Americanii văd doar corupţia altora

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ambasada SUA la Bucureşti a jucat dur în afacerile Boeing şi Ford, dar acuzau corupţia doar atunci când interesele lor păreau a fi în pericol, arată WikiLeaks. Dacă în domeniul politic diplomaţii americani aflaţi la post în Bucureşti afişau o oarecare neutralitate, fie ea şi aparentă, în cel economic, armele erau cu totul altele. Cel puţin două afaceri încheiate în ultimii ani au fost urmărite cu tenacitate de către amb

Este vorba despre programul companiei Tarom de înnoire a flotei de avioane, pentru care s-au bătut americanii de la Boeing cu europenii de la Airbus, şi de privatizarea fabricii de automobile de la Craiova, unde a încercat să-şi vâre nasul şi oligarhul rus Oleg Deripaska. Întâmplător sau nu, în ambele afaceri, americanii au fost cei care au avut de câştigat în cele din urmă.

Tarom a intrat în atenţia Ambasadei SUA în vara lui 2008, când marii producători aeronautici au început să curteze compania, deoarece în piaţă se auzise că ar dori să investească aproximativ un miliard de euro pentru înnoirea şi mărirea flotei. Concurenţii sunt firma americană Boeing şi cea europeană Airbus, parte a concernului EADS.

În iulie 2008, reprezentantul regional al Boeing, Monte Frazier, cere ajutorul ambasadorului Nicholas Taubman, fiindcă apăruseră informaţii privind o posibilă viciere a eventualei tranzacţii. Într-o notă secretă semnată de Taubman şi datată 31 iulie, ambasadorul înştiinţează Washingtonul: „Ambasada are de gând să acorde asistenţă Boeing, pentru a se asigura că eventuala competiţie este corectă şi transparentă. Din nefericire, faptul că Tarom este companie integral de stat va injecta politică în ceea ce ar trebui să fie o decizie pur de afaceri".

Şeful Tarom se baza pe sprijinul Ambasadei

Americanii se tem, în primul rând, de corupţia din România. În telegrama secretă se spune: „Într-o întâlnire din 25 iulie 2008 cu ambasadorul, reprezentantul regional al Boeing, Monte Frazier, i-a împărtăşit zvonul că EADS ar putea oferi unor oficiali din Guvernul României o mită de trei procente din preţul fiecărui avion cumpărat.(...) Managerii Tarom preferă să aştepte până când vor putea să întâlnească executivi de vârf ai Boeing, în afara României, la Salonul Aviatic de la Farnborough (Anglia - nota redacţiei), pentru a le relata că li s-ar fi oferit mită unor oficiali din Ministerul Transporturilor şi din cabinetul premierului pentru a forţa Tarom să cumpere avioane de la EADS". Ministrul de la vremea respectivă, Ludovic Orban, nominalizase trei persoane pentru conceperea şi realizarea programului de dezvoltare a Tarom: preşedintele companiei - Gheorghe Bârlă, directorul adjunct - Ruxandra Brutaru, şi directorul general al Aviaţiei Civile din minister - Cătălin Radu.

Dintre ei, Bârlă a participat sigur la Salonul aviatic de la Farnborough. Pilot de Boeing, Bârlă lucrează acum pentru o companie turcă şi nu a putut fi contactat pentru a povesti ce ştie despre acuzaţiile de mită care se vehiculau în 2008. Cătălin Radu a declarat că n-a fost la Salonul respectiv, iar Ruxandra Brutaru are telefonul închis de mai multe zile. Până la urmă, Tarom a preluat în leasing două avioane Boeing, cu promisiunea de a mai prelua unul, la sfârşitul lui 2008, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc pe 4 decembrie.

În afara zvonurilor privind anumite comisioane, americanii se temeau şi de imixtiunea politicului, deoarece Airbus era companie europeană. Acest lucru este expus de Taubman în aceeaşi telegramă secretă din iulie 2008: „Trecând peste acuzaţiile de mituire, presiunea politică asupra României pentru a alege un producător european este considerabilă". De aceea, „ambasada şi-a oferit sprijinul pentru Boeing şi a fost de acord să pledeze cauza companiei pe lângă Guvernul României", se mai spune în document. Telegrama din decembrie 2008 a fost trimisă la câteva zile după ceremonia de recepţionare a celei de-a doua nave Boeing 737-800 Next Generation din cele trei preluate în leasing de Tarom.

