Jacques-Yves Cousteau, veşnicul îndrăgostit de Planeta albastră

Figura cunoscutului explorator francez, îndrăgită şi astăzi în toată lumea, rămâne cel mai puternic simbol al devotamentului faţă de natură Lui Cousteau nu-i plăcea să i se spună

Figura cunoscutului explorator francez, îndrăgită şi astăzi în toată lumea, rămâne cel mai puternic simbol al devotamentului faţă de natură

Lui Cousteau nu-i plăcea să i se spună "mare explorator", preferând mai degrabă denumirea de "tehnician oceanografic". Contemporanii săi, şi nu numai,

l-au considerat un îndrăgostit sofisticat de natură, în special de mare. Cu surâsul său inimitabil şi cu ajutorul televiziunii, el a descoperit şi a arătat lumii întregi frumuseţea şi resursele infinite a ceea ce el a numit "continentul albastru" al mărilor, fluviilor şi oceanelor.

Jacques-Yves Cousteau (11 iunie 1910-25 iunie 1997), sau "Le Pacha" ("Comandantul"), cum a fost supranumit, a descoperit marea şi s-a îndrăgostit de lumea tăcută a acesteia în micile golfuri
din apropierea Marsiliei, oraş în care şi-a petrecut o mare parte din copilărie. În 1930, după ce şi-a făcut studiile de pregătire la Colegiul Stanislas din Paris, a intrat la Şcoala navală din Brest, devenind ofiţer de artilerie.

Primele aventuri submarine le-a avut în 1936, la Toulon, graţie amicului său Philippe Taillez. Cu acea ocazie, a experimentat un model inedit de ochelari subacvatici, "bunicii" măştilor de scufundare moderne. Şi tot în acea perioadă, Cousteau a fost cooptat în serviciul de informaţii al Marinei franceze.

În această calitate, a fost trimis în misiuni în Japonia (1938) şi URSS (1939). În 1937 s-a căsătorit cu Simone Melchior, care i-a dăruit doi copii: pe Jean-Michel (născut în 1938) şi Philippe (născut în 1940), care vor lua parte, alături de ilustrul lor tată, la tot ceea ce a însemnat extraordinara aventură de explorare a Terrei la bordul vasului Calypso.

Primul film sub apă şi costumul de scafandru

La Congresul Filmului documentar din 1943, Cousteau a obţinut un premiu pentru primul film subacvatic, "Par dix-huit metres de fond". Şi tot în 1943 a fost realizat documentarul "Epaves".

Cu această ocazie, Cousteau şi inginerul Emile Gagnan au inventat costumul autonom de scafandru, numit "aqua-lung". În limba rusă, cuvântul a intrat ca "akvalang", iar Marina americană l-a brevetat ca "aqualung" ("plămân acvatic").

Decorat pentru "fapte de război"

Pentru că o parte din adolescenţă şi-a petrecut-o în Statele Unite (fiind un bun vorbitor de limbă engleză) şi pentru că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ţinut legătura cu Aliaţii, Cousteau s-a oferit să ajute Marina franceză să reia legăturile politico-diplomatice cu aceştia din urmă. Astfel că a organizat o operaţiune de comando împotriva serviciilor secrete italieneşti de pe teritoriul Franţei, ceea ce i-a adus o primă decoraţie militară: Crucea de Război.

Acesteia i-au urmat, pe parcursul anilor, alte distincţii importante: ordinul naţional al Legiunii de Onoare, Marea Cruce a ordinului naţional al Meritului, ordinul de Comandor în arte şi litere. După terminarea războiului, Jacques-Yves s-a distanţat de fratele său, Pierre-Antoine, pe care îl considera "un antisemit de plumb". De altfel, acesta a fost condamnat la moarte, în 1946, sub acuzaţia de colaboraţionism cu forţele naziste, după ce a condus mai multă vreme publicaţia "Je suis partout".

Descoperirea arheologiei subacvatice

În 1946, Cousteau şi prietenul său Philippe Tailliez au primit ca misiune, din partea amiralului Lemonnier, înfiinţarea Grupului de Cercetări Submarine (GRS) al Marinei Naţionale din Toulon. În 1948, printre acţiuni de deminări şi explorări submarine, "Le Pacha" are o primă campanie în Mediterana, la bordul vasului Elie Monnier.

Alături de amicii săi Tailliez, Frederic Dumas şi cineastul Marcel Ichac, el a explorat epava romană de la Mahdia (Tunisia), fiind vorba de prima operaţiune de arheologie submarină care a folosit plonjarea autonomă, deschizând astfel calea arheologiei submarine ştiinţifice moderne. Cousteau şi Ichac au evocat această aventură de excepţie în filmul "Carnet de plongee", prezentat la Cannes în 1951.

Experienţele subacvatice au mai fost povestite şi în cărţile "Le Monde du Silence" şi "Plongees sans cable". Încetul cu încetul, echipa sa de plonjori-cineaşti a perfecţionat tehnicile de filmare subacvatice. Dezvăluind un univers incredibil, plin de culoare şi de vietăţi uluitoare, de la bariere de corali şi până la balene sau morse, Cousteau a realizat şi filmul "Le Monde du Silence", care a primit Palme d'or la festivalul de la Cannes, în 1956, fiind vizionat ulterior de milioane de spectatori.

Calypso şi campaniile oceanografice

În 1949, Cousteau părăseşte Marina pentru a fonda Campaniile Oceanografice Franceze, în 1950. Omul de afaceri Loel Guiness îi cumpără faimosul vapor Calypso, la bordul căruia "Le Pacha" călătoreşte pe mări, pe oceane şi pe cele mai interesante fluvii ale planetei.

Ca parteneri de drum, i-a avut, în primul rând, pe soţia sa, Simone, şi pe fiul mai mic, Philippe (preferatul său), apoi oameni de ştiinţă dintr-un spectru foarte larg: geologi, geofizicieni, biologi, zoologi, arheologi, ecologişti. De pe urma acestor voiaje fabuloase au rămas circa 50 de cărţi, două enciclopedii, mai multe filme şi, mai ales, 100 de documentare pe care televiziunile din numeroase ţări s-au grăbit să le cumpere. Astfel, viaţa mărilor şi oceanelor a putut fi cunoscută, pentru prima dată la scară planetară, graţie pasionatului explorator şi om de ştiinţă, "tehnicianul oceanografic" Jacques-Yves Cousteau. (Va urma)