil şi cum voi putea să strâng majoritatea", spune Bodu.  „Probabil, voi fi cel mai aproape de grupul conservatorilor britanici ( Grupul European al Conservatorilor şi Reformiştilor, CRE - n.r.) şi, posibil, foarte departe de socialişti şi, cu părere de rău o spun, de liberali. Mai ales dacă ei nu vor renunţa la raportorul pe care cred eu că îl vor avea, care este destul de la stânga".

O singură nemulţumire are, acum, la începutul activităţii sale de raportor. A primit foarte puţine opinii din partea managerilor şi oamenilor de afaceri români. Deşi, cu un raportor român într-o chestiune atât de importantă, aceştia ar avea o şansă importantă de a-şi promova interesele în Uniunea Europeană. 

Ţiganii şi paşaportul albastru

Însă viaţa de europarlamentar a lui Sebastian Bodu nu a fost tot timpul un şir de reuşite. Două dintre propunerile sale de rezoluţii au fost respinse în comisiile de specialitate ale Parlamentului. În septembrie 2010, el a propus Parlamentului European înlocuirea termenului de „rrom" cu cel de „ţigan". Propunerea a fost justificată prin faptul că s-ar putea crea un termen mai potrivit, denumirea de „rrom" făcând trimitere atât la poporul român, cât şi la locuitorii oraşului Roma. În limba engleză, minoritatea este denumită „Roma".

În ianuarie 2011, Bodu a propus adoptarea unui tip unic de paşaport de „cetăţean european", de culoare albastră şi care să conţină, pe copertă, denumirea  de „Uniunea Europeană" şi emblema Uniunii cu cele 12 stele, urmând ca numele statului membru emitent să fie trecut în subsidiar. Sebastian Bodu a argumentat că, prin adoptarea unui paşaport comun, identitatea de cetăţean european şi apartenenţa la Uniunea Europeană ar fi mai bine conştientizate de către cetăţenii statelor membre.

„Nici nu mă aşteptam să treacă", spune acum europarlamentarul. „Era şi greu, fiindcă oamenii se feresc să spună ce gândesc. Sigur, la televizor vorbesc despre integrare, şi avem nenumărate rezoluţii în sensul acesta. Dar când ajung acasă, îşi pun bariere la frontiere. Danemarca pune controale la frontiera cu Germania, la fel între Italia şi Franţa. Ce să mai spui, atunci?"

El chiar spune acum că, dacă nu ar fi apucat să intre în vigoare la 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona, un fel de „Constituţie" a Uniunii Europene, nu ar fi putut să mai fie astăzi realitate. „Pasul integrării s-a redus foarte mult astăzi", spune Bodu. Cam la fel au stat lucrurile şi în cazul iniţiativei privind rromii. Europarlamentarul afirmă acum că a depus iniţiativa doar pentru a testa, într-un fel, reacţia colegilor săi, fără vreo speranţă de succes.  

„Am încercat să le ating coarda sensibilă. Şi să le transmit faptul că România are o problemă. Iar dacă are o problemă, vine să ceară ajutorul unor state prietene sau partenere din Uniunea Europeană. Dacă acestea ar fi avut o problemă, România le-ar fi sărit în ajutor. Acum, România suferă de pe urma acestei confuzii, rrom-român. Ne ajutaţi? Le-am spus. Şi le-am văzut feţele: da, ai dreptate, dar în conjunctura actuală nu se poate...", îşi aminteşte Bodu.

Curriculum Vitae

Are 41 de ani, născut la Constanţa, a terminat în 1996 Facultatea de Drept a Universităţii din Sibiu şi a obţinut, în 2004, un MBA la ASEBUSS Bucureşti. A fost cadru didactic, avocat pe probleme de drept comercial şi preşedinte al ANAF, din 2005 până în 2007. Este ales, în noiembrie 2008, parlamentar PDL, apoi, din iunie 2009, europarlamentar. El este autorul celebrului amendament pentru care eurodeputatul Adrian Severin a fost acuzat că ar fi pretins bani din partea unor aşa-zişi lobby-işti, în realitate jurnalişti la „The Sunday Times". Era vorba de prelungirea termenului până la care depunătorii urmează a-şi primi banii, în cazul falimentului băncilor. „Era un amendament de dreapta", spune Bodu.

