De ce nu folosim eticheta ecologică?

Doar două firme româneşti au obţinut dreptul de utilizare a semnului grafic ecologic european, principala cauză fiind convingerea greşită a producătorilor că acesta nu le aduce

Doar două firme româneşti au obţinut dreptul de utilizare a semnului grafic ecologic european, principala cauză fiind convingerea greşită a producătorilor că acesta nu le aduce beneficii

Eticheta ecologică europeană este "paşaportul" care autorizează libera circulaţie a produselor pe teritoriul comunitar. Despre importanţa folosirii acestei "mărci verzi" vorbeşte Daniela Toma, Consilier Superior în cadrul Direcţiei pentru Controlul Poluării şi Managementul Riscului din Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Adevărul: Ce presupune sistemul de etichetare ecologică?

Daniela Toma: Eticheta ecologică este un simbol grafic însoţit de un text scurt, descriptiv în care sunt prezentate avantajele utilizării etichetei ecologice.

Etichetarea ecologică este o acţiune voluntară, agenţii economici nefiind obligaţi să aplice acest simbol pe produsele lor. Când un agent economic se hotărăşte să aplice acest sistem, demersul pe care îl are de realizat este, pe scurt, următorul: în primul rând, solicită Ministerului Mediului acordarea etichetei ecologice.

Noi îl îndrumăm către un institut cu laboratoare acreditate pentru a analiza produsele respective. Apoi, cu dosarul astfel întocmit, agentul economic revine la minister, unde Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice analizează dosarul. La final, după caz, se acordă sau nu eticheta ecologică.

- Care sunt tipurile de produse pe care se poate aplica această etichetă?

- Eticheta ecologică a fost introdusă în ideea de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă. Este vorba despre produse de curăţat, aparate casnice, produse din hârtie sau produse pentru casă şi grădină.

Există, de asemenea, două tipuri de servicii pentru care se acordă această etichetă: serviciile de cazare turistică şi cele de camping. Din acest sistem sunt excluse produsele alimentare, băuturile, produsele farmaceutice şi aparaturile medicale. Eticheta ecologică nu se acordă substanţelor sau preparatelor care dăunează mediului, celor toxice sau cancerigene. Pentru a se acorda eticheta, există criterii specifice valabile pentru fiecare produs în parte.

De exemplu, pentru serviciile de cazare turistică, ferestrele pensiunilor trebuie să fie bine izolate, apa de la robinet trebuie să curgă cu un anumit debit şi la toaletă trebuie să existe dozatoare de săpun. De asemenea, agentul turistic trebuie să aibă un sistem selectiv de colectare a deşeurilor, iar la micul dejun să fie servite şi câteva produse locale şi ecologice.

Unele dintre criterii sunt obligatorii, altele, opţionale. Condiţiile impuse respectă, în primul rând, mediul şi previn poluarea apelor sau a solului. Eticheta este valabilă atâta vreme cât criteriile pe baza cărora s-a acordat eticheta sunt valabile. La nivelul Uniunii Europene, aceste criterii se revizuiesc la un interval cuprins între trei şi cinci ani, după care agenţii economici trebuie să-şi reînnoiască cererea. Dacă agentul economic nu îşi reînnoieşte solicitarea după ce valabilitatea criteriilor a expirat, acesta pierde dreptul de utilizare a simbolului grafic.

- Care este preţul pe care trebuie să-l plătească un agent economic pentru a-şi eticheta ecologic produsele?

- Există un tarif în valoare de 300 de euro pentru procesarea solicitărilor de acordare a etichetei. Este o sumă care, pentru un producător, nu este foarte mare. Sistemul mai implică şi un tarif anual echivalent cu 0,15 la sută din profitul pe produsele etichetate ecologic. Din discuţiile purtate cu cei care folosesc acum eticheta ecologică, am aflat că aceste sume nu se reflectă neapărat în preţul produselor sau serviciilor. Probabil că ele cresc puţin, dar nu semnificativ.

- Care sunt avantajele utilizării florii europene?

- Eticheta ecologică promovează produsele la nivel internaţional. În plus, agenţilor economici le creşte profitul şi, nu în ultimul rând, consumatorii sunt satisfăcuţi pentru că produsele sunt de o calitate mai bună şi nu le afectează sănătatea în niciun fel. Promovarea produselor marcate astfel contribuie la utilizarea eficientă a resurselor şi la protejarea mediului înconjurător, prin furnizarea către consumatori de informaţii corecte şi stabilite pe bază ştiinţifică despre produsele respective.

- Cum a fost primită eticheta ecologică în România?

- În România a fost introdusă în 2002. Până în momentul de faţă, doar două firme, una de textile şi una de saltele de pat, au obţinut dreptul de utilizare a etichetei ecologice. A mai existat o solicitare care însă nu a fost acceptată pentru că nu îndeplinea condiţiile necesare, iar recent au mai sunat la minister doi producători, unul pentru obţinerea etichetei pentru pompe de căldură şi celălalt pentru textile.

Vom vedea dacă vor obţine sau nu eticheta ecologică. Una dintre cauzele pentru care nu s-au implicat mai multe firme cred că este cea legată de voluntariat. Atât timp cât nu îi obligă nimeni, agenţii economici nu privesc etichetarea ca pe o urgenţă.

- Ce se întâmplă în Europa vizavi de această etichetă?

- Acest regulament a apărut în Europa în 1992. În Uniunea Europeană, sistemul funcţionează mult mai bine acum, dar la început au avut şi ei destule probleme. De exemplu, în Italia a durat trei, patru ani până când producătorii au început să-şi aplice etichete ecologice pe produsele lor. Este vorba despre un proces destul de lent, dar care va intra, mai târziu, în conştiinţa publică. În Italia au fost acordate foarte multe etichete ecologice serviciilor de cazare turistică.

Germania, de exemplu, foloseşte "Îngerul albastru". Aceasta este eticheta lor naţională, şi majoritatea produselor sunt etichetate astfel, eticheta ecologică europeană nefigurând pe niciun produs realizat în ţară. Noi nu avem o etichetă naţională şi nici nu cred că vom introduce una deoarece, în momentul actual, se pune mare accent pe exportul produselor şi atunci când deţii o etichetă ecologică europeană pentru produsele de export este suficient.

Pot spune însă că, pe piaţa românească, produsele importate din statele membre UE conţin simbolul. Acestea, după cum spuneam, nu sunt mai scumpe decât cele fără etichetă. Pentru a cumpăra un produs cu etichetă în locul unuia neetichetat este nevoie de un simţ ecologic care la noi nu e încă atât de puternic, dar am încredere că, nu peste mult timp, va deveni.

Simboluri ecologice în Europa

În Europa există mai multe simboluri grafice care desemnează produsele cu impact redus asupra mediului.
"Floarea europeană" este simbolul etichetei ecologice comunitare. A fost creată de Comisia Europeană în 1993, fiind o schemă unică de certificare ce ajută consumatorii să distingă produsele şi serviciile verzi de cele care afectează mediul. Etichetarea este obligatorie în cazul vânzării de produse în Europa, precum şi în cazul exportului de produse către Europa.

Un alt simbol grafic ecologic este "Îngerul albastru". Acesta a fost lansat în Germania în urmă cu mai bine de 25 de ani.

"Lebăda nordică" este eticheta ecologică nordică oficială care a apărut în 1989.

"NF ENVIRONNEMENT" reprezintă marca ecologică franceză, creată în 1991.