Roşiile tratate – apă chioară frumos ambalată

COSMETIZARE Substanţele chimice le fac să crească în ritm rapid, dar roşiile coapte forţat nu au niciun gust Un aliment important pentru sporirea rezistenţei organismului este roşia.

COSMETIZARE Substanţele chimice le fac să crească în ritm rapid, dar roşiile coapte forţat nu au niciun gust

Un aliment important pentru sporirea rezistenţei organismului este roşia. Tratarea cu diverse chimicale o transformă într-o legumă fără calităţi nutritive.

Tehnologiile de cultivare a legumelor şi fructelor s-au modernizat în ultimii ani, din dorinţa producătorilor de a scoate recolte-record. Tratate, roadele pământului capătă un aspect cu mult îmbunătăţit, dar consumul acestor produse fără valoare nu le oferă cumpărătorilor nicio satisfacţie.

Printre roadele pământului care sunt supuse "cosmetizărilor" se numără şi roşia. În ultimii ani, piaţa românească este dominată de roşii din import sau chiar de soiuri cultivate la noi, dar importate de peste hotare. Aceste roade arată bine şi lasă impresia că pârâie de sănătate. Realitatea este, însă, cu totul alta.

Gustul "lemnos"

Ţările dezvoltate, cu mare tradiţie în cultivarea tomatelor şi cu disponibilităţi mari pentru export, printre care se numără Turcia, Spania şi Italia, au investit sume mari în programe de cercetare destinate ameliorării acestei specii.

Printre criteriile de selecţie a materialului genetic, alături de parametrii de productivitate au stat şi parametri calitativi, în special cei legaţi de aspectul fructelor şi rezistenţa lor la transport şi păstrare.

Aceste aspecte calitative, în termeni ştiinţifici, se leagă de fermitatea şi consistenţa fructelor, care e determinată de conţinutul în proteine, aminoacizi, substanţe pectice, celuloză şi hemiceluloză. "Este uşor de înţeles de ce unele soiuri de tomate, chiar dacă sunt cultivate la noi, sunt la fel de bogate în celuloze şi hemiceluloze, ceea ce le conferă un gust <> , comparativ cu soiurile autohtone, la care gustul este conferit de echilibrul dintre acizii liberi şi zaharurile solubile", ne-a declarat cercetătorul Florica Gheorghe, secretar ştiinţific la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.

Apă de ploaie

Specialiştii atrag atenţia că nu toate roşiile sunt hrănitoare, iar consumul lor nu aduce niciun beneficiu sănătăţii.

"Roşiile româneşti care se găsesc pe piaţă sunt de două feluri. Roşiile crescute în aer liber, dar care provin din soiuri străine, şi cele de seră. Unele dintre cele cultivate în sere sunt chiar bune, însă majoritatea sunt forţate chimic. Asta înseamnă că se folosesc anumite îngrăşăminte ce le obligă să crească mai repede şi la dimensiuni mult mai mari. Această metodă face însă ca roşia să nu aibă timpul necesar pentru a acumula vitaminele. De aceea, roşiile crescute artificial nu sunt hrănitoare şi nici nu aduc vitaminele în care credem noi. Roşiile crescute artificial nu ţin de foame şi nu ne aduc niciun beneficiu. E ca şi cum nu am mânca nimic", ne-a declarat Laura Pascu, directorul de comunicare la Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor (APC) România.

Avantajul consumatorului

Dintre elementele de tehnologie care influenţează negativ însuşirile gustative ale tomatelor, amintim tratamentele fitosanitare, stimularea chimică a fructificării, fertilizările excesive, utilizarea unor substraturi inerte ca medii de cultură. "Toate aceste secvenţe tehnologice au fost limitate în România, din raţiuni financiare şi de protecţie a consumatorilor. Această măsură e benefică pentru consumator", a explicat cercetătorul Florica Gheorghe.

Cum recunoaştem roşiile ideale

- Piaţa autohtonă este invadată de "roşii româneşti". Dar nu toate aceste produse provin din soiuri româneşti, chiar dacă sunt cultivate la noi

- Roşiile se cumpără dimineaţa, pentru a fi siguri că sunt proaspete

- Pieţele sunt locurile ideale pentru achiziţionarea legumelor şi fructelor, nu supermarketurile

- Testul aromei este necesar

- O roşie bună este gustoasă şi zemoasă la tăiere

- Culoarea trebuie să fie un roşu potolit, nu aprins

- Coaja nu trebuie să fie tare

- Dacă este fibroasă şi are cotorul tare şi verde, roşia are o hibă

- Ideale pentru consum sunt roşiile cărnoase

Secretul coacerii rapide

Institutul de Cercetări Glasshouse Crops, din Littlehampton, Sussex, a descoperit în urmă cu mai bine de zece ani că un anumit grup de substanţe chimice pot grăbi coacerea roşiilor. Specialiştii spun că aceste substanţe, injectate în cantităţi mici în roşia necoaptă, grăbesc procesul biologic de fosforilare, iar tomata se înroşeşte mai repede.

Injectare înainte de recoltare

Accelerarea procesului natural de coacere a fructului de tomată are loc numai dacă acesta este bine dezvoltat şi dacă nu este cules încă 24 de ore după injectare. Dacă se introduc aceleaşi substanţe într-o gogonea ruptă din vrej, efectul de grăbire a coacerii dispare. Substanţa cel mai des folosită pentru a grăbi metabolizarea îngrăşămintelor pe bază de fosfaţi este L-metionina.

Dar, spun cei care au descoperit-o, ea nu copiază decât o parte a procesului de coacere. În mod natural, acesta este alcătuit din două etape: descompunerea acidului glacturonic din peretele celular al fructului, care schimbă culoarea acestuia, şi transformarea pectinelor în zaharuri, care îi dau gustul dulce.

De ce lipseşte gustul

L-metionina nu induce decât primul proces, adică doar schimbă culoarea tomatei din verde în roşu. Dar, ca să capete şi gust bun, de roşie coaptă, tomata injectată ar trebui să stea la soare timp de aproape o săptămână. Or, cultivatorii injectează tomatele tocmai pentru că vor recolte mai rapide. Prin urmare, le culeg imediat ce s-au colorat. Rupte din vrej, acestea nu mai capătă gust bun niciodată, chiar dacă sunt ţinute la soare de cumpărător. În plus, în zona injectată pot apărea mucegaiuri sau ciuperci, care deteriorează rapid întreaga tomată.

Cercetările în acest domeniu continuă şi, probabil, urmează să fie descoperite şi substanţele care ar putea grăbi a doua fază a coacerii. Dar, până atunci, roşiile injectate vor fi numai frumos colorate, dar fără gust.