Japonia începe vânătoarea balenelor cu cocoaşă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi japonezii vânează balenele "în scopuri ştiinţifice", Greenpeace demonstrează întregii lumi că, printr-un program de monitorizare, se pot realiza cercetări fără ca mamiferele să fie

Deşi japonezii vânează balenele "în scopuri ştiinţifice", Greenpeace demonstrează întregii lumi că, printr-un program de monitorizare, se pot realiza cercetări fără ca mamiferele să fie omorâte

Japonia a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că este decisă să înceapă campania de vânătoare a balenelor "la data prevăzută".

Totodată, a dezminţit "teoriile" organizaţiilor ecologiste, susţinând că a fost întocmit un raport pentru evitarea tensiunilor internaţionale. Efectivul de balene cu cocoaşă, o specie din ce în ce mai rară, este pus astfel în pericol.

Japonia intenţionează să ucidă mai mult de 1.000 de balene în Oceanul Antarctic în cursul campaniei sale de vânătoare. Acţiunile Japoniei în acest sens suscită, în mod regulat, proteste din partea Australiei şi a Noii Zeelande.

De această dată, pescarii japonezi vor vâna balenele cu cocoaşă, specie ameninţată cu dispariţia, după cum declară responsabilii organizaţiilor ecologiste.

Reprezentanţii Agenţiei pescarilor din Japonia au spus că, în ceea ce priveşte vânătoarea, totul este pregătit şi că data de plecare în expediţie nu va fi anunţată decât în ultimul moment, din motive de securitate.
"Vom pleca în ziua stabilită", a declarat laconic un reprezentant al agenţiei.

Vapoarele pornesc pe mare, de obicei în luna noiembrie, dar asociaţia ecologistă Greenpeace pretinde că vânătoarea a fost întârziată din cauza vizitei în curs a primului-ministru japonez, Yasuo Fukuda, în Statele Unite.

Această campanie de pescuit este "o ruşine şi o sursă de tensiune diplomatică între Japonia şi ţările care vor să protejeze balenele", a mărturisit Karli Thomas, responsabil cu nava Greenpeace, Esperanza. Reprezentantul Agenţiei pescarilor a negat însă acuzaţiile: "Eu nu consider că această întârziere ar avea vreo legătură cu vizita primului-ministru în Statele Unite".

Ecologistul de la Greenpeace a adăugat că premierul Fukuda ar trebui, pentru a evita să-şi facă duşmani politici în străinătate, nu numai să întârzie plecarea flotei, ci să anuleze întregul program balenier şi să pună capăt acestui scandal care cheltuieşte banii contribuabililor japonezi.

Ţara Soarelui Răsare încalcă an de an moratoriul internaţional, care este în vigoare încă din 1986, pescuind o mie de balene în scopuri aşa-zis ştiinţifice, ceea ce a atras un val de contestaţii din partea organizaţiilor ecologiste din întreaga lume.

CBI protejează balenele

În anul 1946, în cadrul Comisiei Baleniere Internaţionale (CBI), 39 de ţări s-au reunit pentru a reglementa vânătoarea de balene. Deşi limitată prin acorduri internaţionale, astăzi, vânătoarea este totuşi practicată în cel puţin trei ţări, Japonia, Norvegia şi Islanda. Toate aceste state au pus şi bazele tehnicilor de vânătoare moderne a balenelor. Japonia masacrează balenele "în scopuri ştiinţifice".

Reprezentanţii organizaţiilor susţin însă că vânătoarea "în scopuri ştiinţifice" nu este decât o "ipocrizie a japonezilor pentru ca ei să-şi poată continua liniştiţi practicile primitive".

Pe de altă parte, unii susţin că nu consideraţiile ecologice au condus mai multe ţări să se unească în cadrul CBI, ci, mai degrabă, faptul că numeroase specii de cetacee deveniseră tot mai rare şi în felul acesta companiile baleniere pierdeau foarte mulţi bani. Astăzi, într-adevăr, efectivul de balene s-a reconstituit într-o oarecare măsură.

Balenele, urmărite prin satelit

În timp ce Japonia anunţă că va porni o expediţie de "masacrare" a balenelor în scopuri ştiinţifice, reprezentanţii Greenpeace International, împreună cu oameni de ştiinţă de la Centrului de Cercetare a Balenelor din Insulele Cook şi din cadrul Laboratorului Naţional de Mamifere Marine din Statele Unite, vor să demonstreze lumii întregi că studiile asupra balenelor se pot face şi fără ca ele să fie ucise.

Great Whale Trail este programul pus la punct de oamenii de ştiinţă prin care, pe 20 de balene cu cocoaşă din Insulele Cook şi din Noua Caledonie, au fost amplasate transmiţătoare satelitare. În acest mod, migraţia şi comportamentul mamiferelor sunt monitorizate în scopul cercetării. Amplasarea dispozitivelor pe balenele cu cocoaşă nu este simplu de realizat pentru că, spre deosebire de urşi sau lupi, balenele nu au gât.

