În „Ţara de fagi“, zăpada străluceşte în toiul verii

Culmile greoaie ale munţilor, acoperite de păduri de fag, şi fâneţele smălţuite cu flori alcătuiesc un veritabil muzeu geologic natural, care se numeşte Bucovina.

Despre masivele muntoase Rarău şi Giumalău, Geo Bogza spunea că reprezintă „dimensiunea fundamentală a lumii, latura cosmică a vieţii şi a istoriei”.

Bucovina este, în întregime, un adevărat monument al naturii. Culmile greoaie ale munţilor, rocile, dintre cele mai diversificate, scoase la lumină de curgerea neîntreruptă  a apelor, pădurile de răşinoase şi de fag şi fâneţele smălţuite cu flori rare alcătuiesc un veritabil muzeu geologic natural.

„Ţara de fagi” sau Bucovina ascunde codri seculari, rezervaţii naturale, specii rare de plante şi animale. Despre masivele muntoase Rarău şi Giumalău, apropiate între ele, care se află la nord de valea Bistriţei, Geo Bogza spunea că reprezintă „dimensiunea fundamentală a lumii, latura cosmică a vieţii şi a istoriei”.

Munţii Giumalău, care domină împrejurimile prin cei 1.857 metri altitudine, sunt formaţi din roci ce se desfac uşor în foi sau în
plăci subţiri. Giumalăul are ca principală atracţie o cupolă golaşă care oferă cea mai grandioasă privelişte din Carpaţii Orientali. La poalele de sud ale acestor munţi, râul Bistriţa a săpat Cheile Zugrenilor, care se află în judeţul Suceava, presărate cu repezişuri, vârtejuri sau bulboane.

„Pietrele Doamnei“, turnuri gotice

Pădurea Seculară  Giumalău, care se află pe teritoriul comunei Pojorata, a fost declarată rezervaţie naturală în 1941 şi se află la 1.680  metri altitudine, având pante abrupte ce şerpuiesc printre molizi, scoruşi şi paltini de munte. Râsul, cocoşul de munte sau corbul, declarat monument al naturii, se avântă pe cel mai înalt masiv al Bucovinei, Giumalăul, unde temperaturile medii anuale înregistrate ajung doar la două grade Celsius.

Floare-de-colţ  şi tufe de bârcoci

Munţii Rarăului au o altitudine maximă de 1.650 metri şi fac parte, la rândul lor, din categoria munţilor mijlocii. Principalul punct de atracţie îl constituie ansamblul de stânci „Pietrele Doamnei” care ţâşnesc, parcă, albe şi zvelte spre nori. Formate din calcare alpine, asemănătoare unor turnuri gotice, dezvăluie un peisaj sălbatic şi, totodată, bizar, care a dat naştere unor numeroase legende. Ninsorile sunt abundente, iar în anul 1910 cronicile vremii spuneau că zăpada strălucea în toiul verii. Pe culmile calcaroase ale „Pietrelor Doamnei” creşte floarea-de-colţ, monument al naturii, iar în locurile însorite, alături de jneapăn, cresc tufe de bârcoci, specie de arbust cu flori şi fructe roşii. Urşii, cerbii carpatini, mistreţii şi râşii sunt văzuţi adeseori prin pădurile de molid, mesteceni ori sălcii.  

În timpul stăpânirii austriece se aşază în acest teritoriu, denumit de către cuceritori Bucovina, coloniştii din toate colţurile imperiului. Din Galiţia vin rutenii, hutulii şi evreii şi o parte din Transilvania, secuii şi armonii.  Al Doilea Război Mondial duce la ruperea în două a Bucovinei.

Cheile „Moara Dracului“

Cea mai mare rezervaţie  de turbă naturală din România se află pe teritoriul comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava. Tinovul Poiana Stampei, o mlaştină săracă în substanţe minerale şi nutritive, a fost declarat monument al naturii în 1955. Se află la 880 de metri altitudine şi este străbătut de un pod de lemn care permite accesul vizitatorilor pe orice fel de vreme. Flora este săracă şi silită să trăiască mai mult din apa ploilor, iar, din cauza muşchilor care cresc din abundenţă, solul şi apa au devenit deosebit de acide şi sunt colorate în nuanţe gradate de cafeniu-închis. Fauna prezentă în această rezervaţie este deosebit de interesantă, deoarece, în afara urşilor, lupilor şi a jderilor, aici îşi mai găsesc refugiul specii de animale întâlnite doar pe tărâmuri îndepărtate, cum ar fi Groenlanda sau Extremul Orient.
Cheile „Moara Dracului“ se află pe cursul superior al pârâului Valea Caselor, unul dintre afluenţii râului Moldova, şi constituie o rezervaţie geologică. Pârâul a tăiat în două stâncile şi, astfel, s-au creat crestele Adam şi Eva de la Pojorata, judeţul Suceava. Deşi stâncile au dimensiuni mici, rezervaţia ocupă o suprafaţă de zece hectare. Cheile se desfăşoară pe o lungime şi o lăţime medie de patru-cinci metri, cu pereţi abrupţi şi sunt amplasate într-o regiune împădurită.

Rezervaţia Floristică Todirescu

Pe o suprafaţă de 44 de hectare, în partea superioară a Codrului Secular Slătioara, la 1.492 metri altitudine se află Rezervaţia Floristică Todirescu.

Este dominată de formaţiunile stâncoase Todirescu, de unde pot fi admirate culmile Călimanilor şi „dantela” calcaroasă a „Pietrelor Doamnei”.

Aici cresc molidul, bradul, ulmul, paltinul, care, în Munţii Călimani, urcă până la 1.800 metri altitudine.

Rezervaţia „Fâneţele montane”, aflată pe plaiul Todirescu, face legătura cu codrul Slătioara şi cabana Rarău şi a fost propusă ca zona de protecţie a Codrului Secular de la Slătioara în anul 1933.

Cuprinde pajişti montane şi fâneţe aflate la o înălţime cuprinsă între 1.200 şi 1.492 de metri.

Păduri seculare, devastate de braconieri

Trofeele vânătoreşti din Bucovina au câştigat medalii de aur la expoziţii internaţionale. Ursul brun, emblema pădurilor noastre, căpriorul şi mistreţul se ascund în păduri virgine, iar parcurile naţionale Rodna şi Călimani adăpostesc specii unice de plante şi animale, peisaje deosebit de frumoase. Deşi este cunoscută ca o „ţară a fagului”, Bucovina are şi păduri de pini şi molizi. Din păcate, aceste păduri au fost devastate de multe ori prin tăieri ilegale, iar braconierii înarmaţi cu puşti cu lunetă au distrus fauna Bucovinei.

Mii de drujbe au intrat în pădurile seculare, iar arborii au fost culcaţi la pământ şi, apoi, încărcaţi în remorci, au luat drumuri de multe oi neştiute. În urma lor, au rămas munţi de rumeguş! Apele „Ţării de fagi” sunt poluate, iar din lipsa gropilor ecologice, în satele de munte deşeurile sunt aruncate în pădure.

Obcinele Bucovinei

Culmi muntoase prelungi şi împădurite cu molizi şi fagi, poieni, acestea sunt Obcinele Bucovinei.

Zona de amestec de molid, brad şi fag corespunde părţii centrale a obcinelor. Pajiştile reprezintă  22% din suprafaţă şi au luat naştere prin defrişări, iar poienile cele mai extinse se găsesc  de-a lungul culoarelor depresionare – Moldova -Sadova, Moldoviţa, Humor.

Principala caracteristică a obcinelor o formează alternarea culmilor prelungi, iar căile de acces sunt numeroase.