Savoarea şi pericolul ciupercilor de câmp

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Savoarea şi pericolul ciupercilor de câmp
Savoarea şi pericolul ciupercilor de câmp

Lipsite de clorofilă, ciupercile preiau de-a gata substanţele organice din jur, indiferent cât de toxice ar fi. În acest fel, de mai bine de 400 milioane de ani, ele curăţă mediul

Lipsite de clorofilă, ciupercile preiau de-a gata substanţele organice din jur, indiferent cât de toxice ar fi. În acest fel, de mai bine de 400 milioane de ani, ele curăţă mediul înconjurător.

Aceste organisme vegetale fascinante au evoluat, de-a lungul timpului, împreună cu plantele şi animalele, adaptându-se şi copiind "reţetele de succes" ale altor vietăţi. Astăzi, ciupercile otrăvitoare sunt de multe ori identice cu cele bune de mâncat şi numai reacţia de oxidare a sevei mai poate face diferenţa între ele.

Autorul cărţii "100 de ciuperci comestibile", americanul Michael Kuo (foto), avertizează că arta de a culege ciuperci se învaţă în doi-trei ani, iar "cine nu are această răbdare riscă să moară".

Familiile mai sărace, în care ciupercile culese sunt hrană gratuită, îşi pun adesea copiii în pericol aducând pe masă ciuperci culese la întâmplare de prin păduri.

Lipsite de clorofilă, aceste organisme vegetale fascinante asimilează cu uşurinţă substanţele organice, prelucrând inclusiv compuşi chimici foarte nocivi

Toate plantele sunt dependente de mediul în care trăiesc. Când factorii ambientali sunt asemănători, ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare arată la fel.

Ciupercile au evoluat, de-a lungul timpului, împreună cu plantele şi animalele Pământului. În procesul de adaptare, multe dintre ele au copiat "reţeta succesului" altor specii, pentru a supravieţui. Azi, ciupercile otrăvitoare sunt de multe ori identice cu cele bune de mâncat şi numai reacţia de oxidare a sevei mai poate face diferenţa între ele.

Jurnal de observaţii şi fotografii

Deosebirea ciupercilor comestibile de cele toxice se obţine prin pregătire temeinică şi câţiva ani de practică. Specialiştii spun că cei care vor să "se priceapă" la ciuperci, trebuie să înceapă prin a le observa cu mare atenţie, notându-şi detaliile într-un jurnal.

Minimum doi-trei ani sunt necesari pentru însuşirea cunoştinţelor de bază şi dezvoltarea talentului de observaţie, iar autorul cărţii "100 de ciuperci comestibile", americanul Michael Kuo, avertizează că "cine nu are această răbdare, riscă să moară". Foarte important este să se observe cum se schimbă fiecare ciupercă pe măsură ce creşte, pentru că, atunci când sunt tinere, cele otrăvitoare se confundă, uneori, cu cele comestibile.

Otrăviri accidentale în familie

Medicii avertizează mereu asupra pericolului otrăvirii cu ciuperci. Cei mai expuşi sunt copiii, mai ales cei din familii sărace, la care ciupercile culese sunt hrană gratuită. Sunt periclitate şi persoanele care au sensibilităţi alimentare, ciuperca fiind un aliment consistent şi mai greu de digerat.

Şi animalele, mai ales, câinii se pot otrăvi cu mâncare făcută din ciuperci. Asemănătoare la gust cu carnea, ciupercile preparate sunt foarte gustoase şi, din această cauză, accidentele de otrăvire survin, nu de puţine ori, în grup, la o întreagă familie care a avut un meniu pe bază de ciuperci.

Pentru a nu risca, este bine să nu cumpărăm ciuperci de la necunoscuţi, mai ales că la magazin găsim destule.

Mai bine ciupercar decât căpşunar

Cei care se pricep la ciuperci ajung să-şi facă din culesul acestora o meserie bănoasă. "Unii merg în Spania să culegă căpşuni şi se fac căpşunari. Noi mergem în pădure şi ne facem ciupercari. Chiar dacă ei câştigă mai bine, noi suntem la noi acasă şi nu ne opreşte nimeni să facem şi un borş din ciupercile culese, pe lângă cele pe care le ducem la centrul de recoltare", a spus Vasile, un om sărac din Câmpulung Moldovenesc. "Din banii de pe ciuperci am scos anul trecut jumătate de maşină", a mai zis omul.

Un culegător experimentat poate câştiga 100 RON pe zi şi familii întregi supravieţuiesc de pe urma culesului de ciuperci.

