Cei zece vinovaţi pentru criza economică mondială

Rate bancare mai mari, un curs valutar periculos, zeci de mii de şomeri şi salarii îngheţate. Acestea sunt efectele crizei economice, cu care românii se confruntă în acest an. Cotidianul britanic „The Times“ a publicat lista oamenilor importanţi care au luat decizii greşite, cu impact global. Ei sunt câţiva dintre cei care v-au adus criza la uşă.

Dick Fuld

Multimiliardarul Dick Fuld era CEO al grupului bancar Lehman Brothers, care a dat faliment anul trecut. Poreclit „sperietoarea de pe Wall Street”, Fuld este acuzat că a expus Lehman Brothers  la toxicitatea creditelor ipotecare neperformante şi a unor active a căror valoare s-a năruit la începutul crizei creditelor.

În ultimele luni de viaţă ale companiei au apărut câţiva cumpărători interesaţi să o salveze, însă Fuld nu a fost mulţumit de preţurile oferite. Dacă ar fi acţionat mai devreme, ar fi putut să evite falimentul. 

Hank Paulson

Dacă Dick Fuld este responsabil pentru colapsul Lehman Brothers, atunci Henry Paulson, fostul secretar al Trezoreriei SUA, este omul care a permis ca falimentul să se întâmple. „Prăbuşirea globală a băncilor poate fi comparată cu tragerea unui glonţ în cap din moment ce cauza ei a fost decizia conştientă a Trezoreriei SUA de a pune în pericol stabilitatea economiei mondiale prin urmărirea unui obiectiv politic, anume acela de a arăta că Administraţia Bush este gata să acţioneze fără milă împotriva unei instituţii bancare mari de pe Wall Street”, scrie Anatole Kaletsky în „Times“.

„Până în acel moment, investitorii din întreaga lume au presupus că o companie ca Lehman este prea mare pentru a cădea şi că ar fi oricând sprijinită de guvernul ţării sale”. Contrazicând această presupunere, Henry Paulson a provocat o implozie a încrederii consumatorilor şi a afaceriştilor. Nu numai că a lăsat Lehman Brothers să moară, dar a făcut şi o serie de greşeli impardonabile, cum ar fi faptul că a propus injectarea a 700 de miliarde de lire în sistemul bancar. De unde a scos Paulson această cifră? „Nu se bazează pe nimic concret. Am vrut doar să alegem o cifră foarte mare”, a spus purtătorul de cuvânt al Trezoreriei, citat de „Forbes“.

Alan Greenspan

Greenspan a fost apreciat cât timp s-a ocupat de Trezoreria SUA, însă de atunci s-a tot aflat în atenţia publicului.

El este responsabil pentru micşorarea dobânzilor până la aproape de zero după atacurile teroriste de la 11 septembrie, sistemul financiar american inundând lumea cu bani uşor de obţinut.

John Tiner/Hector Sants

Tiner era şeful autorităţii britanice pentru industria de servicii financiare. În 2007, el i-a predat ştefeta lui Hector Sants (foto).

Autoritatea nu a reuşit să ţină sub observaţie Northern Rock, fostul fond mutual din New Castle, care a devenit periculos de dependent de fondurile interbancare şi a sfârşit prin a ieşi din afaceri. 

Fred Goodwin

„Cel mai prost bancher din lume” a pus la pământ Banca Regală a Scoţiei, (RBS), a doua bancă după mărime din Marea Britanie. Acesta a anunţat pierderi de 28 miliarde de lire, cele mai mari din istoria corporatistă a Angliei, iar economiştii şi analiştii au conchis că banca poate fi complet naţionalizată. Sir Fred a venit la RBS în anul 2000 şi a început să cheltuiască frenetic. În doar şapte ani a achiziţionat 26 de bănci cu mai mult de 35 miliarde de lire.

