Ozonul distruge vegetaţia Terrei

Recoltele scad cu 12%, iar pădurile au o dezvoltare de trei ori mai lentă. Creşterea concentraţiei de ozon la nivelul solului provoacă pagube importante vegetaţiei, blocând stomatele, acele

Recoltele scad cu 12%, iar pădurile au o dezvoltare de trei ori mai lentă.

Creşterea concentraţiei de ozon la nivelul solului provoacă pagube importante vegetaţiei, blocând stomatele, acele mici deschideri din epiderma frunzelor ce servesc la respiraţie şi transpiraţie, spun oamenii de ştiinţă din Boston. Fără stomate, frunzele mor otrăvite, la fel ca oamenii cu pielea arsă, pentru că se blochează un important canal de eliminare a toxinelor interne.

Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology estimează că, până în anul 2100, ozonul de mică altitudine va provoca reducerea cu cel puţin 12% a recoltelor planetei. Pe măsură ce aerul va deveni mai cald şi mai bogat în dioxid de carbon, plantele ar fi trebuit să aibă o dezvoltare mai rapidă, întrucât ambele modificări ale climatului le-ar fi avantajat.

Dar experienţele efectuate în laboratoare au dovedit contrariul. Plantele se usucă şi mor rapid, după ce gradul de poluare al aerului atinge un nivel critic al concentraţiei de ozon! Ozonul, principalul duşman al pădurilor Testele din serele celei mai cunoscute universităţi din Boston au dovedit, fără dubiu, că ozonul e principalul duşman al plantelor cu frunze verzi, mai ales atunci când temperatura aerului este ridicată.

Savanţii spun că, probabil, din cauza lui, pădurile încetează să existe la altitudini mai mari de 2.000 de metri. Acum, din cauza poluării cu gazele de ardere eliminate de motoarele cu ardere internă, sub influenţa razelor ultraviolete, are loc o reacţie cu eliberare de ozon, care creşte concentraţia acestui gaz şi la altitudini mici.

Plantele absorb acest oxigen "îmbogăţit" împreună cu aerul, prin frunze. Stomatele, respectiv canalele dintre celule, sunt efectiv arse de acest oxidant puternic şi apoi frunza moare, nemaiputând să respire şi să transpire. Arbuştii peste care a fost suflat aer amestecat cu ozon în proporţie de 250 μg pe metrul cub au rămas fără frunze în numai 23 de zile de la începerea experimentului.

La început, pe frunze apăreau pete galbene sau ruginii, iar apoi se îngălbeneau de tot şi cădeau. Cerealele au murit însă mai rapid, în numai 15 zile. Or, acest nivel al ozonului în aer este doar de două ori mai mare decât cel maxim admis astăzi în centrul oraşelor. Dacă încălzirea globală se va accentua în cel mai lent ritm pe care putem să-l sperăm, având în vedere nivelul actual de poluare, prin anul 2100 atmosfera va conţine la nivelul solului exact concentraţia mortală pentru plantele verzi.

Ozonul, ca noxă de joasă altitudine

Considerat noxă poluantă de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ozonul de joasă altitudine nu este un gaz eliberat în atmosferă de motoarele maşinilor şi nici de industrie.

El apare sub formă de produs al unei reacţii între mai multe gaze arse, având drept "catalizator" razele ultraviolete ale luminii solare. Medicii spun că o concentraţie ridicată de ozon în aer provoacă arsuri în plămâni şi irită întreg sistemul respirator. Conform normelor impuse în Statele Unite, staţionarea timp de opt ore într-o atmosferă ce conţine 85 de kg de ozon pe metrul cub de aer este "nesănătoasă" pentru om.