Seceta din ultimii doi ani a secat mierea din stupi

Temperaturile foarte ridicate din ultimele două veri au făcut ca producţia de miere de albine să scadă semnificativ. Pe fondul secetei prognozate de meteorologi pentru vara lui 2009, apicultorii români se tem că producţia din acest an va fi, de asemenea, mică.

Temperaturile de peste zece grade Celsius au scos deja albinele din stup. “Caută să ia o fărâmă de polen de la cei câţiva ghiocei ieşiti pe lângă stupină. Mai mult nu puteau lua de aici, dar acesta e semn că deja au mult puiet”, spune Ion Datcu, apicultor în satul Baciu, judeţul Teleorman.

Matca începe să depună ouă de pe la mijlocul lui ianuarie, iar după aproximativ trei săptămâni, deja ies albinele tinere. În anotimpul rece, când albinele sunt în ghemul de iernare, Ion Datcu nu le deranjează decât rareori. Le ascultă zumzetul cu ajutorul unui furtun subţire, iar dacă albinele nu se aud, ciocăneşte de câteva ori în “cutie” ca să le agite.

Iarna este perioadă de pauză pentru stupar. Activitatea lui începe din primăvară. La sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai, el “poate trage deja şi ceva miere”.

Vara aceasta, secetoasă

Ion Datcu are peste o sută de stupi, iar fiecare adăposteşte câteva zeci de mii de “sufleţele”. E supărat însă că, în ultimii doi ani, seceta a făcut ravagii. În condiţiile în care, în anii anteriori, extrăgea şi câte trei, patru tone, anul trecut, abia a scos 380 de kilograme de miere de albine.

“O singură dată am extras anul trecut. Am reuşit doar la mierea de mai. Nu am făcut nimic la salcâm şi nici la floarea-soarelui”, spune Ion Datcu. El pune totul pe seama temperaturilor prea ridicate înregistrate anul trecut, dar mai ales în 2007.

Teoria este susţinută şi de Eugen Zorici, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România care ne-a zis că “ într-adevăr, 2007 a fost cel mai slab an apicol din ultimii 15 ani”.

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, producţia de miere din 2007 a fost de aproximativ 16.500 de tone, în 2008, aceasta ajungând la aproape 21.000 de tone. Apicultorii spun însă, că în realitate, cifrele sunt mult mai mici.

Eugen Zorici a spus că într-un an normal, apicultorii scot câte aproximativ 20 de kilograme de miere pe familia de albine. În ultimii doi ani însă, abia au extras câte 12 kilograme pe familie.

Tratamente nepotrivite

Ţinând cont de prognoza pe lungă durată prezentată de Administraţia Naţională de Meteorologie, în ceea ce priveşte apicultura, lucrurile nu se vor ameliora nici anul acesta. Potrivit ANM, în primele două luni ale verii din acest an, temperaturile maxime vor depăşi valorile normale, iar în zonele de sud şi sud-est seceta se va resimţi cel mai acut.
“E foarte grav pentru noi, apicultorii, dacă valorile termice vor fi şi anul acesta foarte mari”, a precizat Ion Datcu.

Pe lângă vremea secetoasă, alte motive care au dus la scăderea producţiei în sectorul apicol au fost tratamentele nepotrivite, dar şi lipsa hranei pe perioada iernării. “Dacă nu le laşi minimum 20 de kilograme de miere pentru hrană, albinele mor.

Pe parcursul unui an întreg, albinele dintr-un stup mănâncă în jur de 130 de kilograme de miere”, precizează Ion Datcu. Stuparul nu trebuie să extragă decât mierea care prisoseşte albinelor. “Dacă îi iei totul, le semnezi condamnarea la moarte”, a adăugat apicultorul din Baciu.

Sindromul colapsului coloniilor

Apicultorii din America, dar şi din ţările vest-europene, s-au confruntat în ultima vreme cu sindromul colapsului coloniilor de albine. Fenomenul se manifestă prin dispariţia subită a familiilor de albine. Acestea părăsesc stupii şi nu se mai întorc. Cadavrele nu sunt reperate nici în stup, dar nici în apropierea lui.

Eugen Zorici a spus că apicultorii români nu au avut încă de-a face cu această problemă. Totuşi, reprezentanţii Ministerului Agriculturii menţioneză că acest sindrom s-a manifestat şi în România, mai ales în vara anului 2007, dar numai în apicultura convenţională, nu şi în cea ecologică. Conform ministerului, dispariţia albinelor a fost legată tot de seceta din timpul verii.

Temperaturile foarte mari au dus la lipsa de polen şi nectar, mai ales în a doua jumătate a anotimpului, atunci când albinele se pregătesc pentru iernare. Astfel, insectele au intrat în iarnă fără a fi pregătite din punctul de vedere al compuşilor graşi. Mai mult decât atât, seceta prelungită a favorizat apariţia şi înmulţirea parazitului Varroa, care poate fi fatal pentru insecte.

Mierea ecologică, neafectată

În ceea ce priveşte manifestarea sindromului colapsului coloniilor de albine în România, Iulia Grosulescu, consilier asistent pentru agricultură ecologică din cadrul MAPDR, spune că acesta s-a manifestat doar la albinele crescute în sistem conven-ţional, nu şi în cazul apiculturii ecologice.

Motivele sunt multiple. În primul rând, arealele de amplasare a stupilor în agricultura ecologică sunt alese dintre culturile melifere certificate în agricultura ecologică şi din zone ferite de orice sursă de poluare. În agricultura ecologică se utilizează familii de albine cu rezistenţă genetică la condiţiile adverse de mediu şi la parazitul Varroa.

Rezistenţa genetică la boli şi dăunători a albinelor crescute în sistem ecologic este dată de neutilizarea substanţelor chimice de sinteză şi a zahărului rafinat chimic ca tratament. Cantitatea totală de miere ecologică obţinută în 2007 a fost de 1.950 de tone. Anul trecut, aceasta s-a ridicat la aproximativ 2.300 de tone.