Urşii panda, ameninţaţi de înflorirea bambusului

Anul acesta, simpaticele mamifere sunt în pericol să moară de foame pentru că bambusul, după ce înfloreşte, se usucă imediat. Specialiştii apreciază că 30% din hrana urşilor va

Anul acesta, simpaticele mamifere sunt în pericol să moară de foame pentru că bambusul, după ce înfloreşte, se usucă imediat. Specialiştii apreciază că 30% din hrana urşilor va dispărea.

Au obrajii bucălaţi şi dorm mai toată ziua. Sunt drăgălaşi şi au o charismă la care visează mai toate vedetele şi politicienii. Se numără printre cele mai adorate şi mai protejate specii de animale rare de pe planetă, dar viitorul lor este incert.

Sunt singuratici, vulnerabili, mănâncă doar bambus şi nu hibernează niciodată. Pentru că, din când în când, hrana lor înfloreşte şi apoi dispare, mulţi dintre ei mor de foame. Un pui de panda uriaş se naşte o dată la trei ani şi are nevoie de multă dragoste şi îngrijire, pentru că atunci când vine pe lume este mic cât un pui de hamster.

Cu câteva sute de mii de ani în urmă, urşii panda trăiau nestingheriţi în partea de est a Chinei de azi şi nu duceau lipsă de nimic. De-a lungul timpului, din cauza schimbărilor climatice şi a stricăciunilor pe care oamenii le-au provocat mediului, habitatele acestei specii s-au redus alarmant. Acum, urşii panda sălbatici mai trăiesc, în grupuri restrânse, în masivele muntoase din provinciile chinezeşti Sichuan, Gansu şi Shaanxi. Fapt deloc îmbucurător, pentru că împerecherile au loc, de multe ori, între exemplarele aceleiaşi familii, ceea ce duce inevitabil la pierderea diversităţii genetice.

O dată la 40 de ani, bambusul moare

Hrana preferată a urşilor panda, bambusul, înfloreşte şi moare ciclic, o dată la 40 sau la 60 de ani. În timpul perioadei de înflorire, bambusul îşi răspândeşte seminţele şi se stinge din viaţă. Anul acesta, în provincia chineză Sichuan, au înflorit nouă dintre cele douăzeci şi cinci de varietăţi de bambus preferate de urşii panda, ceea ce înseamnă că 30% din hrana lor va dispărea.

Biologii chinezi avertizează că bambusul se află la finalul ciclului său de existenţă, iar specia de urşi panda uriaşi se va confrunta cu o lipsă acută de hrană. Pe vremuri, urşii aveau soluţii adaptate la ciclul de viaţă al bambusului, dar traseele lor de migrare spre alte populaţii de plante verzi au fost blocate azi de drumurile forestiere, de defrişări sau de alte activităţi ale oamenilor.

Panda este pe cale de dispariţie

Potrivit unui raport al specialiştilor chinezi, dat publicităţii în luna noiembrie 2007, în patria pagodelor trăiesc în captivitate 239 de urşi panda, iar în pădurile de bambus, aflate la mari înălţimi, unde s-au retras din cauza căldurii, se mai găsesc încă 1.590 de exemplare sălbatice. Cifra nu poate fi precisă, fiind vorba despre o specie care trăieşte în păduri izolate şi în care este greu de pătruns.

Un studiu efectuat în 2006 estima că populaţia de urşi panda care trăiesc în libertate ar putea număra între 2.000 şi 3.000 de exemplare. Deşi datele statistice demonstrează că aceste mamifere atât de iubite de publicul larg au şanse de supravieţuire, organizaţiile ecologiste internaţionale consideră că ele trebuie să rămână pe lista animalelor rare, care trebuie să fie protejate.

În China, ţara de origine a urşilor panda, s-au creat peste 40 de rezervaţii naturale a căror suprafaţă atinge 16.200 de kilometri pătraţi. Până în anul 2015, numai în provincia Sichuan, numărul rezervaţiilor naturale destinate urşilor panda uriaşi se va ridica la 59.

Chinezii au promovat, de asemenea, şi programe de protecţie a zonelor forestiere naturale, au sporit rata împăduririlor şi au prevenit pericolul de erodare a solurilor din habitatele urşilor. Multă vreme s-a crezut că spectaculoşii urşi panda ar fi un fel de ratoni. Totuşi, testele genetice au dovedit că au multe asemănări cu urşii.

De ce urşii panda sunt alb-negri?

Recunoaşterea oficială a speciei urşilor panda uriaşi a fost făcută în anul 1995. Panda uriaş are şase degete la membrele superioare. Această caracteristică îi conferă abilitatea de a se căţăra uşor în copaci şi de a-şi păstra echilibrul la înălţimi foarte mari.

Urşii panda au, de regulă, capul mare, alb, cu urechi şi "ochelari" negri. Panda uriaşi au pupila verticală, asemănătoare cu cea a pisicilor. Aceşti ochi oblici, neobişnuiţi pentru un urs, asociaţi cu abilitatea lor de a se căţăra în copaci i-au determinat pe chinezi să-i boteze "ursul-pisică".