Ciupercile de pădure merg la export

Doar în judeţul Mehedinţi, în acest an, s-au amenajat 20 de puncte de recoltare a ciupercilor sălbatice, în care, până la sfărşitul lunii iunie, se vor aduna 70 tone ciuperci. După cum a declarat Marian Albescu, şeful biroului producţie al Direcţiei Silvice Mehedinţi, "întreaga cantitate de ciuperci, sortată, prelucrată şi conservată în centrul amenajat la Baia de Aramă, dotat cu o linie de tehnologie modernă, care asigură siguranţa alimentară, va fi trimisă la export, în Austria".

Simptomele otrăvirii apar şi după 15 ore

Incubaţia scurtă durează 1-3 ore.

Incubaţia lungă durează între 12 şi 15 ore.

Primele simptome sunt vărsăturile, greaţa, ameţeala, alterarea întregii stări de sănătate.

În cazuri grave intervin halucinaţiile, scăderea tensiunii, diaree, hemoragii, tulburări neurologice, encefalopatii, insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală.

Netratat de la primele simptome, bolnavul poate muri în maximum două zile.

Cele mai grave otrăviri sunt cele cu incubaţie lungă, pentru că se intervine mai târziu şi otrava trece în sânge.

Pentru eliminarea otrăvii din sânge, în spital se face dializă.

De la primele simptome, cel suspectat de otrăvire trebuie dus urgent la un spital de specialitate.

Lipsa de informaţii pune în pericol viaţa

Nepricepuţii, mai ales orăşenii, care, aflaţi în concediu la ţară, vor să se distreze, culegând ciuperci, îşi riscă propria viaţă şi pe a altora, dacă fac acest lucru, "după ureche".

Riscurile poluării şi schimbarea climei

Tradiţia s-a cam pierdut, iar schimbările climatice, pesticidele şi poluarea afectează mediul, inducând schimbări imprevizibile în comportamentul ciupercilor. Un exemplu banal este cel al Pălăriei Şarpelui, care, pe vreme toridă, îşi schimbă culoarea şi începe să semene cu Piciorul Căprioarei, o delicioasă ciupercă comestibilă.

Foarte periculoase sunt şi contaminările între cele otrăvitoare şi cele bune, astfel încât este suficient ca una singură să fie rea, pentru a exista riscul de a le compromite şi pe celelalte.

Site-uri cu informaţii utile

În ţările civilizate există site-uri unde oricine poate cere sfatul unor specialişti, în orice situaţie. Oamenii pot afla cum se acordă primul ajutor în caz de otrăvire cu ciuperci sau pot afla informaţii despre riscurile pe care le prezintă ciupercile din zona lor la fiecare moment din cadrul sezonului, în funcţie de climă şi de variaţiile meteorologice.

La noi, cea mai bună măsură este prezentarea, de la primele simptome de otrăvire, la un spital cu un serviciu specializat pe probleme toxice.

Cunoşti ciupercile după doi-trei ani de studiu şi practică. Cine nu are această răbdare, riscă să moară.
Michael Kuo,
specialist micolog, autorul
cărţii "100 de ciuperci comestibile"

Biochimia din organismul ciupercilor

Ciupercile se hrănesc cu substanţele organice pe care le extrag din mediul înconjurător şi pe care le transformă într-o mare varietate de alte substanţe.

Biochimia prin care ciupercile realizează acest proces natural de reciclare provoacă admiraţia oamenilor de ştiinţă care o apreciază ca "fascinantă".

Surse de sănătate

Proteinele ciupercilor comestibile conţin 18 aminoacizi asemănători cu cei din caseina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu.

Considerate carne vegetală, fără grăsimi, sare, zahăr şi colesterol, ciupercile sunt bogate în vitamine şi săruri minerale. Sunt singurele plante care conţin Vitamina D2, sub formă de calciferol, care se găseşte şi în carnea de peşte.

Dintre săruri minerale, potasiul ocupă locul întâi, fiind foarte important în echilibrul acido-bazic al organismului uman. Unele, precum, păstrăvul de fag, au proprietăţi antibacteriene, antivirale, antiinflamatorii, hipotensive, scad colesterolul rău, întăresc imunitatea şi sistemul nervos. De multe ori, în acelaşi loc, cu ciupercile comestibile, cresc şi cele otrăvitoare.

Amoxina, otrava care nu iartă

Biochimia lor selectează alte substanţe organice pe care le extrag din mediu şi le reciclează în substanţe toxice, halucinogene sau chiar otrăvuri puternice, dintre care cea mai de temut este amoxina.

În plus, spre deosebire de ciupercile comestibile, care au un aspect modest, cele otrăvitoare sunt deosebit de frumoase. Pălăria Şarpelui, roşie şi cu buline, aşezată pe un picior lung, este un exemplu de frumuseţe, ca şi eleganta Angel Wings, care, albă şi suplă, pare un bibelou. Părinţii le vor spune copiilor să se ţină cât mai departe de aceste capcane viclene ale naturii.

400 milioane de ani

- au trecut de când ciupercile reciclează substanţele toxice

Societate



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite