Purolite Victoria, un poluator "cu mâinile curate"

Compania americană susţine că activitatea desfăşurată în zonă nu poluează, ci creează doar disconfort Locurile de muncă pentru cei aproximativ 10.000 de locuitori ai oraşului

Compania americană susţine că activitatea desfăşurată în zonă nu poluează, ci creează doar disconfort

Locurile de muncă pentru cei aproximativ 10.000 de locuitori ai oraşului Victoria din judeţul Braşov sunt condiţionate de activitatea uzinelor chimice din oraş.

Imediat după 1990, odată cu privatizarea fostului combinat chimic, au început şi problemele legate de "supravieţuire".

Visul american

După disponibilizările masive din perioada postdecembristă, salvarea pentru locuitorii din Victoria precum şi pentru cei din satele concentrate în jurul graniţei dintre judeţele Sibiu şi Braşov părea să vină de la investitorii americani care, după asocierea cu Virometul, îşi construiesc, în 1995, propria fabrică producătoare de răşini schimbătoare de ioni.

Astfel, mulţi dintre foştii angajaţi ai combinatului chimic aleg salariile mai atractive şi condiţiile "occidentale" pe care le oferă un loc de muncă "la americani".

În scurt timp, însă, reversul medaliei nu întârzie să apară. O parte a celor care au muncit la Purolite renunţă la slujbele de aici. "Au început să apară transformările - căderea părului, afecţiuni cardiace, decese premature, intoxicaţii, alergii sau boli cronice", spune un muncitor de la uzina vecină - Viromet.

Localnicii mărturisesc că problemelor legate de sănătate li se adaugă afectarea florei şi a faunei, poluarea apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice, precum şi recoltele tot mai scăzute pe care sătenii din împrejurimi le pun pe seama activităţii derulate "de americani la Victoria".

Politica firmei este tăcerea

Reprezentanţii companiei afirmă, prin vocea secretarei, că politica firmei "impusă de compania-mamă din Statele Unite" este de a nu face niciun fel de declaraţii presei, motivând că orice fel de informaţie legată de protecţia mediului poate fi obţinută de la autorităţile cu responsabilităţi în domeniu.

Aceeaşi atitudine este impregnată tuturor angajaţilor firmei, astfel încât niciunul nu vorbeşte "acasă" despre ce se întâmplă "la fabrică". Reducerea la tăcere a fost "promovată" încă de la stabilirea fabricii la Victoria. "Aceşti investitori au refuzat formarea unui sindicat. Şi-au exprimat poziţia ferm: "Vă dăm orice ne cereţi, dar nu vrem sindicate. În caz contrar, închidem fabrica şi plecăm în China", a declarat un angajat de la Viromet.

Nemulţumirile mai prind glas abia după ce oamenii nu mai simt dependenţa de păstrarea slujbei din uzină. Astfel, după mai mulţi ani petrecuţi în uzina Purolite, "privilegiul" de a avea un loc de muncă "la americani" este catalogat de foştii angajaţi drept "o moarte lentă". "Este un compromis pe care oamenii îl acceptă pentru că locurile de muncă din oraş sunt puţine şi, de cele mai multe ori, nu există alternativă.

Au fost diverse comisii şi autorităţi care au analizat situaţia, dar rezultatul a fost întotdeauna acelaşi. "Ni s-a spus invariabil că nu există poluare, ci doar un disconfort", spune o fostă angajată a Purolite.

Joc dublu la primărie

Plângerile formulate de localnici cu privire la disconfortul produs de cei de la Purolite nu au rămas fără răspuns din partea autorităţilor.

Edilul oraşului afirmă că a luat cunoştinţă de "disconfortul" provocat de prezenţa uzinei producătoare de răşini schimbătoare de ioni şi susţine că a solicitat personal evaluarea riscurilor pe care le prezintă.

"Eu nu m-am bazat pe analizele făcute de ei şi tocmai de aceea am cerut o analiză a cartofului la un laborator specializat din Franţa, în urma căreia s-a dovedit că respectă cele mai înalte standarde din punct de vedere biochimic", spune Viorel Olteanu.

