Analiză BCE: Creşterea salariilor din România în perioada de boom economic nu era justificată de productivitate

Raportul Băncii Central Europene care evaluează progresele statelor membre din afara zonei euro în privinţa stadiului şi şanselor de a adera la moneda unică arată, că unul din indicatorii vulnerabili, inflaţia a fost supusă în trecut unor fluctuaţii puternice.

Banca Centrală Europeană (BCE) a publicat astăzi Raportul de convergenţă 2012, care evaluează progresele înregistrate de opt state membre ale Uniunii Europene (UE), printre care şi România, în îndeplinirea obligaţiilor privind aderarea la euro.

Raportul vizează Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi Suedia. Acesta analizează dacă aceste ţări au atins un nivel înalt de convergenţă sustenabilă (convergenţă economică) şi examinează gradul de îndeplinire a criteriilor juridice impuse băncilor centrale naţionale pentru a deveni parte integrantă a Eurosistemului (convergenţă juridică).

Pe ce se bazează analiza BCE (indicatori)

Pentru evaluarea stadiului de convergenţă economică în cele opt state membre ale UE analizate, BCE are în vedere prevederile Tratatului cu privire la evoluţia preţurilor, a soldurilor bugetare şi a indicatorilor de îndatorare, precum şi la cea a cursurilor de schimb şi a ratelor dobânzilor pe termen lung, şi modul de aplicare a acestora de către BCE. În al doilea rând, cadrul de analiză se bazează şi pe indicatori economici anticipativi şi retrospectivi, consideraţi utili pentru analiza aprofundată a sustenabilităţii procesului de convergenţă. "Este important să se aibă în vedere toţi aceşti factori pentru evaluarea statelor membre în cauză, astfel încât să se asigure desfăşurarea fără obstacole majore a procesului de integrare a acestora în zona euro", se arată în raportul BCE.

Raportul special pentru România arată că, în perioada de referinţă aprilie 2011-martie 2012, rata medie anuală a inflaţiei înregistrată de România s-a situat la 4,6%, nivel net superior valorii de referinţă de 3,1% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea preţurilor.

Analiza retrospectivă pe o perioadă mai îndelungată arată că, în România, inflaţia anuală măsurată prin preţurile de consum a scăzut de la niveluri foarte înalte la începutul anilor 2000 până în anul 2007, când trendul descrescător s-a inversat. În anul 2009, inflaţia a scăzut din nou, dar ulterior s-a stabilizat, în general, în jurul valorii de 6%. Pe lângă costurile unitare cu forţa de muncă, mai multe şocuri de natura ofertei, ajustările preţurilor administrate şi ale accizelor, precum şi evoluţiile cursului de schimb au avut un rol major în dinamica inflaţiei.

Dinamica acesteia în ultimii zece ani trebuie analizată în contextul supraîncălzirii economiei în perioada 2004-2008, urmată de o restrângere drastică a activităţii economice în anii 2009 şi 2010 şi de o redresare modestă în anul 2011. Între anii 2004 şi 2008, creşterea salariilor a depăşit considerabil sporurile de productivitate, care la rândul lor, au condus la o majorare a costurilor unitare cu forţa de muncă până la niveluri foarte ridicate. Ulterior însă, dinamica salariilor s-a temperat datorită reducerii salariilor în sectorul public în anul 2010. Totodată, creşterea costurilor unitare cu forţa de muncă a încetinit de la 22,9% în anul 2008 la 1,7% în anul 2011.

REVENIREA din 2012: cine şi ce influenţă a avut

Analiza evoluţiilor recente arată că inflaţia a urmat, în general, un trend descendent, de la nivelul maxim de 8,5% în luna mai 2011 la 2,5% în luna martie 2012. Această scădere semnificativă ilustrează disiparea impactului exercitat de majorarea cu 5 puncte procentuale a TVA în luna iulie 2010, precum şi temperarea presiunilor din partea preţurilor alimentelor şi produselor energetice, pe seama evoluţiilor preţurilor pe plan mondial, a unei recolte foarte bune şi a presiunilor dezinflaţioniste generate de deficitul de cerere.

PERSPECTIVE: Cele mai recente prognoze disponibile privind inflaţia furnizate de principalele instituţii internaţionale relevă faptul că rata inflaţiei se va accelera în perioada 2012-2013 de la niveluri minime istorice şi va varia între 2,9% şi 3,1% în anul 2012 şi între 3,1% şi 3,7% în anul 2013.

Comisia Europeană a anunţat astăzi recomandările pentru fiecare stat membru: Ce are de făcut ROMÂNIA

RISCURI: derapajele fiscal din anul electoral, majorarea costurilor finanţării externe

Cu toate acestea, există riscuri în sensul creşterii la adresa acestei perspective, asociate, în principal, dinamicii preţurilor materiilor prime şi a preţurilor administrate, în cazul celor din urmă, în special a dinamicii pe termen mediu. În plus, riscurile decurg din potenţialele derapaje fiscale în contextul alegerilor programate pentru toamna anului 2012. Majorarea costului finanţării externe, ca urmare a escaladării crizei financiare, ar putea, de asemenea, alimenta presiunile inflaţioniste. Riscurile în sensul scăderii vizează, în principal, un mediu extern mai puţin favorabil şi dificultăţile tot mai mari de a obţine finanţare externă .

Privind în perspectivă, este posibil ca procesul de recuperare să influenţeze inflaţia şi/sau cursul de schimb nominal în anii următori, având în vedere faptul că PIB pe locuitor şi nivelurile preţurilor sunt în continuare semnificativ mai reduse în România decât în zona euro. Cu toate acestea, este dificil de cuantificat efectul generat de procesul de recuperare a decalajelor asupra inflaţiei.