Uleiul virgin de măsline, secretul sănătăţii de fier

Bogat în acizi graşi nesaturaţi, precum omega 3 şi omega 6, acest aliment este strict necesar omului modern, pus în pericol de efectele dăunătoare ale sedentarismului. Virtuţile terapeutice

Bogat în acizi graşi nesaturaţi, precum omega 3 şi omega 6, acest aliment este strict necesar omului modern, pus în pericol de efectele dăunătoare ale sedentarismului.

Virtuţile terapeutice ale uleiului de măsline presat la rece sunt nenumărate. Acest aliment-medicament, cu adevărat ecologic, previne îmbătrânirea precoce, bolile cardiovasculare şi chiar boala secolului - cancerul.

Toate aceste calităţi se datorează acizilor graşi nesaturaţi, omega 3 şi omega 6, care împiedică depunerile de grăsime pe pereţii vaselor de sânge.

Sănătatea proverbială a populaţiei mediteraneene se datorează, în primul rând, uleiului de măsline. Acizii graşi nesaturaţi din acest produs miraculos reduc nivelul de "colesterol rău", făcând totodată să crească nivelul de "colesterol bun".

Cele mai bune, din punct de vedere al conţinutului, sunt uleiurile virgine, fiindcă sunt presate la rece şi nu sunt rafinate. Acestea nu trebuie să fie combinate cu alte grăsimi şi ar trebui să fie consumate în locul acestora. Omul modern are nevoie de ulei de măsline ca să îşi cureţe sistemul vascular de efectele nocive ale sedentarismului.

Ţinta falsurilor

Uleiul de măsline este bogat în antioxidanţi şi vitamine cu efect de prevenire a îmbătrânirii celulelor. Calitatea uleiului de măsline este puternic influenţată de natura terenului pe care cresc arbuştii, de tipul de livadă, gradul de maturare al fructelor, de modalitatea de recoltare a acestora şi de metoda de extracţie utilizată - susţine, într-un studiu, prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Atât datorită excepţionalei sale valori alimentare, dar şi din cauza preţului, uleiul de măsline este cel mai frecvent falsificat ulei.

Rezistent la prăjeli repetate

Consumul de grăsimi şi uleiuri ar trebui să constituie maximum 33% din necesarul zilnic de nutrienţi - 95 de grame pentru bărbaţi, adică şapte linguriţe şi 70 de grame pentru femei, adică cinci linguriţe.

O problemă importantă este încălzirea uleiului înainte de a fi consumat. Studiile efectuate pe animale au demonstrat efectul nociv al produşilor de degradare rezultaţi în urma încălzirii uleiului.

Dezechilibru enzimatic, mărirea ficatului şi a rinichilor, eventualele întârzieri în creştere, toate sunt puse pe seama supraîncălzirii uleiului. Refolosit, acesta se absoarbe mult mai rapid în alimentele prăjite, ceea ce duce la creşterea nivelului de produşi toxici în alimentele respective.

Una dintre cele mai stabile grăsimi la temperaturi înalte este uleiul de măsline. "Cel mai pur ulei de măsline are punctul de ardere în jur de 406-468 grade Fahrenheit. Uleiul extravirgin de măsline are punct de ardere la aproximativ 250 de grade Celsius. Fiindcă este rezistent la temperaturi mari, uleiul de măsline poate fi folosit de mai multe ori", arată profesorul.

Aliment-medicament

Consumul moderat, regulat, de ulei de măsline extravirgin este benefic sănătăţii. Doar uleiul de măsline extravirgin previne cancerul de sân prin inhibarea unor gene răspunzătoare de apariţia maladiei. De asemenea, scade riscul de apariţie al bolilor cardiovasculare, ameliorează presiunea arterială la bolnavii hipertensivi şi disfuncţiile generate de diabetul zaharat.