Momentul a constituit un prilej de evaluare a situaţiei Tarom, a contextului politic şi a şanselor Boeing de a câştiga viitoarea licitaţie. „Prin înlocuirea celor două avioane Airbus cu modele Boieng, Tarom se îndreaptă spre o flotă integral Boeing. Boeing trebuie să rămână agresivă dacă vrea să-i vândă Tarom-ului cele şase avioane pe care crede că societatea va trebui să le achiziţioneze în următorii trei ani", spunea ataşatul economic pe probleme de afaceri,
Jeri Guthrie-Corn.

„Tarom a zburat pe sub radarul politic"

La fel ca şi Taubman, Guthrie-Corn vorbeşte despre imprevizibilitatea factorului politic, dar şi de măiestria celor de la Tarom, care până atunci reuşiseră să zboare "pe sub radarul politic", aşa cum colorat se exprimă diplomatul american.

„Deoarece Tarom este o companie de stat, deciziile privind achiziţiile de avioane sunt în aceeaşi măsură politice şi comerciale. Se pare că până acum Tarom a reuşit să zboare pe sub radarul politic, optând să preia în leasing, în loc să cumpere, trei noi avioane 737. Totuşi, când va veni momentul să achiziţioneze avioane, Tarom se va afla sub o considerabilă presiune politică, pentru a înclina spre oferta Airbus", se arată în analiza lui Guthrie-Corn.

În încheiere, diplomatul explică necesitatea de a monitoriza în continuare afacerea: „Conducerea Tarom a indicat în mai multe rânduri că a merge pe o flotă formată doar din aeronave Boeing ar putea să fie nepopular printre unii membri ai Guvernului, chiar dacă această decizie ar fi perfectă pentru companie, din punct de vedere economic. Asta face ca angajamentul ambasadei să fie în continuare crucial", concluziona la 9 decembrie 2008 Jeri Guthrie-Corn.

„Dacă Airbus dă suficientă mită..."

În 5 august 2009, Ruxandra Brutaru era preşedinte Tarom (Radu Berceanu o numise în locul lui Gheorghe Bârlă) şi are o întâlnire cu Jeri Guthrie-Corn. Subiectul central, aceeaşi posibilă extindere a flotei companiei. Şi Brutaru, ca şi Bârlă cu un an înainte, susţine că vrea ca afacerea să fie una care să ţină cont exclusiv de interesele companiei.

Puterea se schimbase, dar pericolul vicierii negocierilor nu dispăruse, după cum rezultă din comentariul de la finalul telegramei din 10 august 2009: „Tarom s-a dovedit capabilă să se mişte rapid când s-a ivit ocazia, aşa cum au procedat cu aprobarea leasingului pentru avioane Boeing 737, spre finalul guvernării trecute, când ţara era zăpăcită de campania pentru alegerile generale (...) Dat fiind că flota este deja una formată preponderent din Boeing, Airbus trebuie fie să demonstreze că ar avea o ofertă mai bună, fie să convingă politicieni-cheie să facă acest lucru posibil, indiferent de ce vrea compania".

Tot în comentariu, Guthrie-Corn le spune celor de la Washington că Brutaru pare hotărâtă să-şi asume costurile politice ale unei decizii economice în cazul Boeing. „Brutaru crede că ministrul îi ţine spatele şi o va lăsa să ia o decizie bazată pe interesul de afaceri, dar ea este clar îngrijorată de posibilitatea ca în decizia finală corupţia să joace un rol.

Chiar dacă este posibil ca afacerea să meargă în alt sens, dacă Airbus dă suficientă mită, un acord de cumpărare sau de luare în leasing a şase-opt Boeing 737 este posibil să se încheie. (...) Nealegerea mărcii europene va impune costuri politice pe care Brutaru pare să şi le asume", comentează Guthrie-Corn.

Orban nu ştia de presiuni

Indiferent cine erau managerii care au cerut sprijinul ambasadei pentru a contracara manevre obscure, ministrul de atunci, Ludovic Orban, spune că asupra lui nu s-au făcut niciun fel de presiuni, n-a fost contactat de nimeni, nici de cei de la Airbus, nici de cei la Boeing.

1 miliard de dolari era suma pusă în joc de Tarom pentru a-şi înnoi flota de avioane.