+

Afirmare

Este raportor al Parlamentului European privind guvernarea corporativă, ceea ce reprezintă o mare şansă de afirmare.

Experienţă

Are o bună experienţă politică, pentru vârsta lui.

--

Eşecuri

Două iniţiative în Parlamentul European s-au terminat cu eşecuri.

Inabilităţi

Aceasta ar putea însemna fie o evaluare greşită a realităţilor politice, fie o inabilitate în a-şi găsi aliaţi şi a-şi construi relaţii.

„Germania e singura ţară de dreapta din UE"

Sebastian Bodu urmăreşte îndeaproape dezbaterile care au loc în UE pe marginea soluţiilor de ieşire din criză. Şi adeseori îşi exprimă opiniile, pe blogul personal sau în diferite publicaţii. Iată ce crede despre două dintre soluţiile anticriză propuse acum în Uniunea Europeană.

Sebastian Bodu este eurodeputat din iunie 2009 Foto: mediafax

Emiterea de euroobligaţiuni

„Tocmai am constatat că avem o uniune monetară care nu are nimic în spate, nicio uniune fiscală şi bugetară, nicio politică economică unitară. Şi atunci, nu facem decât să repetăm greşelile care au dus la actuala criză. Criza actuală a izbucnit pentru că diverse companii au împachetat active bune şi proaste. Când ­le-au dat drumul pe piaţă, agenţiile de rating le-au dat ratinguri bune, fiindcă erau acolo şi active bune. Când activele proaste au căzut, le-au corupt şi pe cele bune.

A fost ca un efect de domino. Acum, ce avem, punem iarăşi, în acelaşi pachet, active bune, precum economia Germaniei, cu active proaste, precum a Greciei? Poate agenţiile ar fi tentate să dea acestor obligaţiuni un rating AAA, pentru că acolo este economia Germaniei. Dar dacă economia Greciei o va trage în jos pe cea a Germaniei? Evident că germanii nu sunt de acord să-şi pună la bătaie ratingul lor maxim. De ce s-ar băga în aşa ceva?"

Taxa pe tranzacţii financiare (FTT)

„Nu mă surprinde că propunerea a fost lansată de ­Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy. Îi înţeleg pe germani, deşi nu sunt de acord cu ei. Europarlamentarii germani au şi votat în Parlamentul European o moţiune nelegislativă de susţinere a taxei pe tranzacţii financiare. Şi au votat-o tocmai ca să nu se dea drumul la obligaţiunile europene. Adică, să mai suporte şi băncile, nu doar statele. Germania s-a săturat să suporte. Oricum, este principalul finanţator al Fondului de Stabilitate. Problema este că o asemenea taxă, adoptată în afara G8 sau G20, va duce la un dezavantaj competitiv al Europei. Capitalul ar putea fugi spre regiuni unde nu există FTT.

Normal că britanicii spun: ne distrugeţi City-ul şi toată piaţa de capital! Capitalul nu e atât de patriot. Mergându-se, poate, pe ideea, hai să vedem cum e, şi dacă fuge capitalul, o scoatem sau o mai dăm în jos. Oricum, capitalul nu e atât de mobil, nu pleacă chiar peste noapte. Eu cred că taxa se va înfiinţa, din moment ce Germania o doreşte, iar Franţa acceptă. Şi înţeleg de ce. Germania este cu adevărat, singura ţară de dreapta din Europa continentală. Res­tul se pretind, dar nu sunt. Poate, Danemarca sau Olanda să mai fie.

Activitate în PE

- Prezenţă la şedinţele plenare: 84%
- Intervenţii în plen: 137
- Întrebări către Comisie sau Consiliu: 9
- Moţiuni pentru rezoluţii: 5
- Amendamente la rapoarte: 27
- Opinii redactate: 4