Oraşele care-şi varsă mizeriile în râurile României

Marius Postelnicescu, directorul Administraţiei Naţionale „Apele Române” (ANAR), vorbeşte despre poluarea  apelor de suprafaţă din cauza staţiilor de epurare neconforme cu standardele Uniunii Europene. Aproximativ 40 de oraşe din ţara noastră, printre care şi Bucureştiul, deversează apele uzate direct în râuri, fără epurare prealabilă.

Adevărul: Unde avem ape de categoria întâi şi unde sunt cele mai murdare?

Marius Postelnicescu: În România avem ape de categoria întâi, adică foarte curate, în zonele montane, iar ape de categoria a cincea, adică de cea mai proastă calitate, în zonele de deversare a apelor menajere de la staţiile de epurare.

Care sunt principalele surse de poluare a apelor din România?

În ceea ce priveşte apele de suprafaţă, principalii poluatori sunt apele uzate de la staţi­ile de epurare care nu sunt modernizate. Au doar treaptă mecanică şi biologică, nu au treaptă chimică, adică terţiară, pentru eliminarea azotului şi a fosforului.

Alte surse de poluare provin de la exploataţiile miniere şi din reţeaua petrolieră, atunci când există avarii pe conducte.

Depozitele de gunoaie amplasate pe marginea râurilor, dar şi îngrăşămintele chimice concentrate provenite din agricultură infestează sursele de apă.  

Până în 2010, o parte din localităţi trebuie să aibă staţie de epurare cu treaptă terţiară. Credeţi că vor reuşi?

Nu ştiu dacă vor reuşi. Aceasta depinde de autorităţile locale, nu depinde de noi. Noi trebuie să-i monitorizăm şi să le impunem să respecte termenul dat. Nu vreau să spun acum că vor reuşi şi ei apoi să nu reuşească, dar nici nu vreau să fiu pesimist. Trebuie să fie însă mai atenţi şi să urgenteze lucrările.

Pe ce loc ne aflăm în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte epurarea apelor? Suntem pe ultimul loc?

Nu stăm chiar cel mai prost, dar nici foarte bine. Suntem printre ultimele ţări, dar avem în urma noastră Bulgaria şi Grecia.

Cât din apele uzate se deversează neepurate în receptori naturali?

Jumătate din această cantitate se deversează direct în receptori naturali.

Autorităţile locale se grăbesc în acest sens sau se gândesc că mai au timp?

Unele se implică, altele mai puţin. Altele au început chiar construcţia, nu numai proiectarea staţiilor. În unele cazuri însă, există dispute între primăriile localităţilor dintr-un anumit judeţ, având în vedere politica europeană de a avea un operator de servicii publice regional pe tot judeţul. Localităţile trebuie să se asocieze, dar există divergenţe pentru că fiecare vrea să impună propriul operator.

Câte companii agroalimentare au staţii de epurare?

31 de unităţi.

Ele trebuie să-şi finanţeze singure proiectele...

Da. Conform principiului „poluatorul plăteşte”, o unitate economică trebuie să aibă o staţie de preepurare înainte de a deversa reziduurile în canalizarea unei localităţi. În caz contrar, unitatea respectivă va trebui să plătească operatorului penalităţi foarte mari.

Altfel, noi vom penaliza operatorul care administrează canalizarea şi staţia de epurare a localităţii respective. Există însă şi agenţi economici care deversează apele uzate direct la noi. Acestora le aplicăm noi penalităţi. Dar există anumite termene până la care ei trebuie să-şi finalizeze investiţiile. Deci nu suntem foarte neînţelegători.

Suntem printre ultimele ţări la epurarea apelor uzate, dar avem în urma noastră Bulgaria şi Grecia.

Marius Postelnicescu
director general ANAR

România este zonă vulnerabilă

În ceea ce priveşte apele uzate, România a fost declarată zonă vulnerabilă. În ţara noastră există 397 de staţii de epurare, dintre care numai 14 sunt conforme cu standardele europene, adică au cel puţin treaptă mecanică şi biologică. Până în anul 2010, unele localităţi din România trebuie să aibă deja staţii de epurare cu treaptă terţiară, o componentă care ar asigura neutralizarea nutrienţilor din ape.

În 2007 nu s-a depus niciun proiect

Pentru marile aglomerări urbane cu mai mult de 100.000 de locuitori echivalenţi sunt în derulare 30 de proiecte ISPA. Conform ANAR, România primeşte anual 208-270 de milione de euro, fonduri ISPA,  din care 104-135 de milioane de euro pentru staţii de epurare.

 „Până acum s-au accesat mai mult fonduri pe ISPA şi pe SAMTID pentru oraşele mari şi s-au folosit pentru reabilitarea sistemelor de canalizare sau a unor staţii de epurare.  Acestea sunt în lucru. Trebuie finalizate până în 2010”, a declarat Marius Postelnicescu, director ANAR.

Prin POS Mediu, Axa prioritară 1, există în lucru 40 de proiecte, dintre care şapte au fost aprobate de CE şi ar urma să primească banii începând de anul viitor. În 2007 nu a fost depus niciun proiect. Investiţiile în staţiile de epurare la nivelul întregii ţări ar trebui să fie, până în 2018, de 5,7 miliarde de euro.

Dejecţiile Capitalei, direct în ape

Bucureştiul rămâne pentru moment singura capitală europeană care nu are staţie de epurare a apelor uzate. În felul acesta, Bucureştiul se alătură celorlalte peste 40 de localităţi urbane care deversează apele menajere direct în râurile României, contribuind masiv la poluarea apelor de suprafaţă. Pe fondul lipsei unei staţii de epurare, Capitala este una dintre marile surse de contaminare a Dunării.

Bucureştiul va avea în sfârşit staţie

Începută în anii ‘80, construcţia „Staţiei de Epurare a Apelor Uzate Bucureşti – Glina” nu a fost terminată din cauza evenimentelor din 1989. Astfel, staţia nu a funcţionat niciodată. Acum lucrările au fost reluate, dar va mai trece destul timp până când staţia de epurare va fi integral dată în folosinţă. Instalaţia va avea două linii tehnologice care vor fi date în folosinţă în două etape.

Prima linie care ar trebui finalizată la sfârşitul anului 2010 va epura peste jumătate din apele uzate din Bucureşti. Cea de-a doua linie ar trebui să fie gata abia în 2013.

„Staţia este în curs de execuţie. Aceasta a început destul de târziu, în 2008. E bine că a început. Deocamdată este mult de lucru, să sperăm că atât Primăria Capitalei care este principalul beneficiar, cât şi Apa Nova care este utilizatorul acestei staţii de epurare vor lua măsuri astfel încât constructorul staţiei să o poată finaliza cât mai repede”, a încheiat Postelnicescu.