Selecţionarea deşeurilor, o afacere nouă la români

Primul program-pilot de colectare a deşeurilor electrocasnice va fi lansat la Braşov, începând de luna aceasta Alexandru Săvulescu a făcut ani buni jurnalism de mediu, a publicat în

Primul program-pilot de colectare a deşeurilor electrocasnice va fi lansat la Braşov, începând de luna aceasta

Alexandru Săvulescu a făcut ani buni jurnalism de mediu, a publicat în reviste ştiinţifice importante, a încercat să ţină pe picioare o Asociaţie a ziariştilor de Mediu în România.

Acum face campanii de conştientizare pe probleme de mediu, şi asta pentru că este de părere că suntem una dintre cele mai risipitoare ţări, situată la o distanţă de 20-30 de ani faţă de standardele ecologice din Vest.

- În ce constă campania pe care o conduci?

- Campania de conştientizare încearcă să promoveze un anumit soi de comportament în relaţia cu deşeurile. Informăm populaţia pentru ca ulterior să putem să pretindem o altă atitudine. Încercăm să le sugerăm să nu mai arunce cu voluptate totul la coşul de gunoi şi, mai degrabă, să pună deoparte piese, subansamble etc. Însăşi ideea de deşeu eu o găsesc falsă.

Pentru mine, care am studiat fizica, este clar că nu se creează nimic nou în natură, totul se transformă. Ceea ce este deşeu azi, pentru unii, mâine este materie primă pentru alţii. Dacă am înţelege cu toţii asta, ar fi perfect… În următoarea perioadă vom face la Braşov un program-pilot de strângere a deşeurilor în mod inteligent şi vom începe prin a colecta echipamente electrocasnice. Este primul proiect de acest gen din ţară.

- De unde aveţi bani pentru astfel de campanii?

- Sunt mulţi bani europeni pentru transporturi şi mediu, totul ţine de capacitatea noastră de absorbţie. E vorba de fondurile de coeziune. Cu aceşti bani se încearcă aducerea la acelaşi nivel a standardelor de mediu între statele membre. Cel mai mare contribuabil la bugetul UE este Germania.

De asemenea, Olanda este dispusă să ofere mulţi bani, pentru că olandezii sunt afectaţi indirect de ceilalţi. Cele mai mari probleme cu aerul pe care le au olandezii nu sunt din cauza industriei lor, ci din cauza triunghiului negru din Europa Centrală, unde se ard cărbunii cehi şi slovaci.

- Ce ar trebui schimbat în atitudinea consumatorilor autohtoni pentru a deveni mai eco-friendly?

- Să nu-şi mai pună geamuri termopan, să stopeze consumul delirant de energie, iarna prin calorifere electrice şi vara prin aerul condiţionat. În timp ce în Vest se gândesc cum să facă instalaţii tot mai diverse de răcire în tavan, fără curent electric, la noi e o risipă teribilă. Apoi, să nu mai consume multă benzină. Amicii mei din străinătate sunt stupefiaţi când vin aici.

Se întreabă cum îşi permite atât de multă lume să consume atâta benzină în România?! La noi e un indiciu al puterii sau al bogăţiei să ai o maşină care să consume 25 de litri la sută, când, de fapt, e un semn de primitivism. La noi, maşinile hibride sunt inexistente, nu mai spun cele cu hidrogen.

De multe ori îi desconsiderăm pe americani, dar la ei, spre exemplu în statul California, există legi care cer ca 10% din maşinile vândute să fie hibride. Un alt exemplu ar fi Brazilia, unde nu mai există benzină în stare pură; se cere un minimum de 23% etanol în conţinut. Apoi, Italia este ţara cu cele mai multe maşini care merg pe hidrogen.

Noi suntem destul de departe de aceste exemple, la o distanţă de 20-30 de ani. În Suedia şi în Irlanda se murea de foame la mijlocul secolului trecut, la noi nu s-a întâmplat asta. Poate de aceea ei sunt mult mai atenţi cu resursele. Am fost la un congres ecologic în "90 şi am stat la o familie de suedezi formată din cinci persoane. Într-o săptămână, ei strângeau gunoi care putea fi pus într-o cutiuţă de iaurt, nu cumpărau nimic ambalat în plastic, deşi stăteau în afara oraşului.

Foloseau maşina doar până la prima staţie de autobuz şi apoi circulau cu transportul în comun. Deci, soluţiile sunt chiar foarte simple, bunăvoinţa lipseşte.

- Cât timp ne va lua să schimbăm ceva?

- Nu aş da un termen, dar oricum nu poate fi prea uşor. Părerea mea este că tot ce s-a făcut după 1989 la noi, pornind de la drepturile cetăţeneşti până la libertatea de exprimare, a fost făcut doar pentru că eram siliţi de UE şi de Banca Mondială. Aşa se va întâmpla şi cu mediul.Reducerea poluării industriale de la noi este un exemplu.

- A fost la noi mediul un domeniu marginalizat?

- S-a scris destul de puţin despre mediu, pentru că şi publicul e destul de puţin interesat. Este greu de spus de ce… Un argument ar fi că, pe vremea când am fost ţară socialistă, am fost chinuiţi de ideea de "economie multilateral dezvoltată", în timp ce oamenii au suferit lipsuri multiple. Acum, consumatorii sunt într-o euforie perpetuă a consumului, care duce către un comportament antiecologic.

- Ai înfiinţat la un moment dat o Asociaţie a Ziariştilor de Mediu. De ce ea nu mai funcţionează?

- Ideea apariţiei Asociaţiei Române a Ziariştilor de Mediu nu a fost atât o idee internă, cât una externă, din cauză că eram o mână de ziarişti care am scris despre mediu după 1989, am publicat şi în străinătate. Eu, Dan Stoica, Rădulescu Dobrogea şi alţii. În 1993 am fost invitaţi de colegii noştri străini la Paris, şi acolo am devenit membri ai Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor de Mediu, apoi am mers la al doilea congres, la Dresda, în 1994, şi, ca urmare a experienţelor ăstora, ne-am propus să înfiinţăm ceva similar la noi în ţară.

Problema noastră a fost că aveam nevoie de bani şi pentru a-i obţine trebuia să scriem proiecte. Asta presupunea şi multă administraţie şi jurnaliştii nu prea erau pasionaţi de asta. Ne-am propus să scoatem trei reviste - una mare, profesională, o revistă pentru publicul larg şi a treia revistă pentru editori şi ziarişti de mediu.

Am scos "Terra 21" care a apărut în 1995, care ulterior s-a transformat în "Perspective", asta pentru publicul larg. A mai existat o revistă pentru publicul specializat - "Remediu" - şi cea pentru ziarişti - Buletin ARZM. Încet-încet, jurnalisţii au plecat spre altceva, de unde pot câştiga ca să-şi întreţină familia, ceea ce din jurnalism de mediu era foarte complicat. În 2003 se schimbase deja şi piaţa - apăruseră National Geographic, GEO Magazin, American Scientific Magazin, versiunea în română. Financiar, ele veneau cu altă forţă şi era foarte greu să le concurezi cu mijloace româneşti.