Când vinul devine artă

 Artistul Ciprian Paleologu a realizat adevărate opere de artă pe etichetele şi contraetichetele a 2.000 de sticle de vin. Shiraz, Merlot şi Cabernet Sauvignon. Trei vinuri roşii au fost create special pentru a susţine o formă neconvenţională de artă erotică. “Erotikon” este un concept care şi-a propus să facă din sticla de vin un obiect de colecţie.

Carl Reh Romania a lansat pe piaţă colecţia Erotikon 2008: trei soiuri unice de vin, în ediţie limitată, cărora artistul Ciprian Paleologu le-a desenat etichetele şi contraetichetele. Autorul demersului, George Moisescu, freelancer în marketing şi comunicare, a văzut într-o zi lucrările pictorului Ciprian Paleologu şi l-a convins să “îmbrace” cu ele 2.000 de sticle de vin.

“Erotikon” reprezintă o încercare de a face un obiect de colecţie din trei segmente: vin, artă şi erotism. Imaginile prezintă scene de sex explicite, care ar putea lua prin surprindere o parte a publicului. Dar cei care au gândit proiectul nu-şi propun să şocheze, ci vor să-i stimuleze pe clienţi să trăiască o experienţă inedită: să bea vinul, care este special creat pentru a se “asorta” cu fiecare operă de artă în parte, dar să şi privească sticla-obiect cu mai multă atenţie pentru a interpreta desenul.

Arta erotică îmbracă forme lichide

Colecţia “Erotikon 2008” conţine câte un soi roşu: un Merlot, un Cabernet şi un Shiraz, vinificate anul trecut, în Crama Oprişor, de Veronica Gheorghiu şi asamblate de Liviu Grigorică. S-a plecat de la concept, etichetă, şi apoi gustul a fost armonizat cu tema.

Misiunea creării unui vin unic i-a revenit lui Liviu Grigorică. El a  combinat diverse proporţii, astfel încât să iasă un produs special, separat de cele standard ale cramei. Băuturile au un gust puternic, ţintind către un public deopotrivă masculin (Cabernet Sauvignon) şi feminin (Shiraz), cu Merlotul, care este un pod între cele două. Iniţiatorii îşi doresc că reia conceptul în fiecare an, cu acelaşi producător, dar cu un alt artist, promovând tot arta erotică.

 Lansarea colecţiei a avut loc luna aceasta, concomitent cu o expoziţie a pictorului Ciprian Paleologu, care a fost vernisată în galeriile criticului de artă Pavel Şuşară. Sticlele Erotikon 2008 au fost expuse printre lucrări, pe post de obiecte artistice. Ele se vor vinde însă în magazinele de specialitate, ca vinuri de lux. Preţul de producător pleacă de la 60-70 de lei pentru o sticlă.

Cum creşte valoarea vinului nou

Ciprian Paleologu este un tânăr artist, de 32 de ani, care a realizat cele trei etichete şi trei contraetichete deosebite. 200 dintre cele 2.000 de sticle au primit numerotarea şi semnătura lui, atât pentru creşterea valorii fiecărui obiect, dar şi pentru a da un plus de autenticitate demersului artistic.

Cu totul atipice sunt contraetichetele. Au şi valoare de informaţie pentru că descriu lotul, vinificatorul, concentraţia de alcool, dar sunt şi desene care îşi spun poveştile lor deocheate. „Proiectul o să şocheze. O să se spună că până şi pe vin a apărut aşa ceva...

 Dar el este în sine o parte a culturii naţionale şi se pretează la asocieri cu arta”, spune George Moisescu. „Bineînţeles că sticlele o să se spargă. Vor fi oameni neglijenţi care o să le arunce, care nu o să înţeleagă, care o să le bea doar pentru că sunt ciudate. Prin urmare, numărul de sticle va scădea în timp, iar valoarea va creşte. La un moment dat, peste 15-20 de ani, ar putea să mai rămână 15-20 de sticle, chiar şi goale”, apreciază George Moisescu.

Momentul Sorin Ilfoveanu

George Moisescu nu este la prima idee de acest gen. În 2006 a avut un parteneriat cu pictorul Sorin Ilfoveanu, realizând două ediţii limitate de colecţie, inspirate de creaţia artistului: “Bacante&Saturnalii” - 59 de casete (vârsta pictorului) fiecare cu câte şase vinuri DAVINO, albe şi roşii, care aveau ca etichete reproduceri după picturile artistului.

Cele şase sticle au fost puse într-o casetă de lemn de stejar sculptată. Preţul iniţial era de 1.700 lei per casetă sau 490 euro, dar a crescut imediat spre 1.000 de euro. Cea de-a doua, “Erotika Biblion”, a numărat 33 de exemplare, constând în trei vinuri roşii DAVINO (puse într-o casetă de lemn de stejar în formă de ceaslov) şi a avut ca etichetă trei gravuri erotice originale ale artistului. Fiecare sticlă a fost semnată, numerotată şi sigilată de Ilfoveanu, cu propriul sigiliu. Preţul era de 2.400 lei per casetă sau 690 euro.