Premierul Tăriceanu, „infamul oligarh" şi afacerea Ford

John Fleminh, preşedintele Ford Europa, încadrat de preşedintele Traian Băsescu şi de premierul Călin Popescu Tăriceanu Foto: mediafax

image

În toamna lui 2006, statul redevenise proprietarul fabricii de automobile din Craiova unde Daewoo produsese Matizuri. Pachetul de 72,4%, deţinut de Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), urma să fie scos urgent la vânzare, potrivit declaraţiilor făcute la vremea respectivă de reprezentanţii Guvernului.

Printre cei interesaţi de preluare se aflau şi două companii americane care doreau să producă la Craiova autoturisme destinate pieţei europene: Ford şi General Motors. Toată această acţiune coincide cu un moment de mare fierbere pe scena politică. Scandalurile continue dintre cei doi parteneri de guvernare, PDL şi PNL, se apropiau de deznodământ - eliminarea din cabinetul Tăriceanu a miniştrilor democrat-liberali.

„Haos politic" la Bucureşti

În acest context, ambasadorul Nicholas Taubman îşi arăta îngrijorarea, într-o telegramă datată 8 decembrie 2006,  că disputa dintre PNL şi PDL va afecta privatizarea: „Una dintre temeri este că haosul de acum ar putea afecta şansele unei privatizări liniştite la fabrica de automobile din Craiova, care este de interes atât pentru Ford, cât şi pentru General Motors. Ambasada va continua să fie în contact cu figuri-cheie din actuala guvernare, indiferent cât de nesigură este poziţia lor, pentru a-i îndemna ca procesul licitării să fie finalizat la termen, în prima jumătate a anului viitor".

Peste câteva luni, în mai 2007, situaţia politică se complicase teribil, aşa cum îi explică Taubman adjunctului secretarului de stat pe probleme europene, Daniel Fried, aşteptat să sosească în România. Telegrama îl pregăteşte pe Fried pentru ce avea să găsească la Bucureşti: „Când veţi sosi, peste o săptămână, România se va afla în mijlocul unei fără precedent suspendări, pe o perioadă de 30 de zile, a preşedintelui Traian Băsescu". În continuare sunt prezentate mai multe probleme ce ţin de relaţia România - SUA.

„Infamul oligarh Deripaska"

Într-un paragraf referitor la „ambiţiile ruseşti în creştere pe teritoriul României" se aduce în discuţie cazul Craiova. „Incompetenţa birocratică şi nepriceperea au dus la întârzierea procesului de privatizare şi noua dată promisă, iunie 2007, nu va fi respectată", explica Taubman.

„Guvernul promite acum o nouă dată, în septembrie, dar sunt sceptic şi în privinţa acestui nou termen", mai scria ambasadorul. O dovadă a ambiţiilor ruseşti, spunea ambasadorul, ar fi fost intrarea unuia dintre afaceriştii ruşi în competiţia pentru fabrica de la Craiova.

„Tocmai am asistat la depunerea surprinzătoare, de către unul dintre infamii oligarhi ai Rusiei, Oleg Deripaska, a unei scrisori de intenţie privind achiziţionarea fabricii de la Criova. Deripaska deţine deja în România o fabrică de aluminiu şi vrea să-şi extindă influenţa în Uniunea Europeană prin cumpărarea fabricii de la Craiova.

Premierul român pretinde că nu are habar de oferta lui Deripaska, dar eu nu cred că e plauzibil, ţinând cont de intensul interes personal pe care-l are în această afacere", scria Taubman, la 4 mai 2007. Nu se ştie dacă ambasadorul se referea la un interes ilegal sau doar la unul politic, adică la voturile pe care i le-ar fi adus de la olteni privatizarea fostei fabrici Daewoo.

„Interesul meu - privatizarea cu succes"

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu neagă c-ar fi avut vreun „interes personal" de natură oneroasă. El declară că singurul său „interes personal" în cazul Craiova l-a constituit dorinţa de a privatiza „cu succes întreprinderea de automobile".

„Grija pentru soarta unei societăţi comerciale de o asemenea anvergură şi pericolul pierderii a 7.000 de locuri de muncă sunt elementele-cheie care m-au determinat încă din 2005 să încep demersurile de privatizare prin atragerea unui investitor cu mare potenţial".

