Şoferii, mai poluaţi decât pietonii

Instalaţiile de măsurare a poluanţilor din aer sunt amplasate la aproape trei metri de sol şi nu reflectă pericolul la care sunt expuşi conducătorii auto. Aceştia inhalează noxele direct de la ţevile de eşapament. În intersecţiile aglomerate, şoferii sunt expuşi poluării cu gaze de eşapament mai mult decât pietonii sau bicicliştii.

În Capitală, mijloacele de transport în comun sunt foarte aglomerate la orele de vârf, iar vacarmul creat poate avea consecinţe nefericite asupra psihicului călătorilor. De aceea, mulţi bucureşteni preferă să circule cu maşina personală. Numai că, în Capitală, deplasarea cu maşina proprie se poate dovedi cel puţin la fel de dăunătoare sănătăţii ca şi cea cu tramvaiul sau cu autobuzul.

Traficul auto – sursă mare de poluare

Principala sursă de poluare atmosferică în Bucureşti o constituie traficul rutier, potrivit unui raport privind starea mediului publicat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Bucureşti.

La începutul acestui an, în Capitală erau înmatriculate 1.100.000 de maşini. La orele de vârf, pe arterele principale, camioane, maşini scumpe şi mai puţin scumpe, motociclete, autobuze şi troleibuze formează cozi interminabile, iar şoferii sunt nevoiţi să aştepte „verdele” aceluiaşi semafor de mai multe ori până să treacă dincolo de intersecţie.

Nerăbdarea îi face pe unii conducători auto să depăşească toată coloana de maşini pentru a ajunge mai în faţă. „De aici se vede semaforul, dar cine ştie cât va mai dura până voi trece dincolo. Când eşti în trafic treci prin toate stările posibile”, povestea Marius Pârvan, şofer.

Arterele principale, blocate

Numărul tot mai mare de maşini din ultimii ani, lipsa unor semafoare corelate, străzile prea înguste, parcarea autoturismelor pe carosabil, blocarea tronsoanelor de drum din cauza construcţiilor sunt câţiva dintre factorii care contribuie la aglomeraţia zilnică de pe străzile Bucureştiului.

Cheiul Dâmboviţei, Bulevardul Magheru, Bulevardul Ştefan cel Mare, Bulevardul Iuliu Maniu sunt numai câteva dintre punctele extrem de aglomerate din Capitală. „Întreabă-mă unde nu este aglomerat în Bucureşti că mi-ar fi mai simplu să îţi spun”, a mai zis Marius Pârvan.

De exemplu, traseul Pipera – Unirii, via Calea Floreasca – Dorobanţi – Piaţa Victoriei – Piaţa Romană  - Piaţa Universităţii  - Piaţa Unirii poate fi parcurs şi ­într-un sfert de oră, în condiţii de trafic normale.

După-amiaza însă, când bucureştenii ies de la serviciu, acelaşi traseu este parcurs în cel puţin două ore. În tot acest timp, şoferii trebuie să suporte pe lângă poluarea fonică şi pe cea cu gaze de eşapament provenite de la maşinile din trafic. Aceştia inhalează o cantitate foarte mare de noxe cât timp aşteaptă în ambuteiajele formate în marile intersecţii.

Nivelul noxelor, de cinci ori mai mare

Gazele de eşapament de la maşinile din trafic pătrund în habitaclul vehiculelor prin sistemul de ventilaţie. „Concentraţiile noxelor atinse în habitaclul maşinii pot fi şi de cinci ori mai mari decât cele din exteriorul autoturismului”, a precizat Jean Paul Morin, coordonatorul unui studiu realizat de grupul francez de cercetare Topaase şi publicat anul trecut.

Conform acestui studiu, pe fondul traficului foarte aglomerat, şoferii sunt supuşi unei poluări excesive. „Sunt conştient de toată poluarea la care sunt supus când stau în ambuteiaje, dar nu am încotro.

Oricum, eu nu conduc zilnic maşina. În marea parte a săptămânii sunt pieton şi, chiar şi aşa am parte de alte tipuri de poluare - zgomotul, aglomeraţia sau mirosurile”, spunea Bogdan Dan, conducător auto.