În acelaşi timp, însă, primarul recunoaşte că "noaptea şi spre dimineaţă, în oraş se simte un miros puternic de peşte stricat". Cu toate acestea, el refuză să vorbească despre poluare. "Nu vreau să se spună că există un mare poluator la noi în oraş, că ne fug investitorii", avertizează Olteanu.

Oamenii nu mai au încredere

De cealaltă parte, cetăţenii oraşului tind să îşi piardă încrederea în eforturile administraţiei locale de a le asigura cele mai bune condiţii de trai.

"Ne-am plâns în mai multe rânduri în legătură cu poluarea de la americani, dar am rămas cu plângerile. Primarul a promis de atâtea ori că rezolvă situaţia, însă impresia noastră e că face un joc dublu - una spune în faţa noastră şi alta zice în faţa lor", afirmă un locuitor din oraş.

Acordul de mediu e valabil până în 2014

Societatea Purolite a obţinut Autorizaţia Integrată de Mediu (AIM), emisă în anul 2006 de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, pentru o instalaţie de obţinere a răşinilor schimbătoare de ioni, formată din instalaţii pentru producerea de materiale plastice de bază - fibre sintetice polimerice şi fibre pe bază de celuloză.

Aceeaşi activitate a fost desfăşurată anterior şi de societatea Viromet, dar americanii susţin că tehnologia folosită în prezent situează compania Purolite pe locul al doilea în Europa.

Instalaţia este unica de acest gen din România. Conform declaraţiilor făcute în cadrul dezbaterii publice pentru obţinerea AIM, compania a făcut aici investiţii de peste 45 de milioane de dolari, din care trei milioane vizează protecţia mediului.

Principalele două surse de emisii ale substanţelor puternic odorizante le reprezintă manevrele din fabrică şi staţia de epurare. Potrivit autorităţilor, investiţiile pe care trebuie să le facă firma până în 2014 vizează modernizarea staţiei de epurare a apei.

Marea Britanie a desfiinţat combinatul Purolite

Purolite s-a stabilit în România ca urmare a relocării activităţii unei fabrici din Marea Britanie. Autorităţile britanice au declarat că substanţele de la Purolite contaminează solul şi pânza freatică, unele emisii poluante depăşind de 5.000 de ori limitele admise.

Potrivit poziţiei prezentate în cadrul dezbaterii publice pentru obţinerea Autorizaţiei Integrate de Mediu, compania susţine, însă, că mutarea fabricii în România s-a făcut din raţiuni strict economice. Compania mai are o fabrică similară în Statele Unite ale Americii şi una în China.

Una din cele mai importante probleme semnalate cu privire la activitatea desfăşurată de investitorii americani la Victoria este utilizarea unei substanţe cancerigene - bisclometileter.

Reprezentanţii companiei au declarat, în mai multe rânduri, că tehnologia folosită face ca bisclometileterul să nu reprezinte un pericol pentru angajaţi, substanţa fiind monitorizată continuu. Localnicii sunt însă de altă părere: "E îngrijorător faptul că, în ultimul timp, s-au înmulţit cazurile de cancer".

Oraşul "chimic" are 71 de ani

Oraşul Victoria a apărut în jurul uzinei chimice UCEA, ridicată de un grup de cehi la poalele Munţilor Făgăraş, în anul 1937

Primul cartier de case a apărut în 1948 şi a fost numit Ucea Fabricii. Abia în 1954 întreg ansamblul a fost botezat Victoria

După ocuparea Cehoslovaciei de către nazişti, uzina trece în proprietatea statului german, iar după al Doilea Război Mondial devine o societate mixtă, sovieto-română, numită Combinatul Chimic "I. V. Stalin"

După destalinizare, uzina s-a numit Combinatul Chimic Victoria

După 1990, o parte a combinatului devine societate cu capital româno-american, Virolite SA, iar americanii cumpără apoi totul şi schimbă numele în "Purolite"