Din acest motiv, dispozitivele sunt implantate în stratul de grăsime. Dispozitivele pot ieşi din stratul de grăsime în câteva săptămâni. În cele mai multe cazuri însă, ele continuă să funcţioneze timp de câteva luni, ceea ce le permite cercetătorilor să poată urmări animalele pe perioade îndelungate şi pe distanţe foarte lungi.
În ciuda tuturor dificultăţilor, Claire Garrigue şi Nan Hauser au fost cei care, în august şi septembrie ale acestui an, lucrând împreună cu cercetătorul brazilian Ygor Geyer, au reuşit să amplaseze 12 dispozitive satelitare pe tot atâtea balene din Noua Caledonie şi alte opt, mai departe, pe opt mamifere în Insulele Cook. După numai două luni, au obţinut rezultate uimitoare.

Oamenii de ştiinţă continuă cercetările

Claire Garrigue, coordonatoarea studiului "Operaţiunea Cetaceele" din Noua Caledonie, a spus că, într-adevăr, în regiunea Noii Caledonii, efectivul de balene scade îngrijorător. Nan Hauser, care coordonează Cercetarea Balenelor din Insulele Cook, a identificat 60-70 de balene pe sezon.

Este foarte posibil ca omul de ştiinţă Claire Garrigue să fi fotografiat o balenă în lagunele din sudul Caledoniei unde îşi desfăşoară activitatea, iar peste câteva săptămâni, sau câţiva ani mai târziu, Nan Hauser să fi văzut aceeaşi balenă în apropierea costelor Insulelor Cook. Rezultatele obţinute sunt foarte importante din punct de vedere ştiinţific, însă migraţia balenelor între aceste două puncte, în timp şi în spaţiu, este de departe un mister.

Nu se cunosc motivele migraţiei

Dispozitivul aplicat pe balenă transmite semnale către un satelit, acesta din urmă furnizând date spre o staţie terestră, iar, la sfârşit, un cercetător, cu ajutorul unui laptop, poate avea acces la informaţii oriunde s-ar afla în lume. Astfel, dispozitivele satelitare au transmis informaţii importante despre structura şi comportamentul populaţiilor de balene.

Oamenii de ştiinţă au observat cum, dintre cele 12 balene din Noua Caledonie, unele au migrat spre un recif în sud-est, în timp ce altele au rămas acolo pentru o perioadă mai îndelungată. Câteva s-au plimbat din Noua Caledonie spre Insula Norfolk sau spre coasta nordică a Noii Zeelande.

În Insulele Cook, comportamentul celor opt balene cu transmiţătoare a produs o mare surpriză: mai mult decât a rătăci în toate direcţiile, toate balenele s-au mişcat spre vest. Oamenii de ştiinţă s-au întrebat atunci dacă nu cumva balenele care ajung în Insulele Cook vin în "val" dinspre est.

Cercetătorii nu pot oferi acum un răspuns sigur, însă ceea ce ştiu este că astfel de mişcări au mai fost observate şi la alte balene prin alte părţi.

Cercetătorii s-au arătat surprinşi şi de faptul că niciuna dintre balenele din Insulele Cook nu a prezentat vreun semn că ar vrea să se întoarcă în sud, spre Antarctica, spre deosebire de balenele din Noua Caledonie care, la puţin timp după ce au primit dispozitivele, au şi început să se îndrepte încet înspre sud.

Toate aceste date au oferit destule explicaţii în ceea ce priveşte structura populaţiei precum şi căile lor de navigare. În lunile următoare, oamenii de ştiinţă vor continua să cerceteze în detaliu drumul acestor mamifere pentru a înţelege dacă mişcările lor au legătură cu fundul mării, caracteristicile oceanului sau chiar cu câmpul magnetic al Pământului.

Vânătoarea de balene, o practică străveche

Vânătoarea comercială de balene a început, probabil, în secolul al IX-lea, în Marea Nordului sau în secolul al XII-lea în Golful Gasconiei. În cursul secolului al XVI-lea, pentru că populaţiile de balene se diminuaseră în Europa, vânătorii s-au deplasat spre America de Nord. În decursul vremii, s-a dezvoltat o adevărată industrie de-a lungul coastelor Americii de Nord.

Mii de balene, de toate tipurile, erau vânate în fiecare an. Vânătorile s-au intensificat odată cu apariţia harpoanelor cu exploziv şi a vapoarelor puternice. Între 1904 şi 1985, mai mult de două milioane de balene au fost vânate numai în apele Antarcticii.

Vânătoarea iraţională a adus mai multe specii în pragul dispariţiei. În 1964, ca urmare a evidentei exploatări a efectivului de balene, a fost creată Comisia Balenieră Internaţională. Rolul său este de a asigura conservarea populaţiilor pentru a face posibilă dezvoltarea durabilă a industriei baleniere.

Câteva ţări membre ale CBI au renunţat de mult la vânătoarea de balene şi se opun reluării vânătorii comerciale. Principalul argument este de ordin moral: balenele sunt fiinţe "speciale", iar vânătoarea este o practică prea crudă. Mai mult decât atât, nici condiţiile climtice, în continuă schimbare, nu sunt favorabile unor astfel de practici.

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite