Să votăm, dar cu capetele noastre

De ce e simpatic votul uninominal? Pentru că l-a propus Traian Băsescu. Sau, mai probabil, fiindcă dă senzaţia că poate produce o schimbare în politică. Însă, oricum ar fi, principala

De ce e simpatic votul uninominal? Pentru că l-a propus Traian Băsescu. Sau, mai probabil, fiindcă dă senzaţia că poate produce o schimbare în politică. Însă, oricum ar fi, principala lui problemă este că, de fapt, nu rezolvă problema. Afară de câţiva "extravaganţi" favorizaţi de noul sistem, din urnele "uninominale" vor ieşi cam aceiaşi aleşi, susţinuţi de aceleaşi partide. Nici mai morali, nici mai competenţi, cât timp partidele nu-şi reconsideră politicile de selectare şi promovare a cadrelor.

Partidele noastre rămân, în principal, grupări ţinute mai mult de interese comune - nu discutăm aici legalitatea lor - şi prea puţin de convingeri şi de ideologii. Aşa stând lucrurile, clienţii, finii şi nepoţii vor fi promovaţi înaintea celor competenţi, dar mai puţin "descurcăreţi". Să nu ne facem iluzii: din aceleaşi partide vor ieşi aceiaşi aleşi, uninominal sau pe listă.

Pe de altă parte, noul sistem nu este lipsit de riscuri. Partide cu o pondere de cinci, zece sau chiar douăzeci la sută se pot trezi că ratează parlamentul în cazul în care candidaţii lor vor ieşi pe locul doi în fiecare circumscripţie. Este de dorit acest lucru? V-ar conveni să vă număraţi printre alegătorii unui asemenea partid?

Un alt risc vine din formarea noilor circumscripţii. Ţara va trebui împărţită în atâtea circumscripţii câţi parlamentari vor fi. Iar cei care vor realiza desenul vor putea influenţa decisiv rezultatul. Una este, de exemplu, să creezi o circumscripţie în nordul bogat al Bucureştiului sau în centrul oraşului, şi alta este să o "cuplezi", să zicem, cu sectorul 5 al lui Vanghelie, mai sărac, dar mai populat. La aceeaşi distribuţie generală a voturilor, aleşii vor fi alţii.

Şi atunci cine şi cum va desena circumscripţiile? În cine putem avea încredere că nu va promova un interes de partid "tăind" ţara într-un fel sau în altul? În ministrul de interne? Într-o comisie? În însuşi preşedintele ţării? Sau poate le vom încredinţa misiunea Regelui Mihai şi Patriarhului Teoctist?

Lăsând gluma la o parte, să nu uităm că, indiferent de sistemul de vot, politica va fi de calitate atunci când partidele îşi vor selecta şi promova cadrele pe bază de competenţă şi când instituţiile statului vor funcţiona. În afara partidelor şi instituţiilor, democraţia nu există.

Schimbarea sistemului de vot poate fi interesantă dacă devine parte a unei reforme politice generale, asumată de partide. Când devine însă subiect de contraatac în războiul dintre preşedinte şi adversarii din parlament, e bine ca, înainte de a da un răspuns, să gândim de două ori. Şi să gândim cu capetele noastre.