Este indicat copiilor şi persoanelor debilitate şi cu sistem imunitar slăbit şi ameliorează efectele depresiilor. Este un laxativ blând, util în stări de constipaţie, care ameliorează ulcerul gastric. Poate fi utilizat împotriva căderii părului şi drenează vezica biliară leneşă.

Ecologic sută la sută

În timpurile străvechi, uleiul de măsline era obţinut prin strivirea manuală a fructelor, în bazine din piatră. Astăzi, procesul este mecanizat şi se desfăşoară în vase din oţel inoxidabil, la o temperatură sub 30 de grade Celsius, iar separarea uleiului de pasta rezultată prin strivire se face prin centrifugare.

Pentru a obţine un soi de ulei extravirgin, cu aciditate sub 1%, sunt folosite procese de filtrare menite a îndepărta reziduurile. Procesul de fabricare a uleiului de măsline nu necesită chimicale, fapt care ne îndreptăţeşte să spunem
că este sută la sută ecologic.

Pentru obţinerea unui litru de ulei sunt necesare în jur de cinci kilograme de măsline, iar metoda de presare la rece permite menţinerea gustului, a culorii şi valorilor nutritive, uleiul de măsline fiind singurul ulei ce poate fi consumat imediat după extragerea din fruct. Uleiul de măsline este evaluat în funcţie de gust şi de nivelul acidităţii înainte de a fi îmbuteliat.

Aroma, culoarea şi valorile nutritive fiecărui tip de ulei sunt influenţate de calitatea solului, de climat, de soi şi de vârsta măslinilor. Cele mai celebre ţări în ceea ce priveşte producţia de măslini sunt Spania, Italia, Franţa, Grecia, Tunisia, Turcia şi Portugalia.

Sacru şi magic

Uleiul de măsline este extras din varietatea olea europea, măslinul european, originar din zona bazinului mediteraneean. Încă din Antichitate, uleiul de măsline era extrem de apreciat, fiind folosit la prepararea hranei, iar fructele măslinilor erau date ca ofrandă zeilor. Frunzele şi uleiul de măsline erau apreciate şi datorită puterilor terapeutice.

Egiptenii îl foloseau în ritualuri religioase şi ca sursă de iluminat. Ei aveau chiar o sărbătoare denumită "Lychnokajia" (Luminarea lămpilor), moment în care oamenii îşi aprindeau lămpile. De altfel, în Egipt, uleiul de măsline avea un rol sacru.

În Grecia şi Roma Antică, uleiul era folosit la iluminat, la pregătirea hranei şi la vindecarea rănilor. În mitologie, uleiul avea proprietăţi magice şi simboliza puritate şi bunăstare. Astăzi, pe întreg pământul sunt peste 800 de milioane de măslini.

Doar 200 ml de ulei de măsline pe an

În ţara noastră se consumă, în medie, aproximativ 11 litri de ulei pe cap de locuitor, spre deosebire de nemţi şi austrieci, care consumă anual şase litri de ulei. Ungurii şi bulgarii consumă şapte litri pe cap de locuitor, iar italienii - 13 litri de ulei pe cap de locuitor, dar, având în vedere că aceştia consumă ulei de măsline, se schimbă datele problemei.

În România, consumul anual de ulei de măsline este de 0,2 litri pe cap de locuitor, în timp ce media europeană este de 0,3 litri pe an. În cel mai fericit caz, românii cumpără ulei de măsline când sunt promoţii în supermarketuri, pentru a-l folosi la salate, nicidecum pentru gătitul curent.

Lipsa de interes pentru acest aliment se poate explica prin faptul că românul este prea sărac şi nu îşi permite să utilizeze frecvent ulei de măsline. Obiceiurile culinare împământenite sunt o altă explicaţie pentru acest consum scăzut.

>> Cel mai bun ulei de măsline este cel neprelucrat. Acesta poate balansa aciditatea crescută (de la sucul de fructe, oţetul) din orice fel de mâncare şi poate fi folosit ca un condiment.