În Bucureşti, panourile de informare cu privire la calitatea aerului afişează valorile noxelor. Chiar dacă emisiile poluante sunt în limite normale, şoferii pot fi oricum în pericol. Calitatea aerului în Capitală este calculată la o altitudine de aproximativ 3 metri.

„Conform standardelor europene, pompa de prelevare - aerul aspirat din atmosfera pentru a fi analizat cu ajutorul echipamentelor din fiecare staţie de monitorizare a calităţii aerului - se amplasează între 1 şi 3 metri de la sol”, a precizat Manuela Udroiu, şef serviciu Relaţii Publice Comunicare la Agenţia pentru Protecţia Mediului.

Panourile care afişează poluanţii

Traficul rutier este responsabil pentru 70 la sută din poluarea aerului din Capitală. În regiunea Bucureşti-Ilfov există opt staţii fixe de monitorizare a calităţii aerului.

„Echipamentele din fiecare staţie sunt instalate pentru a monitoriza nivelul concentraţiei în atmosferă a poluanţilor”, a precizat Manuela Udroiu, şef serviciu Relaţii Publice Comunicare în cadrul ANPM. Pompele de prelevare a aerului pentru a fi analizat în staţiile de monitorizare se instalează la aproximativ trei metri de la sol. Cetăţenii sunt informaţi cu privire la componenţa aerului pe care îl respiră prin intermediul unor panouri de afişaj.

Trei panouri externe

În Capitală există trei panouri externe: Drumul Taberei, Piaţa Universităţii şi Piaţa Obor. Mai sunt însă şi trei display-uri interne: la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, la Primăria Municipiului Bucureşti şi la Agenţia pentru Protecţia Mediului Bucureşti. Panourile prezintă concentraţia câtorva poluanţi în atmosferă: monoxid de carbon, dioxid de sulf, dioxid de azot, ozon şi pulberi în suspensie (PM10).

Uneori, aceste panouri nu funcţionează. Atunci când merg însă, mulţi cetăţeni se plâng că nu înţeleg nimic din valorile afişate. Taximetriştii care aşteaptă clienţi în preajma Universităţii spun că nu ştiu de existenţa vreunui astfel de panou de informare, deşi acesta este amplasat vizibil la gura de metrou, chiar lângă facultatea de Geografie. 

Potrivit raportului APM Bucureşti, dispersia poluanţilor din trafic se realizează foarte greu în Capitală din cauza configuraţiei de tip canion a străzilor. Impactul asupra calităţii aerului este astfel mult mai mare.

Poluanţii din traficul rutier

Potrivit raportului APM Bucureşti, unul dintre poluanţii la care se înregistrează depăşiri frecvente ale valorilor limită este dioxidul de azot (NO2).

Poluarea cu NO2 este în mod deosebit rezultatul traficului rutier. Dioxidul de azot este un gaz foarte toxic, atât pentru oameni, cât şi pentru animale.

Expunerea la concentraţii foarte mari, poate fi fatală.

Dioxidul de azot poate fi nociv şi în concentraţii mai mici. Acesta poate afecta ţesutul pulmonar.

Persoanele care respiră un aer poluat cu prea mult NO2 pot avea dificultăţi respiratorii şi disfuncţii ale plămânilor.

Copiii sunt cei mai vulnerabili la poluarea cu NO2.

Valoarea limită orară în ceea ce priveşte concentraţia de dioxid de azot în atmosferă pentru protecţia sănătăţii umane este de 200 de micrograme pe metru cub.
 
Monoxidul de carbon (CO) este un alt gaz produs în traficul rutier.

CO se formează de obicei prin arderea incompletă a combustibililor fosili.

Monoxidul de carbon este un gaz toxic care în concentraţii devine letal.

La concentraţii mai mici, monoxidul de carbon afectează sistemul nervos, slăbeşte pulsul inimii, provoacă migrene şi ameţeli.

În cazul monoxidului de carbon, valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane este de 10 micrograme pe metru cub.

10 micrograme/metru cub reprezintă valoarea limită a concentraţiei de monoxid în atmosferă pentru protecţia sănătăţii umane

200 micrograme/metru cub este valoarea limită orară a concentraţiei de dioxid de azot în atmosferă pentru protecţia sănătăţii umane

350 micrograme/metru cub reprezintă valoarea limită orară a concentraţiei de dioxid de sulf pentru protecţia sănătăţii umane