Transportul în comun dăunează sănătăţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În Capitală, experienţa zilnică a călătoriei cu tramvaiul şi cu metroul afectează sănătatea psihică a bucureştenilor şi descurajează orice atitudine ecologistă. Mersul pe jos poate avea aceleaşi efecte nocive. Înghesuiala şi vacarmul continuu din tramvaiele din Bucureşti pot provoca dezechilibre psihice.

Ecologiştii îndeamnă orăşenii să mai renunţe la maşina personală şi să apeleze din când în când la mijloacele de transport în comun sau chiar la mersul pe jos. În felul acesta, spun ei, fiecare poate contribui la diminuarea poluării urbane cu dioxid de carbon şi, în ultimă instanţă, la încetinirea încălzirii globale. Numai că aceste mici gesturi ecologiste sunt greu de realizat în Bucureşti, capitală a unei ţări proaspăt intrate în UE. Din cauza aglomeraţiei, dar şi a lipsei de civilizaţie, oamenii se împing unii pe alţii, se înjură şi nu vor să dea dovadă de niciun pic de toleranţă.

În felul acesta, cei mai sensibili pot fi afectaţi îngrozitor. „Persoanele care suferă de atacuri de panică se pot simţi agresaţi în aceste condiţii şi pot face o criză. De asemenea, la rândul lor, ei pot reacţiona foarte agresiv”, ne-a explicat psihologul Hanibal Dumitraşcu, profesor la Universitatea din Bucureşti.

Agresivitatea se poate manifesta verbal sau fizic. De acasă şi până la serviciu, bucureştenii care se deplasează cu mijloacele de transport în comun sau pe jos au parte de toate tipurile de poluare: de la cea fonică până la sufocarea cu noxe de la ţevile de eşapament ale camioanelor.

Tramvaiul 41, ora opt dimineaţa. Deşi acesta staţionează în Ghencea, la început de linie, peronul este asaltat de sute de persoane. Nimeni nu crede că va apuca să stea jos, dar toţi speră ca măcar să urce în el. La orele de vârf, mai ales dimineaţa când bucureştenii merg la serviciu, refugiul tramvaiului este ca un furnicar la aproape fiecare staţie.

Peronul tramvaiului, ca un furnicar

Oamenii trebuie să vadă trecând pe lângă ei tramvai după tramvai până să apuce să urce în vreunul. Unii pasageri vor coborî abia la capătul liniei, la Casa Presei Libere. Până atunci însă vor fi înghesuiţi ca sardinele într-o conservă şi se vor lăsa purtaţi în voia inerţiei pentru că la barele de sprijin nu vor mai reuşi să ajungă. Alţi bucureşteni iau tramvaiul 41 până la cea mai apropiată staţie de metrou, Crângaşi. Nici în subteran situaţia nu se prezintă mai bine, la metrou fiind la fel de aglomerat.

Spectacolul poate începe

Odată ajunşi în mijlocul de transport, aventura începe. Un bătrân indignat adresează deja tot felul de vorbe grosolane unei tinere care a reuşit să ocupe un loc.

Fata nu se lasă mai prejos şi urlând cât o ţin puterile, îi spune „moşului” să-şi vadă de treaba lui la ora când oamenii „normali la cap” se duc la muncă.

Toţi pasagerii asistă astfel la un spectacol pe care poate nu ar fi vrut să îl vadă niciodată. În tramvai se formează două tabere, una de partea „moşului”, alta de partea tinerei. Sunt şi unii însă care încearcă să intervină împăciuitori, dar şi alţii care privesc resemnaţi.

„Aglomeraţia foarte mare poate avea ca efecte nesiguranţa şi pierderea încrederii în sine. În plus, în aceste condiţii, apare stresul. De asemenea, se pot accentua unele stări uşor patologice”, a mai spus psihologul Hanibal Dumitraşcu. Nici nu s-au liniştit bine apele în această parte, că în alta încep alţii să se certe. De această dată, motivul este maneaua pe post de sonerie a unui telefon mobil. „Mai lasă-mă odată...”, cânta celularul unui bărbat îmbrăcat în salopetă albastră, căruia îi plăceau atât de mult versurile melodiei, încât nu mai răspundea la telefon.

Din cealaltă parte a tramvaiului un grup de tineri, îmbrăcaţi în trening şi având rucsacuri în spate, au început să strige: „Mai lasă-ne tu, băi nene!”.

Mersul pe jos atentează la sănătate

Sătui de teatru ieftin, dacă unii se hotărăsc să coboare din tramvai şi să meargă pe jos până la destinaţie, situaţia nu e deloc mai bună. În primul rând, pasagerul va trebui să ajungă din tramvai pe peron, ceea ce nu e deloc uşor.

Mulţimea care vrea să coboare se intersectează cu cea care vrea să urce şi tărăboiul începe. Nici vorbă ca oamenii să urce civilizat pe uşa din faţă şi să coboare pe cea din spate. Odată scăpat din îmbulzeală, poluarea fonică urbană îşi intră în drepturi. Camioanele huruie pe stradă, iar picamărele de la şantierele din apropiere îi sparg timpanele. Poluarea fonică urbană are şi ea efectele sale asupra sănătăţii. „Acest tip de poluare afectează urechea, iar în acest organ se află multe elemente care ţin de echilibru.

În ultimă instanţă, întreg organismul este afectat”, ne-a mai explicat Hanibal Dumitraşcu. El a adăugat că „noi suntem adaptaţi la un anumit nivel de suportabilitate, iar presiunea exercitată de poluarea fonică poate produce transformări ale aparatului psihic senzorial”. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, camioanele pline cu pământ sau cu deşeuri din construcţii trec nestingherite pe lângă pietoni, oferindu-le câte o porţie „sănătoasă“ de noxe pentru plămâni. În plus, lasă în urma lor dâre de praf care ajunge tot în plămânii celui care a ales un mijloc ecologic de deplasare.

Stres puternicşi atacuri de panică

Persoanele care suferă de agorafobie sunt expuse riscului de a face o criză în momentul în care se află într-un mijloc de transport în comun foarte aglomerat. Agorafobia este o tulburare care se manifestă prin teama iraţională a unei persoane de a nu putea fi salvată în cazul în care ar avea un atac de panică sau de simptomele legate de un atac de panică.

Angoasa generată de această fobie poate lua o amploare diferită în funcţie de receptivitatea subiectului. De exemplu, în tramvaiele sau autobuzele foarte aglomerate, persoanele care suferă de agorafobie se pot simţi foarte agresate de persoanele din preajma lor. Aceste atacuri de panică prezintă anumite caracteristici psihologice şi anumite manifestări fizice: palpitaţii, spasme musculare, dureri în zona toracică şi senzaţie de sufocare.

Poluarea fonică de la traficul rutier

Motoarele maşinilor şi utilajele de pe şantierele de construcţii sunt principalele surse de poluare fonică în Bucureşti.

Potrivit studiului referitor la Planul de acţiune privind reducerea zgomotului în Capitală, în multe zone, nivelul poluării fonice din traficul rutier depăşeşte limita admisă de 70 de decibeli pe timp de zi.

Numărul bucureştenilor expuşi la niveluri ce depăşesc limitele permise este de aproximativ 135.000.

Pentru a diminua zgomotul, şoferii vor trebui, printre altele, să evite manevrele de tip „demaraj/frână” sau vor trebui să folosească maşini mai silenţioase.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite