Vechii pescari sunt noii braconieri

Obişnuiţi să pescuiască şi să vândă peştele turiştilor ocazionali, locuitorii Deltei sunt scoşi în afara legii de noile restricţii Inerţia în rândul locuitorilor Deltei pare mai

Obişnuiţi să pescuiască şi să vândă peştele turiştilor ocazionali, locuitorii Deltei sunt scoşi în afara legii de noile restricţii

Inerţia în rândul locuitorilor Deltei pare mai puternică decât interesul pentru micile investiţii propuse de la Bruxelles. Braconajul rămâne pentru foştii pescari principala sursă de venit, iar de această ocupaţie recunosc că nu s-ar desprinde niciodată

Oficial, oamenii Deltei ar fi cam 13.000, dar în realitate se spune că ar mai fi rămas cel mult vreo 9.000. Tinerii migrează spre oraş şi mulţi au plecat la muncă în străinătate. Cei rămaşi sunt predominat bătrâni şi reticenţi la schimbări.

Ei preferă să trăiască cum s-au obişnuit, adică din braconaj. Adesea au fost chemaţi la acţiuni de informare şi consiliere, mai ales ca să afle de fondurile SAPARD şi fondurile structurale. Primarii din Deltă nu sunt însă prea încântaţi de oferte şi pretind frecvent să li se dea bani de la Bucureşti, să le dea guvernul, întărind un gen de atitudine care nu invită în niciun fel la un sprijin durabil.

Banii de la Bruxelles necesită dosare

Poate că unii dintre pescarii mai tineri s-ar bucura să primească bani ca să-şi facă o pensiune modernă, cu canalizare şi apă curentă, dar nu se pricep să-şi întocmească dosarele necesare. "Mă tem că dacă m-aş duce şi face proiectul SAPARD pentru un primar oarecare, omul o să ia banii şi îi bagă în propriul buzunar.

Eu nu ştiu că dacă el îşi face şcoală sau pensiune turistică, dar mă tem că şi dacă le-ar face ar ajunge rapid în paragină. Nu am nicio siguranţă, nicio garanţie. Sunt de acord să întind o mână de ajutor, dar trebuie să întindă şi el o jumătate de mână. Câtă vreme tot ce ştiu să spună oamenii ăştia este <> , nu se poate face ceva concret", spune Dragoş Bucurenci, preşedintele ONG "Salvaţi Delta".

Unii vor peşte, alţii vor cu vaca

Soluţia pentru locuitori nu este să fie scoşi din Deltă, ci să-şi schimbe meseria, adică să accepte reconversia profesională. În locurile unde au apărut pensiuni turistice cu investiţii majore şi prietenoase faţă de mediu, cum sunt cele de la Sfântu Gheorghe şi Somova, satul s-a reconvertit profesional şi oamenii au văzut că se trăieşte mult mai bine aşa.

Imediat au apărut şi pensiunile-ciupercă, organizate ad-hoc pe lângă marea amenajare turistică. Mulţi însă nu vor să audă de asta, pentru că trăiesc în această obsesie a pescuitului lor tradiţional. "Atunci când noi aducem în discuţie că vrem să reinundăm Lunca Dunării, se găsesc imediat unii care spun că nu vor apă. <> , deşi vaca, acum 30 de ani, nu avea unde să pască. Cred că ataşamentul faţă de activităţile tradiţionale este supralicitat.

Problema localnicului din Deltă este traiul familiei, pentru că sunt nişte familii foarte sărace. Şi aici sunt şi eu de acord, statul trebuie să intervină şi să compenseze. Să-l separăm pe un pescar de această activitate pe care el o consideră tradiţională şi care de fapt este dăunătoare rezervaţiei, nu e posibil decât printr-un act de anestezie. O vreme, statul trebuie să compenseze. Dar statul nu poate să întreţină o armată de 15.000 de bursieri în Delta Dunării. Compensează un an, doi, timp în care ei ar trebui să-şi facă pensiuni, să dezvolte turismul ecologic", spune Romulus Stiucă, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării.