După ce a cumpărat NatWest, în 2000, Fred Goodwin a fost răsplătit cu un salariu de 2,1 miliarde de lire pe an, mai mult decât primea orice alt şef de bancă din Marea Britanie. În 2006, acţiunile băncii erau cotate la 13 lire bucata, dar au scăzut dramatic pe 28 ianuarie anul trecut.  În octombrie anul trecut, Sir Fred a părăsit conducerea băncii. Prea târziu.

Gordon Brown

Premierul britanic a prezis criza financiară globală în urmă cu zece ani, când a ţinut un discurs studenţilor de la Harvard. Din păcate, a făcut prea puţin ca s-o evite. James Gordon Brown a fost cancelarul Trezoreriei britanice în timpul celei mai
lungi perioade de creştere din istoria Marii Britanii, însă economiştii îl acuză că a încurajat inflaţia preţurilor în sectorul imobiliar şi răspândirea creditelor.

Într-un discurs ţinut recent la London School of Economics, cancelarul George Osbourne a spus: „Competitorii noştri au folosit anii buni pentru a se pregăti pentru anii de declin. Marea Britanie nu a făcut asta. Dintre ţările dezvoltate, noi suntem cel mai puţin pregătiţi pentru a face faţă turbulenţelor financiare actuale. Dublul nostru deficit – extern şi fiscal – este mai mare decât în orice altă economie europeană, împreună depăşesc deficitul SUA, iar vina o poartă Gordon Brown.”

George W. Bush

Fostul preşedinte american a fost la putere în anii de creştere, când au încolţit seminţele imploziei creditelor ipotecare neperformante, însă a refuzat să fie responsabil pentru dezastrul financiar care a avut loc pe „tura” lui.

Într-un discurs ţinut anul trecut, Bush a aruncat toată vina în cârca bancherilor din New York.

Kathleen Corbet

Agenţiile de rating au fost criticate că nu au pus întrebări mai dure cu privire la datoriile colaterale care conţineau atât de multe credite ipotecare dăunătoare şi pe care investitorii le-au vândut pe milioane de dolari în timpul anilor de creştere.

Trei dintre cele mai mari agenţii de rating au fost acuzate că i-au crezut pe cuvânt pe investitori şi nu au estimat corect riscurile presupuse de securizare. Kathleen Corbet era şefa celei mai mari agenţii de rating, Standard & Poors, înainte să demisioneze în 2007, din cauza criticilor dure. Rivalul S&P este agenţia Moody’s.

Hank Greenberg

A fost şeful AIG, asigurătorul gigant care a fost salvat de guvernul american printr-un ajutor financiar de 47 miliarde de lire, la câteva zile după prăbuşirea Lehman Brothers. Greenberg a condus instituţia între 1967 şi 2005, timp în care aceasta s-a împotmolit în mlaştina creditelor neperformante. În septembrie anul trecut, Greenberg a apelat la guvernul american pentru a-şi salva instituţia, spunând: „Este o companie sănătoasă din punct de vedere financiar, mai puţin în privinţa lichidităţilor. A o lăsa să moară ar fi dramatic.”

Angelo Mozilo

A fost şeful celei mai mari bănci din SUA, Countrywide, care oferea credite ipotecare de tip „sub-prime” până în iulie 2008. Cei care acordau astfel de credite au fost acuzaţi că au folosit tehnici de marketing înşelătoare pentru a băga sub nasul proprietarilor de case ipoteci pe care nu şi le permiteau.

Aceasta a fost rădăcina crizei creditelor.  În timpul creşterii explozive a sectorului imobiliar, Mozilo a avut un salariu anual de 470 milioane de dolari plus alte venituri. El s-a aflat, de asemenea, sub reflectorul unui program VIP, care oferea ipoteci avantajoase oficialilor din Guvern. Recent, Bank of America s-a oferit să cumpere Countrywide pentru patru miliarde de dolari. Postul de televiziune CNN l-a inclus la rândul său în lista principalilor vinovaţi pentru colapsul financiar din Statele Unite. Henry Cisneros, membru al consiliului de administraţie al Countrywide, a spus despre Angelo Mozilo că este „blonav de stres.”