2008, anul cinematografiei eco

adevarul

Publicat: 30.12.2008 21:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 11:47

Apărută anul acesta, „The Incredible Hulk” este prima peliculă concepută astfel încât impactul filmărilor asupra mediului să fie cât mai redus. După producerea filmelor cu teme eco din ultimii ani, “Incredibilul Hulk” face diferenţa prin implementarea unor măsuri concrete de protejare a mediului, în spatele scenelor.

În 2006, „An Inconvenient Truth” („Un adevăr incomod”), celebrul film documentar al fostului vicepreşedinte american Al Gore, argumentează într-un mod convingător faptul că schimbările climatice reprezintă un pericol real şi prezent pentru planetă.
Tot în 2006 începe să se contureze o adevărată mişcare ecologistă, susţinută din ce în ce mai mult de organizaţii neguvernamentale şi personalităţi ale showbizului.

Colectarea şi reciclarea materialelor din plastic sau din hârtie, eficientizarea consumului de resurse epuizabile ale planetei sau reducerea emisiilor de carbon au devenit subiectele multor studii sau filme de scurt metraj.

Vedetele de cinema s-au transformat într-un model pentru responsabilizarea populaţiei cu privire la protecţia mediului. În 2008 însă, potenţialul „verde” al lumii cinematografice ia noi dimensiuni.

Scenaristul Edward Norton, un ecologist convins

Realizatorii peliculei “The Incredible Hulk” (“Incredibilul Hulk”) sunt primii care s-au gândit că în afara mesajului ecologist pe care îl poate transmite un film, cele mai concrete măsuri de protecţie a mediului pot fi luate chiar pe platourile de filmare. Cu toate acestea, mesajul transmis de subiectul fimului nu are legătură cu responsabilitatea de mediu.

Nu este o întâmplare faptul că “The Incredible Hulk” este pionier în încercarea de a minimaliza consumul resurselor şi de a diminua emisiile de carbon generate pe platourile de filmare. Atât scenaristul, celebrul actor Edward Norton, cât şi producătorul filmului, Gale Anne Hurd, se declară de
mulţi ani nişte ecologişti convinşi.

Amprenta de carbon a filmului, calculată de specialişti

Printre acţiunile de protecţia mediului iniţiate de cei doi se numără reducerea masivă a ustensilelor de plastic, inclusiv a sticlelor pentru apa îmbuteliată, reducerea consumului de energie, conservarea resurselor, colectarea selectivă a deşeurilor şi reciclarea. Un consultant de mediu a fost special angajat pentru a ghida permanent activităţile din timpul filmărilor, astfel încât toţi participanţii să se implice corect şi constant în implementarea măsurilor stabilite.

Mai mult, o echipă de specialişti s-a ocupat de calcularea amprentei de carbon (n.r. – emisiile de dioxid de carbon cauzate de oameni, rezultate în urma activităţii acestora) produse pe întreaga perioadă a filmărilor.

“Am lucrat cu aceşti oameni pentru a învăţa cum să calculăm amprenta de carbon lăsată de producerea unui film. De asemenea, am încercat să reducem consumul de hârtie, folosindu-ne mai mult de informaţii citite pe calculator. Am filmat mult în Toronto, unde este impusă folosirea de diesele cu cantităţi mici de sulfuri”, a declarat, pentru presa străină, Edward Norton. Acesta a adăugat că, deşi a vrut să facă un bine mediului înconjurător, este conştient de faptul că mai trebuie să treacă mulţi ani până ce industria va fi obişnuită cu asemenea practici “verzi”.

Pentru eforturile de ecologizare a peliculei, “The Incredible Hulk”, care a adus încasări de 125 de milioane de dolari, a primit o certificare specială din partea Asociaţiei Mass-Media pentru Mediu (EMA), organismul din California care monitorizează filmele cu teme ecologice.

Filmele cu mesaje ecologice au succes la publicul din toată lumea

„An Inconvenient Truth”, apărut în 2006, nu a fost primul sau singurul film cu un mesaj ecologic pentru populaţie. Filmul documentar ”Who Killed The Electric Car?” (“Cine a omorât maşina electrică?”) este cronica de bază a primei maşini electrice, EV 1, care a fost lansată în 1996, în Statele Unite, şi a fost scoasă de pe piaţă în 2003. Filmul pune într-o lumină conspiratorie evenimentele din jurul General Motors şi a maşinii sale electrice, arătând cu degetul spre Administraţia Bush, spre companiile auto şi spre industria uleiurilor.

Tot în 2006, “Happy Feet”, o producţie australiană, prezintă aventurile lui Mumble, un pinguin de pe banchiza antarctică. Micul dansator reuşeşte să transmită oamenilor mesajul că pescuitul excesiv ucide animalele polare. Realizatorii acestui film au anticipat că producţia unor astfel de filme va continua, întrucât copiii trebuie să fie iniţiaţi în domeniul protecţiei mediului încă de la vârste fragede.

În 2004, “The Day After Tomorrow” (“Unde vei fi poimâine?”), în regia lui Roland Emmerich, prezintă povestea unui profesor (Denis Quaid) care încearcă să salveze lumea de efectele încălzirii globale. În 2000 a apărut filmul “Erin Brockovich”, realizat după o poveste adevărată, în care cunoscuta actriţă Julia Roberts joacă rolul unui om de rând, care reuşeşte să dea naştere la unul dintre cele mai renumite procese intentate unei companii poluatoare din Statele Unite ale Americii.

După Al Gore vine Leonardo di Caprio

Di Caprio a scris, produs şi narat „The 11th Hour“, în traducere „Ceasul al 11-lea“, un documentar prin care a reaprins discuţiile despre salvarea planetei, la un an distanţă de filmul lui Al Gore, „An Inconvenient Truth“. Din dorinţa de a face economie de peliculă, documentarul nu a putut fi văzut în sălile de cinema din Europa, fiind disponibil pe internet, la cerere. În film, zeci de specialişti defilează prin faţa telespectatorilor, oprindu-se asupra problemelor cu care se confruntă mediul, încercând să determine cauze, dar să propună şi soluţii.

Tot în 2007, documentarul “Global Dimming” (“Întunecarea totală”) vine să pună accentul asupra altei probleme de mediu. “Întunecarea totală” este un termen mai puţin cunoscut decât încălzirea globală, dar asta nu înseamnă că este mai puţin periculos.

Fenomenul este creat de reducerea graduală a cantităţii de lumină care ajunge la suprafaţa Pământului, observată de-a lungul câtorva decade, de când au început măsurătorile sistematice în anii ’50. Cauza ar fi, se pare, creşterea numărului de particule poluante (fum, praf) eliberate în atmosferă prin activităţi umane. Întunecarea globală creează un efect de răcire asupra Pământului, care ar fi putut masca parţial efectul de seră şi al încălzirii globale. Acest lucru îl face deosebit de periculos.