"Mă lupt pentru o lume mai verde"

Tânăra care a iniţiat proiectul "Copacul de hârtie" transformă deşeurile de hârtie în copaci adevăraţi. Pentru obţinerea unei tone de hârtie de imprimantă sunt sacrificaţi 24 de

Tânăra care a iniţiat proiectul "Copacul de hârtie" transformă deşeurile de hârtie în copaci adevăraţi.

Pentru obţinerea unei tone de hârtie de imprimantă sunt sacrificaţi 24 de copaci, iar pentru o tonă de hârtie de ziar 12 copaci trebuie să cadă. Hârtia poate fi reciclată de până la şapte ori, fără adaosuri de fibre noi, iar fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci.

Aceste cifre şi o pasiune înnăscută pentru natură au determinat-o pe Claudia Cătană să iniţieze un proiect ecologic inovativ: Copacul de hârtie.

Adevărul: Ce este Copacul de hârtie?

Claudia Cătană: Copacul de hârtie e un proiect pe care l-am demarat în luna aprilie a acestui an. El se bazează pe un concept foarte simplu: adunăm hârtie de la diverse companii, dar şi de la populaţie, vindem hârtia unor centre de colectare şi cu banii obţinuţi astfel cumpărăm puieţi, pe care îi plantăm pentru a reface mediul înconjurător. În zilele acestea deja se plantează 1.120 de copăcei în Bucureşti.

De-a lungul timpului, am reuşit să atragem de partea noastră 300 de companii şi zeci de persoane fizice de la care am colectat aproape 100 de tone de hârtie şi peste 12 tone de carton. În săptămâna aceasta, toate tonele de hârtie colectate vor fi transformate în copăcei. Şase luni de la lansarea proiectului am avut doar o maşină împrumutată, pentru căratul hârtiei, dar am încercat cât am putut să facem faţă solicitărilor.

- Ce te-a determinat să iniţiezi un asemenea proiect?

- Am pornit de la faptul că se taie pădurile fără discernământ. Este o mare inconştienţă, care are efecte dezastruoase asupra noastră. Tot întrebându-mă de ce nu se şi replantează dacă tot se taie, am ajuns uşor la observaţia că în jurul nostru e plin de mormane de gunoi în care hârtia e amestecată cu plasticul şi cotoarele de mere.

De când mă ştiu am crescut cu cei 3R (reducere, refolosire, reciclare) în cap. Iniţial am crezut că va fi foarte simplu să iniţiez un proiect de genul acesta: să reciclez şi, la schimb, să cumpăr copaci. După atâtea luni de proiect, îmi dau seama că nimic nu a fost atât de uşor.

La început, am dus lipsă de resurse umane şi financiare. În mod surprinzător, multă lume a crezut că suntem o echipă foarte mare şi foarte puternică din punct de vedere financiar. Noi însă eram două fete, care au pornit la drum fără niciun buget alocat şi cu doar două ajutoare. Căram hârtia cu o maşină împrumutată, care se mai şi strica uneori.

- De unde ţi se trage acest puternic simţ ecologic?

Am crescut la ţară, într-un sat de lângă Deva, unde bunicii din partea tatălui mi-au oferit şansa să învăţ să respect natura. Cele mai pregnante amintiri sunt mirosul de iarbă proaspăt tăiată şi cel al curăţeniei de primăvară, când se văruiau copacii şi se ardeau frunzele uscate de prin curte. Cred că am rămas cu acele momente în subconştient, iar acum, primăvara şi toamna, am nevoie de "miros de curăţenie şi verde".

De aceea mi-am dorit să fac ceva pentru ca lumea să se bucure de cât mai mult verde. Mi-am dat seama că nevoia de verde nu este numai una personală, este o necesitate a tuturor. Acum, după demararea acestui proiect, am siguranţa că, atunci când au posibilitatea, oamenii se implică. Chiar dacă e nevoie de un proces de învăţare şi reeducare, în timp, sunt convinsă că un proiect similar va fi mult mai uşor de implementat.

- V-aţi temut că nu veţi fi luate în serios?

- Am pornit proiectul cu gândul că ne va fi foarte greu să convingem lumea să strângă hârtia. Ne temeam că nu vom avea timpul necesar să atragem resurse, că nu vom avea timpul necesar să creştem. Nu ne-am imaginat nicio secundă că proiectul va avea un asemenea impact şi că, într-un timp extrem de scurt, vom fi realizat ceea ce, de fapt, ne propusesem să realizăm în doi ani. Proiectul a crescut ca în poveşti, "într-un an, cât alţii în şapte".

Pe de altă parte, succesul nu ne-a fost însă de folos, ba chiar s-a întors împotriva noastră. Au existat multe persoane care ne-au criticat că am pornit acest proiect fără resurse. Dar am întâlnit oameni cu răbdare, care ne-au sprijinit să prindem "rădăcini puternice". Cu bucurie spun că proiectul a atras multe persoane care s-au implicat activ. Am avut parte de ajutor sub diverse forme: un nou site, articole de promovare, menţionarea pe bloguri, donaţii individuale şi, bineînţeles, implicarea unor sponsori sau a celor care donează hârtia.

- Aveai şi un serviciu cu normă întreagă.

- După şapte ani de colaborare "full time" la Fundaţia Romanian Angel Appeal (RAA), am renunţat la acel loc de muncă şi am rămas colaborator la numai câteva proiecte ale fundaţiei. Au existat câteva luni în care am suprapus munca de la RAA cu "copăcelul", însă, din iulie, mi-a fost imposibil să le fac pe amândouă. Am decis să îmi dedic aproape tot timpul proiectului Copacul de hârtie.

- Ai vreun regret vizavi de acest proiect?

- Au existat câteva greşeli. De exemplu, n-am oprit intrarea în proiect în momentul în care am avut probleme mari cu maşinile, ceea ce ne-a creat neplăceri pentru că, deşi lumea ne suna să mergem să luăm hârtie, noi mai întârziam câteodată. O altă greşeală ar putea fi faptul că nu am impus din start o cantitate minimă de hârtie pentru care ne deplasam.

Ne-am bazat pe bunul-simţ şi nu am luat în calcul spaima pe care o provoacă, într-o încăpere, un morman de hârtie. Apoi, deşi aveam mare nevoie de ajutor, nu l-am cerut tranşant. Am presupus că lumea îşi va da singură seama de nevoile noastre.

>> Nu ne-am imaginat nicio secundă că proiectul va avea un asemenea impact şi că, într-un timp extrem de scurt, vom fi realizat ceea ce, de fapt, ne propusesem să realizăm în doi ani.
Claudia Cătană
Coordonatoare proiect