Cum ajung pădurile la groapa de gunoi?

Hârtia din ţara noastră ajunge în proporţie de 90% direct la groapa de gunoi pentru că niciunul din sistemele de recuperare a acestui tip de deşeuri nu funcţionează aşa cum ar trebui. Când ziarele, revistele şi ambalajele de carton devin deşeuri, nepăsătorii le aruncă pe unde apucă, iar cei nevoiaşi devin adevăraţi negustori.

Firmele colectoare de maculatură profită de această situaţie. În acelaşi timp, operatorii de salubritate înregistrează pierderi financiare şi eşecuri în demersurile de a educa populaţia să arunce selectiv deşeurile în containere speciale.

În acest fel, o mare cantitate de ziare, reviste şi ambalaje de carton, amestecată cu resturi menajere, ajunge tot la groapa de gunoi, neputând fi valorificată.

Bătrânii, clienţi fideli pentru sume modice

Singurii care colectează separat hârtia sunt bătrânii, potrivit directorului firmei de colectare Cami Comexim, Adrian Chirilă. Nu în numele ecologiei, ci pentru bani. “Din rândul populaţiei, clienţii noştri sunt numai oameni în vârstă, ei ne vând cel mai mult carton sau ziare. Noi le oferim în schimb sume modice, de la 80 de bani până la 1,2 lei, în funcţie de cantitate, şi ei sunt mulţumiţi”, spune Chirilă.

Operatorii de salubritate consideră că firmele colectoare de maculatură ar trebui să dispară. “Noi de patru ani încercăm să educăm populaţia să arunce gunoiul selectiv, ca în ţările civilizate, în pubele separate. Cum să reuşim, din moment ce oamenii nevoiaşi vin şi fură conţinutul acestor pubele, în scopul comercializării?! Aici intervin companiile de colectare.

Eu zic că acestea nu ar trebui să mai existe, pentru ca piaţa colectării selective şi a valorificării deşeurilor să funcţioneze bine”, ne-a spus directorul de marketing din cadrul firmei de salubrizare Urban, Bogdan Constantinescu. De aceeaşi părere este şi Lorita Constantinescu, reprezentantul organizaţiei de valorificare şi reciclare a ambalajelor Eco-Rom: “Colectorul este problema.

 El primeşte bani pentru cele 500 de kilograme de gunoi pe care le cară, dar din această cantitate, mare parte  este reciclabilă. Iar ce este reciclabil ar trebui luat cu titlu gratuit. De aceea, nu are niciun interes ca piaţa colectării selective să se dezvolte. Pe scurt, dacă sistemul de colectare selectivă nu e dezvoltat, colectorul câştigă, iar operatorul de salubritate pierde.”

Lipsa educaţiei pe o piaţă deficitară

În replică, Chirilă susţine că nu e nimic rău în faptul că cei săraci îşi asigură traiul prin comerţul cu maculatură. “Ei nu se duc să bage mâna la cineva în buzunar, mai bine iau cartonul din tomberoane şi ni-l vând nouă, care, spre deosebire de operatorii de salubritate, chiar îl valorificăm. Pentru că de obicei, în pubele, chiar dacă acestea sunt separate, gunoiul se aruncă la grămadă şi nu mai poate fi reciclat”, a precizat acesta.

Indiferent cine are dreptate, cert este că piaţa maculaturii din România suferă din cauza lipsei de educaţie ecologică a cetăţenilor. “Piaţa noastră ar putea asigura o creştere a cantităţii de maculatură de peste 40%, dar numai dacă oamenii ar fi educaţi sau, dacă nu, forţaţi de lege să arunce deşeurile separat.

O problemă majoră o constituie cantitatea mare de hârtie de birou care nu era valorificată, însă de câţiva ani am remarcat o evoluţie pozitivă în acest sens. Tot mai multe companii au făcut contracte cu firme care vin să le colecteze deşeurile selective”, ne spune Dan Ciule, directorul fabricii de hârtie de ziar “Letea”din Bacău.

Colectarea ziarelor nu aduce profit

Lorita Constantinescu, reprezentantul organizaţiei pentru valorificarea şi reciclarea ambalajelor Eco-Rom, spune că hârtia de ziar n-ar trebui tratată ca orice altă hârtie, din cauza cernelei toxice pe care o conţine.

“În alte state, ca Marea Britanie, de exemplu, există containere separate pentru ziarele gratuite de la metrou. De fapt, în ţările civilizate, omul nu aruncă ziarul la gunoi după ce l-a citit, îl pune înapoi de unde l-a luat sau îl lasă pe scaunul din mijlocul de transport în comun, pentru a putea fi recitit de altcineva. Totuşi, degeaba vii cu ideea asta în România, când încă nu putem vorbi de o piaţă a colectării selective de sticlă, plastic sau hârtie de orice fel”, spune Lorita Constantinescu.

Se pare că reprezentantul Eco-Rom are dreptate, din moment ce autoritatea de transport subteran din Bucureşti, Metrorex, nu consideră o soluţie urmarea exemplului din Marea Britanie şi al altor state din Europa sau SUA.

“Nu credem că instalarea unor pubele speciale pentru colectarea ziarelor ar reprezenta un câştig. Nu avem iniţiat niciun proiect de instalare în staţiile de metrou a unor pubele speciale pentru colectarea ziarelor gratuite. Este o idee care trebuie analizată cu atenţie, astfel încât să putem aplica o soluţie eficientă, care să asigure colectarea numai acestor ziare”, ne-a spus Cristi Nicola, şef serviciu mass-media în cadrul Metrorex.

Soluţia: tonetele de pe vremea  lui Ceauşescu

Sunt firme de salubrizare care încearcă să valorifice din ceea ce adună ei, dar 90 de procente din cantitatea ridicată ajung la groapa de gunoi.

Operatorii de salubritate nu acoperă colectarea maculaturii de la sectorul mic de piaţă, dar îşi doresc ca firmele specializate pe acest segment să dispară, potrivit directorului firmei Cami Comexim, Adrian Chirilă.

“Se tot discută propunerea unei legi care să permită doar firmelor de salubrizare să colecteze. O tâmpenie! N-o să se întâmple niciodată asta! N-o să meargă nimeni să care cartoane de la oameni din casă, aşa cum am făcut eu în primii doi ani de colectare. Urcam cu cântarul în cârcă până la etajul 10 şi tot eu plăteam pentru ce căram. În plus, nimeni n-o să vină să le aducă lor hârtia din casă degeaba, atâta timp cât populaţia nu este educată să colecteze selectiv”, spune acesta.

„Educăm şi răsplătim efortul“

Lunar, Cami Comexim adună circa 400 de kilograme de maculatură de la populaţie. “Suntem singura societate din Bucureşti care face colectarea pe segmentul mic de piaţă. Am pus în şcoli fluturaşe, afişe cu «Nu aruncaţi ziarele şi cartonul din casă, venim noi sâmbătă să le luăm»… Se întâmplă chiar să vină singuri oamenii la noi cu hârtia, iar atunci le dăm 2,5 lei pe kilogram, doar ne scutesc pe noi de transport, bani pe motorină şi trafic aglomerat”, mai spune Chirilă.

“Suntem prea săraci ca să aruncăm selectiv”

Cea mai bună soluţie ar fi reinventarea tonetelor de pe vremea lui Ceauşescu, susţine directorul Cami Comexim. “Bătrânul care se ducea la piaţă, lua şi cele 5 kilograme de maculatură pe care le avea în casă, le ducea la tonetă, le cântărea şi scotea bănuţul cu care îşi cumpăra ceapa, pâinea şi cartofii.

E singura posibilitate. Acolo să fie un cântar şi un om. Suntem prea săraci ca să dăm ceva pe degeaba şi în condiţiile acestea de colectare selectivă nici măcar nu poate fi vorba”, a mai afirmat Adrian Chirilă.