Coloritul în alb şi negru al acestor animale, care le-a atras şi denumirea de "urşi bicolori", se armonizează perfect cu locurile în care le place să trăiască. O legendă populară chineză spune că urşii panda au fost cândva albi din cap până-n picioare, dar într-o zi au mers la înmormântarea unei fetiţe, aducând cenuşă în semn de doliu.

Plângeau şi îşi ştergeau ochii din care curgeau râuri de lacrimi, se ţineau strâns în braţe unii pe ceilalţi, iar ca să nu mai audă câtă durere era în jurul lor şi-au astupat urechile cu lăbuţele. Iar povestea spune mai departe că, de atunci, petele de cenuşă nu s-au mai şters de pe blana lor şi aşa au rămas pentru totdeauna.

Omul le strică mediul de viaţă

Fragmentarea habitatului este deosebit de periculoasă pentru aceste vieţuitoare, deoarece ele trebuie să migreze, pentru a se adapta la ciclul de viaţă al bambusului. În lume există mai multe programe de protecţie pentru această specie pe cale de dispariţie, care luptă împotriva braconajului şi se preocupă, în acelaşi timp, să le ofere urşilor aflaţi în captivitate condiţii apropiate de mediul lor natural. De asemenea, foarte importantă pentru oamenii de ştiinţă este şi reproducerea în captivitate a acestei specii, deoarece "urşii-pisică" nu se împerechează decât foarte rar.

Savanţii chinezi au dezvoltat deja tehnici de fecundare artificială, pentru a asigura astfel perpetuarea speciei de panda uriaşi. În anul 2005, s-au născut prin metoda fertilizării in vitro 21 de pui care au supravieţuit şi se află în prezent într-o rezervaţie din China.

În afara statului chinez, se află foarte puţine rezervaţii în care trăiesc urşi panda. Preţul pe care cumpărătorii ar trebui să-l plătească pentru un pui este astronomic şi banii obţinuţi astfel merg într-un fond destinat urşilor panda aflaţi în libertate, iar tranzacţiile nu se fac decât cu acordul guvernului chinez. În general, urşii panda sunt oferiţi cu titlu de cadou diplomatic în cadrul întâlnirilor oficiale.

Întreţinerea unui urs este teribil de costisitoare, iar reproducerea sa, deosebit de dificilă şi, din aceste motive, din ce în ce mai multe grădini zoologice renunţă la ideea de a avea un urs viu din această specie. Un urs panda care este ţinut într-o grădină zoologică, dacă nu are pui, necesită pentru întreţinerea sa, în medie, 2,6 milioane de dolari pe an. La apariţia primului pui, bugetul alocat depăşeşte trei milioane de dolari, iar la naşterea celui de-al doilea, nota de plată se ridică la patru milioane de dolari.

Bambusul tratează infecţiile

Bambusul desemnează un grup de plante care sunt verzi tot timpul anului. Unele specii sunt gigantice, iar tulpinile lor pot creşte cu până la un metru pe zi. Bambusul are o importanţă economică şi cultura-
lă deosebită în estul şi sud-estul Asiei, unde se cultivă în grădini, ca plantă ornamentală, se foloseşte ca material de construcţie, dar şi ca lemn pentru foc.

Bambusul creşte pe crestele celor mai înalţi munţi, însă se simte la fel de bine şi în regiunile tropicale. În medicina veche chineză, bambusul era folosit pentru tratarea infecţiilor şi reprezenta o sursă de potasiu. În China, din fibrele de bambus se fabrică hârtie încă din cele mai vechi timpuri.

Pentru chinezi, bambusul reprezintă simbolul longevităţii, iar în India semnifică prietenia. Bambusul înfloreşte foarte rar, iar când se întâmplă acest lucru florile sale sunt privite ca semn al unui an de foamete. Panda uriaşi mănâncă aproape numai frunze şi muguri de bambus. Pentru a se sătura cu această hrană slabă în nutrienţi, ei au nevoie de 30 de kilograme de bambus pe zi.

Panda roşu sau "micul singuratic"

Este un mamifer ierbivor şi se hrăneşte, ca şi ursul panda uriaş, cu o cantitate mare de bambus. Este puţin mai mare decât o pisică domestică, iar locul său de baştină se află în regatul Bhutan, din munţii Himalaya.

Panda roşu trăieşte şi în sudul Chinei, în Laos şi în Nepal. Numărul estimativ al indivizilor maturi este de 2.500, dar continuă să scadă din cauza fragmentării habitatului, ca urmare a construcţiilor şi amenajărilor umane. Acest urs este mai activ în zori şi la lăsarea serii, fiind sedentar în timpul zilei, când se odihneşte pe crengile copacilor.

Este un animal solitar şi foarte liniştit, iar ca mijloc de comunicare foloseşte doar câteva sunete specifice. Nu îi plac temperaturile mai mari de 25 de grade Celsius. Ursul panda roşu este protejat prin lege în toate ţările în care trăieşte.

Cu toate acestea, ei sunt, adeseori, prinşi ilegal şi vânduţi pe un preţ de nimic grădinilor zoologice. Specia este pe cale de dispariţie, mai ales din cauza uscării bambusului, hrana de bază a acestor mamifere.