Mai mult, susţine Tăriceanu, „referitor la faptul că ambasadorul SUA nu consideră plauzibil faptul că eu nu cunoşteam conţinutul unei oferte făcute de o firmă din Rusia, trebuie spus că firma respectivă nu a depus nicio ofertă pentru întreprinderea de la Craiova". 

Fostul premier ori nu ştia, ori se înşală. Revista „Capital" scria în ediţia din 2 mai, cu două zile înainte de telegrama lui Taubman: „Compania JSC Russian Machines, parte a grupului Basic Element, deţinut integral de miliardarul rus Oleg Deripaska, a depus la AVAS o ofertă neangajantă pentru preluarea Automobile Craiova SA". O a doua ofertă neangajantă venise, până la acea oră, din partea
General Motors.

Ceremonie cu ciondăneală

Compania Ford avea să intre în cursă puţin mai târziu şi să câştige licitaţia, pentru 57 de milioane de euro. Contractul a fost semnat, în cadru festiv, în martie 2008. Ceremonia este descrisă de Ambasada SUA într-o telegramă intitulată „Ford se întoarce, după 60 de ani, în România". După ce sunt amintite meritele lui Tăriceanu, care grăbise investigaţia Comisiei Europene legată de termenii achiziţiei, în comentariul final sunt relatate inerentele animozităţi apărute între primii doi oameni în stat.

„Deşi atât preşedintele (o adăugare de ultim moment în programul ceremoniei), cât şi premierul au subliniat semnificaţia investiţiei Ford, ei nu s-au putut abţine de la a se ciondăni public pe o controversată taxă auto, acuzându-se unul pe altul că acţionează pentru protejarea intereselor proprii sau ale celor care-i susţin financiar.

Chiar dacă o mare parte a relatărilor media locale s-a centrat pe modul lipsit de eleganţă în care cei doi s-au certat la postul naţional TV, importanţa afacerii Ford pentru viitorul economic al României şi pentru relaţiile noastre bilaterale a fost totuşi adevărata ştire a zilei", povestea Mark Taplin, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, la
4 mai 2007.

57 de milioane de euro este suma cu care Ford a preluat fabrica de la Craiova.

"Importanţa afacerii Ford pentru viitorul economic al României şi pentru relaţiile noastre bilaterale a fost totuşi adevărata ştire a zilei.''
Mark Taplin
diplomat Ambasada SUA

Tăriceanu: „Clevetiri, bârfe"

În telegrama din 2009, chiar la final, se face trimitere la zvonurile din 2008 legate de mita pe care ar fi promis-o Airbus. De data asta apare şi un nume - Călin Popescu Tăriceanu: „Ambasada a primit în 2008 informaţii neconfirmate potrivit cărora Airbus i-ar fi oferit o mită consistentă premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, pentru a forţa Tarom să cumpere Airbusuri".

Tăriceanu a acceptat să comenteze, deşi a precizat că i se pare ciudat că trebuie să facă asta, atât timp cât şi americanii spun că informaţiile respective erau „neconfirmate". „De fapt, documentul se plasează într-o zonă a speculaţiilor, clevetirilor la colţul străzii şi a bârfelor, a spus Tăriceanu. Ar fi fost bine ca Ambasada SUA la Bucureşti să-şi aleagă mai atent interlocutorii şi să trateze cu mai mult simţ critic declaraţiile acestora", a spus fostul premier.

Micula contra Coca-Cola

Un limbaj deosebit de violent conţin şi telegramele referitoare la principalul competitor din România al Coca-Cola, firma European Drinks a fraţilor Micula. Într-o telegramă din 2005, ambasada cere guvernului american să blocheze un împrumut de 200 de milioane de dolari pe care fraţii Micula voiau să-l obţină de la BERD. „Ambasada consideră că această companie este una dintre cele mai rele din România din cauza manipulării evidente a taxelor şi finanţelor, care au ajutat-o să câştige un avantaj incorect asupra altor companii, printre care şi Coca-Cola", se arăta în telegramă.

Acuzând indulgenţele fiscale pe care European Drinks le-a primit de la guverne şi legăturile politice ale patronilor, diplomaţii avertizează: „Ambasada continuă să creadă că aprobarea împrumutului pentru European Drinks ar servi ca un premiu pentru companie şi proprietarii ei pentru ceea ce a fost descris ca practici de afaceri de tip mafiot".

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite