Adevarul.ro

La nivel naţional există peste o mie de situri industriale contaminate. Cea mai mare suprafaţă, de aproape 90 de mii de hectare, o ocupă terenurile otrăvite de activităţi de siderurgie şi metalurgie feroasă şi neferoasă. Autorităţile de mediu vor întocmi, anul acesta, listele complete cu terenurile contaminate de producători şi cu cele abandonate. 

Impulsionată de presiunile venite din partea Uniunii Europene, Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) a demarat acţiunea de identificare a tuturor siturilor contaminate din România. Deşi în prezent se estimează că în ţară există circa un miliard de metri pătraţi de soluri contaminate, reprezentanţii Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile au anunţat că până la sfârşitul lui 2008 va fi realizat un inventar complet al terenurilor poluate industrial.

Operatorii economici şi autorităţile locale sunt obligaţi să completeze şi să transmită chestionarele, la solicitarea APM, în termen de trei luni de la primirea acestora.

Nerespectarea prevederilor legale se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 30.000 la 50.000 lei pentru persoane juridice.

În cazul poluărilor actuale şi istorice, cheltuielile sunt suportate de operatorul economic sau de deţinătorul de teren, iar pentru siturile contaminate orfane şi abandonate, aparţinând domeniului public al statului, cheltuielile sunt suportate de la bugetul de stat, prin autorităţile care le administrează sau din fonduri structurale şi de coeziune.

Demersuri privite cu scepticism

„Siturile contaminate impun necesitatea efectuării unui raport geologic de investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic.
Acest raport este înaintat autorităţii competente pentru protecţia mediului. În urma analizării acestuia, autoritatea competentă decide dacă poluarea mediului geologic din amplasament are un impact semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului şi solicită operatorului economic sau deţinătorului de teren elaborarea studiului de evaluare a riscului.

După analizarea acestuia, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide, dacă este cazul, refacerea mediului geologic şi notifică operatorul economic sau deţinătorul de teren asupra condiţiilor generale de realizare a acesteia“, a precizat directorul APM Piatra Neamţ, Gal Pal Ştefan.

Elena Ivaşcu, şef Serviciu Implementare Politici de Mediu din cadrul APM Dâmboviţa, şi-a declarat scepticismul cu privire la intenţia autorităţilor de mediu de a demara procedurile pentru întocmirea inventarului solurilor poluate din ţară: “Este cunoscută «viteza» cu care lucrează şi conlucrează autorităţile centrale. Rămân serioase semne de întrebare şi în legătură cu întocmirea listelor cu siturile contaminate şi putem paria liniştiţi că cele mai întinse suprafeţe vor fi contaminate «istoric» ori din categoria celor orfane sau abandonate”.

Investiţii enorme

Piedica principală în remedierea solurilor contaminate constă în investiţiile uriaşe necesare. Specialistul din cadrul Ministerului Mediului, Nicolae Heredea,  spune că decontaminarea solurilor din ţară a fost amânată mereu din cauza lipsei banilor: “Investigaţiile şi tratamentul solului fac parte din cele mai scumpe tehnici pe plan mondial. În Germania, de exemplu, prin programele de decontaminare se cheltuiesc anual zeci de miliarde de euro”. 

Heredea susţine că Ploieştiul este cel mai afectat de poluarea solului. “O mare parte din suprafaţa pe care este aşezat oraşul Ploieşti este contaminată. Oamenii de afaceri încep să ocolească această zonă”, a spus reprezentantul Ministerului Mediului.
În Uniunea Europeană, la nivelul statelor membre există peste 3,5 milioane de situri potenţial contaminate. Conform unui studiu de impact, costurile rezultate din lipsa luării de măsuri în acest domeniu s-ar ridica la 40 miliarde de euro pe an.

Remedierea zonelor cu contaminări semnificative este direct proporţională cu costurile asociate rezolvării ei, adică majoră
Cicerone Ionescu
consultant de mediu

Investigaţiile şi tratamentul solului fac parte din cele mai scumpe tehnici
Nicolae Heredea
reprezentant al Ministerului Mediului

Efectele industriilor poluante asupra solurilor

Datele din ultimii ani făcute publice de către autorităţile de mediu din ţară relevă că în siderurgie, metalurgie feroasă şi neferoasă se află opt situri contaminate cu o suprafaţă totală de 89.961,60 hectare.

De asemenea, industria extractivă se poate „lăuda“ cu 170 de situri contaminate cu o suprafaţă totală de 2.725,46 hectare; industria petrolieră (incluzând zone de extracţie, separatoare, conducte de transport, unităţi prelucrătoare, depozite, batale de deşeuri petroliere, staţii PECO etc.) deţine 232 de situri contaminate cu o suprafaţă totală de 2.664,78 hectare.

Sectorul energetic a lăsat în urmă zece situri contaminate cu o suprafaţă totală de 1.700,28 hectare. Depozitele de deşeuri industriale, respectiv industria chimică, construcţii de maşini, material de construcţie etc. au provocat contaminarea a 110 situri cu o suprafaţă totală de 954,92 hectare.

Deşeurile menajere nu sunt mai puţin periculoase, acestea lăsând în urmă 475 de situri contaminate pe o suprafaţă totală de 684,62 hectare. Fermele agricole încheie vechea listă cu 47 de situri contaminate cu o suprafaţă totală de 30,90 hectare.

Ce spun consultanţii?

Industrializarea urbană de dinainte de 1990, făcută cel mai adesea cu ignorarea unor reguli elementare de protecţie a mediului, a fost localizată în zonele foarte populate ale oraşelor, potrivit directorului firmei de consultanţă Auditeco, Cicerone Ionescu.

“Astăzi observăm un fenomen de exilare de la oraş, de transfer al industriilor poluatoare către periferii şi chiar în zone virgine. Platformele industriale rămase în urma acestor relocări constituie însă o problemă serioasă. Ele sunt cel mai adesea masiv poluate istoric şi, datorită boomului imobiliar, sunt prioritar vizate pentru proiecte rezidenţiale”, a precizat acesta.

Legea va deranja pe cei obişnuiţi să „fenteze“

Cerinţele legale cu privire la remedierea siturilor poluate sunt, în prezent, într-un proces de modificare, ne spune Ionescu. “Ele, după părerea mea, vor deranja mai ales pe cei care până acum erau obişnuiţi să “fenteze” sistemul, să se strecoare pe lângă legi simulând doar respectarea acestora.

Potrivit lui Ionescu, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, principiul “legile sunt bune, dar nu pentru mine”  îşi pierde tot mai mult din aplicabilitate: “Cei care nu vor înţelege la timp acest lucru îşi asumă un risc mare, care poate ajunge până la compromiterea afacerii. Ca revers, cei care au decis să gestioneze cu onestitate şi cu profesionalism aceste riscuri vor resimţi în scurt timp cum aceasta le creează un avantaj competitiv consistent”.