„La lansarea vinurilor Ilfoveanu, Pavel Şuşară se uita la cutii şi se întreba ce valoare vor avea peste 15-20 de ani. Şi spunea: «cum ar fi să ai acum vinuri cu etichete făcute de Andreescu, Pallady sau Baba?»”, povesteşte George Moisescu.

Lucrări şocante?

Cumpărătorii potenţiali sunt colecţionari de artă, iubitori de vinuri sau oameni care vor lua pur şi simplu sticla s-o bea, pentru a se bucura de vin şi de mesajul desenului. Fiecare trebuie să-l descifreze individual, frumuseţea lui stând în subiectivizare. „Unul o să exclame: «Ia uite, o sticlă cu sex!», altul o să spună că nu înţelege, dar îi place, îl intrigă. Cred, totuşi, că arta trebuie scoasă în afara atelierului sau a cercului de iniţiaţi.

 Dar nu cum s-a făcut până acum. A lua nişte imagini, reproduceri după nişte lucrări şi a le pune pe o sticlă nu înseamnă că ai creat un obiect, dacă nu ai un concept. «Fată culcată în iarbă», lucrarea lui Grigorescu pusă pe eticheta vinului Jidvei nu este un demers de tipul acesta”, consideră  Moisescu.

„Dacă cineva spune că sticla cu acest desen erotic poate ajunge pe mâna unui copil, atunci înseamnă că poate consumul de alcool are loc o vârstă foarte fragedă. Nu cred că o să fie copii care intră într-un magazin exclusivist de vinuri”, spune şi artistul Ciprian Paleologu.

El este convins că demersul li se va părea unora destul de „hard”, deşi nu este aşa. „Sunt imagini mai dure, e adevărat, dar ele au o poveste în spate. Există un întreg proiect artistic, care le explică, şi care se desfăşoară din doi în doi ani. A început la 24 de ani, are 24 de etape, se va desfăşura până la vârsta de 70 de ani şi nu se va opri aici. El va continua şi după moartea autorului”.

Băutorul are de câştigat

Pavel Şuşară consideră că sunt mai multe feluri de legături între vin şi artă. „Dacă în gândirea antică frumosul era asociat cu adevărul şi binele, atunci legătura cu vinul este una inevitabilă, pentru că tot ei spuneau: «In vino veritas!». Deci dacă vinul era asociat adevărului şi frumosul este asociat adevărului, prin tranzitivitate, vinul este asociat frumosului.

 Şi arta este una dintre ipostazele acestui frumos”. Criticul de artă este de părere că ambalajul este un foarte bun vehicul, iar eticheta este purtătoarea unui mesaj. În varianta clasică, ea este purtătoarea unui mesaj univoc, pentru că deconspiră ceea ce se ascunde în sticlă, îi devoalează conţinutul.

„Dacă se schimbă puţin contextul şi eticheta devine o lucrare de artă, căpătând o oarecare autonomie, atunci poate să crediteze şi într-un plan simbolic vinul, iar licoarea devine un vehicul mult mai eficient. Eticheta - operă de artă -  va avea acces în zone mult mai largi”, punctează Pavel Şuşară.

Cine are de câştigat? Vinul sau arta? „Băutorul”, răspunde Pavel Şuşară, deoarece consumă arta vinului, şi apoi devine un consumator contemplativ al unui bun simbolic. „Sticla nu îşi pierde utilitatea odată cu momentul în care se consumă ceea ce conţine. Ea devine obiect de colecţie. Ne poate duce la o promovare neconvenţională. Vinul este adus din planul fizic într-un plan mai înalt care ţine de cultură, de spiritual”.

Vinul: lux şi erotism

Vinurile, alcoolul în general, au fost rând pe rând, începând de la jumătatea secolului al XIX-lea, blestemate sau omagiate, în funcţie de mode şi de părerile schimbătoare ale medicilor. Scriitorii, artiştii se situează şi ei când pe o poziţie, când pe cealaltă, de la Baudelaire la Zola.

Cel care întreprinde o vastă campanie publicitară şi contribuie la crearea unei iconografii artistice a domeniului este Ackerman, din vestita dinastie de viticultori, către 1890. Artişti ca Aubrey Beardsley, Pierre Bonnard, Jules Cheret, Alfons Mucha sau Toulouse-Lautrec au realizat imagini publicitare pentru diferite vinuri sau alcooluri, asociindu-le de obicei cu ideea de lux, de mondenitate şi chiar de erotism.

Baronul Philippe de Rothschild a fost primul care a pus mari artişti pe etichete, iar o colecţie completă de etichete costă acum aproape 100.000 de euro.