Localnicii nu ştiu ce înseamnă SAPARD

Din cinci localnici ai Deltei, patru nu au auzit de fondurile SAPARD, iar restul spun că ar fi vorba de multă birocraţie şi nu au fost interesaţi să aplice proiecte. "Ştiu foarte mulţi oameni care mă sună şi mă întreabă de ce mă duc eu în sălbăticie, în Deltă.

Omul care vine de la oraş are şi el o limită la sălbăticie, vrea un WC curat, de pildă. Lucrurile astea s-au întâmplat în Maramureş. Tot cu consultanţă. Au venit nişte elveţieni care i-au învăţat pe maramureşenii noştri să nu-şi mai pună termopane, toate lucrurile alea idioate pe care le face ţăranul român când crede că-şi modernizează casa, să lase lucrurile aşa cum sunt şi să investească în sisteme sanitare, în lucrurile pe care un turist străin le doreşte. Au ajuns să câştige foarte bine. Sunt sate care trăiesc din turism mai bine decât trăiau din agricultură", spune Dragoş Bucurenci.

Sturioni şi icre negre... la negru

Oamenii Deltei sunt mai puţin întreprinzători, şi asta mulţi o explică prin faptul că ei au avut întotdeauna o resursă care nu i-a lăsat dezveliţi, nu au cunoscut crize. Interzicerea pescuitului la sturion, în 2005, pe o durată limitată de 10 ani, i-a deranjat doar pentru scurtă vreme.

Comunitatea de pescari din Sfântu Gheorghe a protestat iniţial vehement faţă se această măsură, dar mai nou s-au mai liniştit, căci, dacă mergi acolo la cherhana, găseşti sturion pe alese. "Acum vreo patru ani eram 300 de pescari în Sfântu, am rămas doar vreo 80. Restul practică, dar nu cu acte în regulă. Chiar dacă se trăieşte mai greu din pescuit ca altădată, nu m-aş lăsa de asta.

Cât va fi peşte în Deltă vom trăi şi noi pe lângă el", spune Mihai, pescar cu vechime. Până acum doi ani, Cornel Găină a condus o asociaţie de pescari în Deltă, însă a renunţat din cauza haosului din branşă. "De multe ori tot efortul de prevenire pe care îl depuneam era inutil, autorităţile nu soluţionau mare lucru. Braconajul e în floare în Deltă", spune Găină. De asemenea, Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură (ANPA) a emis autorizaţii speciale pentru capturarea sturionilor vii.

Conform acestor autorizaţii, sturionii capturaţi trebuie să ajungă în ferme speciale de acvacultură, pentru reproducere şi creştere în captivitate. În judeţul Tulcea au fost autorizate trei astfel de staţii de reproducere artificială a sturionilor, la Isaccea, Chilia Veche şi Murighiol. Asta a dus iarăşi la înfiriparea unei pieţe negre în jurul acestor firme. "Braconajul se practică, se fac controale, se întocmesc dosare, dar e foarte greu de stârpit, localnicii sunt braconieri pur-sânge", spune Paul Cononov, guvernatorul Deltei Dunării.

Comisia Antibraconaj din subordinea Prefecturii Tulcea încearcă, încă de la înfiinţarea ei în 2006, să-i stârpească pe braconieri, dar nu prea reuşeşte. "De la începutul anului am confiscat aproape 50.000 de kg de peşte, însă nimic nu îi descurajează.

Mai cu seamă că au descoperit şi modalităţi mai economice de braconat. Cumpără din depozitele din Bucureşti nişte plase mono-filament, de unică folosinţă, care sunt pentru ei foarte avantajoase. Fiind ieftine (costă numai opt RON), le folosesc şi apoi le aruncă - nu mai stau să le cureţe, cum făceau cu cele clasice", spune Ioan Boieru, subprefectul de Tulcea. În acest timp, doar 25 de proiecte SAPARD, având ca obiect generarea unor surse alternative de venit, au fost duse la capăt în rezervaţie.