Penitenciarul Rahova, dat în judecată pentru antena de bruiere a telefoanelor

Deţinutul Mihai Stocescu acuză închisoarea că încalcă dreptul la mediul sănătos al prizonierilor care ar fi supuşi poluării electromagnetice. Penitenciarul foloseşte o antenă ca să-i împiedice pe deţinuţi să vorbească la telefonul mobil. Gardienii au sporuri salariale pentru riscurile generate de această antenă.

Undele electromagnetice sunt emise de antena amplasată pe acoperişul penitenciarului, cu ajutorul căreia se încearcă bruiajul telefoanelor mobile, şi de staţiile de emisie-recepţie folosite de angajaţii penitenciarului.

În urma expertizei solicitate de instanţă, valorile înregistrate în spaţiul prizonierilor au ajuns la 10 W/m2. La nivelul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte limitele de putere a radiaţiilor electromagnetice, nu există o lege, ci o recomandare, care a fost preluată de statul român sub forma Ordinului Ministerului Sănătăţii numărul 1193/2006.

Potrivit acestuia, valorile limitelor admise sunt cuprinse în intervalul 4,5 W/m2 – 9 W/m2.

Angajaţii închisorii primesc spor de antenă

Toţi angajaţii din instituţie primesc un spor de 10% din salariu pentru că sunt supuşi la riscul efectelor pe care radiaţiile electromagnetice le pot avea asupra sănătăţii lor. „În baza Ordinului Ministerului Justiţiei numărul 399/2007, prin care se aprobă normele metodologice a Ordonanţei Guvernului 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi în baza buletinului de măsurători ale câmpului electromagnetic emis pe 19.12.2007 de Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, persoanele unităţii beneficiază de sporul pentru condiţii vătămătoare, respectiv pentru câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţătoare pentru comunicaţii, pentru timpul lucrat efectiv în astfel de condiţii (8 ore – n.r.).

„Aceasta este precizarea administraţiei Penitenciarului Rahova, făcută la solicitarea instanţei de a explica motivul care stă la baza sporului acordat personalului. Dacă angajaţii stau 8 ore pe zi, prizonierii care stau non-stop în închisoare sunt discriminaţi, susţine deţinutul.

Stoicescu acuză faptul că deţinuţilor nu le-a fost adus la cunoştinţă, în primul rând, riscul menţionat. Mai mult, potrivit art. 38 din legea 275/2006, “exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege”. Iar Constituţia arată că dreptul omului la un mediu sănătos nu poate fi încălcat.

„Oricum aş ataca problema, eu câştig“

Purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Rahova, Mihai Mitrănescu, este de părere că un proces, care întotdeauna trebuie să se bazeze pe dovezi, nu are cum să fie câştigat din moment ce la nivel mondial cercetările ştiinţifice referitoare la poluarea electromagnetică sunt incerte. 

“E cuvântul lui împotriva poziţiei penitenciarului. El trebuie să dovedească ceva cu ajutorul studiilor. Aşteptăm hotărârea instanţelor judecătoreşti, după care ne vom pronunţa şi noi”, a declarat acesta.

Stoicescu, însă, susţine că nu are nicio importanţă faptul că nimeni nu a demonstrat concret, până acum, în ce măsură undele electromagnetice afectează organismul uman. Principiul precauţiei înscris în Tratatul Uniunii Europene de la Mastricht din 1992 stipulează că atunci când există elemente ştiinţifice suficiente, în absenţa unor certitudini sau probe absolute, ţinând cont de cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ale momentului, autorităţile trebuie să protejeze, înainte de toate, cetăţenii, contra riscului şi prejudiciilor cauzate de expunerea la câmpurile electromagnetice şi nu trebuie întârziată luarea de măsuri care să vizeze prevenirea unui risc de afectare gravă şi ireversibilă asupra mediului. 

“Legislaţia este arma mea. Din orice parte aş ataca problema, eu câştig. Dacă studiile nu arată clar că radiaţiile poluează, atunci sporurile salariale prevăzute în lege nu ar mai avea justificare, nu?”, adaugă Stoicescu. Cert este că în penitenciar s-a constatat depăşirea limitelor de radiaţii admise în legislaţia naţională.

“În loc să se ia măsuri, ştiind aceste valori ridicate înregistrate în incinta penitenciarului, să se achiziţioneze staţii ecologice, cu puteri mai mici, ei ce fac? Păstrează sistemele vechi de telecomunicaţii, iar statul acordă un spor angajaţilor.

Am făcut un calcul: se pierd mai mulţi bani prin acest spor, decât prin investiţia într-o tehnologie nouă, care să nu pericliteze sănătatea noastră,” susţine deţinutul.

Cere a doua expertiză

Stoicescu trebuia să fie eliberat condiţionat în octombrie, însă a ales să rămână până la sfârşitul sentinţei şi să încerce să câştige procesul. Imediat după decizia luată de deţinut, însă, acesta a fost mutat la penitenciarul din Jilava. Nimeni nu a comentat motivele pentru care s-a făcut transferul.

În aceste condiţii, Stoicescu a solicitat să fie eliberat condiţionat, în prezent fiind liber. Acuzaţiile la adresa administraţiei Penitenciarului Rahova rămân totuşi valabile. Procesul se află încă pe rol la Judecătoria Sectorului 5 din Capitală, iar Mihai Stoicescu aşteaptă ca instanţa să se pronunţe.  

Fostul deţinut va comanda o nouă expertiză. Dacă prima a fost întocmită de Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, următorul studiu va fi făcut de Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare cu altă tehnologie.

Potrivit lui Stoicescu, scopul celei de-a doua expertize este de a contura încă o dată faptul că în Penitenciarul Rahova valorile puterii radiaţiilor depăşesc cu mult limitele permise în ţară.

Dovada măsurătorilor

„Consider că la prima expertiză specialiştii au fost mână în mână cu administraţia penitenciară. În momentul în care ei au venit eu eram în altă cameră şi aveam semnal la telefon. Chiar m-am mirat... cum de? Le spun, domnilor, de unde aveţi dumneavoastră certitudinea că măsuraţi acum şi radiaţia antenei pentru care aţi venit de fapt, din moment ce antena este scoasă din priză în momentul ăsta? Oamenii nu m-au băgat în seamă şi nu mi-au răspuns... Oricum, cert este că valorile pe care le-au găsit tot mari au fost”, a conchis Stoicescu.

Deţinutul a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare pentru furt din bancomate, în complicitate cu fratele său. Cei doi au montat un bancomat fals în Piaţa Iancului, care copia PIN-ul cardurilor introduse.