Îngroparea emisiilor de dioxid de carbon, o soluţie şi pentru România

Îngroparea emisiilor de dioxid de carbon, o soluţie şi pentru România

Românii fac studii pentru ca ţara noastră să fie beneficiara unuia dintre cele 12 proiecte demonstrative ale UE pentru captarea şi stocarea dioxidului de carbon.

Comunitatea ştiinţifică mondială a convenit că activităţile industriale şi umane au un impact negativ din perspectiva evoluţiei emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). În ultimii 250 de ani a crescut semnificativ cantitatea de combustibili fosili utilizaţi pentru producerea energiei electrice şi termice necesare pentru alimentarea consumatorilor urbani şi industriali, ceea ce a generat creşterea emisiilor de GES.

Dioxidul de carbon este principalul gaz cu efect de seră care contribuie la accentuarea fenomenului de încălzire globală şi la schimbările climatice. Oamenii de ştiinţă caută soluţii pentru reducerea concentraţiei de CO2 din atmosferă care, în momentul de faţă, este cu 38% mai mare decât în perioada preindustrială. Dacă nivelul concentraţiilor de GES din atmosferă va depăşi 450 de părţi per milion, nu vom mai putea opri consecinţele pe care gazele cu efect de seră le vor avea asupra sistemului climatic la nivel global.

Soluţie pentru stabilizarea climei

Una dintre soluţiile tehnice care pot conduce la stabilizarea concentraţiilor de emisii de GES în atmosferă o reprezintă tehnologia de captare, transport şi stocare geologică a dioxidului de carbon (CCS). La nivel european, soluţia este acum în fază de proiect demonstrativ.

Prin implementarea tehnologiei CCS, dioxidul de carbon emis de instalaţiile industriale va fi captat înainte de a fi emis în atmosferă, transportat şi injectat în pământ, în straturi geologice bine alese. Formaţiunile geologice sunt capabile să stocheze cantităţi importante de CO2 pentru foarte mult timp.

Paşii până la  situl de stocare

Aproximativ 60% din emisiile de CO2 la nivel global provin de la centralele electrice, de la rafinării, de la instalaţiile de procesare a gazelor şi de la instalaţiile industriale. Gazele evacuate prin coşurile de fum conţin, în proporţie de aproximativ 15%, dioxid de carbon diluat. O soluţie pentru captarea gazului cu efect de seră constă tocmai în se pararea acestuia de celelalte gaze, astfel încât să se realizeze o concentraţie de CO2 de aproximativ 90%.

Odată captat, dioxidul de carbon extras trebuie stocat în anumite formaţiuni geologice. Dar pentru a putea fi stocat, dioxidul de carbon trebuie lichefiat pentru că în stare lichidă ocupă mult mai puţin spaţiu decât în stare gazoasă. Gazul poate fi stocat în zăcămintele epuizate de petrol şi de gaze sau în acvifere saline adânci, adică în straturile poroase şi permeabile din adâncime care conţin apă sărată. România are posibilitatea de a stoca dioxidul de carbon în astfel de straturi geologice.

Dioxidul de carbon  poate fi transportat până la situl de stocare prin conducte sau pe cale maritimă. Odată ajuns la situl de stocare, acesta este injectat sub presiune în rezervoarele alese. Dioxidul de carbon trebuie însă depozitat la o adâncime cuprinsă între 800 şi 2.500 de metri pentru ca stocarea să aibă loc în siguranţă.

Cercetări  peste tot în lume

Încă din 1990, în Europa, în Statele Unite, în Canada, în Australia şi în Japonia s-au pus deja la punct multe programe de cercetare care vizează dezvoltarea acestui segment. În Europa, ţinta a fost deja stabilită prin realizarea a 12 proiecte demonstrative care ar trebui să fie gata în 2015, pentru a putea deveni comerciale din 2020.
 
În ceea ce priveşte legislaţia, la nivelul Uniunii Europene a fost aprobată în cadrul pachetului Energie-Schimbări Climatice, Directiva CCS, care reglementează obţinerea autorizaţiei de exploatare a sitului de stocare, competenţele şi responsabilităţile factorilor implicaţi şi condiţiile de monitorizare în timpul funcţionării şi post închidere. Această directivă va fi implementată de către statele membre UE în decursul anului 2011.

„Visăm ca un proiect să vină spre România“

În România, asociaţia CO2Club încearcă să pună la punct documentaţia în ceea ce priveşte implementarea tehnologiei de captare şi stocare a dioxidului de carbon. Doi dintre membrii asociaţiei sunt Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină (GeoEcoMar) şi Institutul pentru Studii şi Proiectări Energetice (ISPE).

Constantin Sava, şef de laborator la GeoEcoMar şi membru în Government Group – ZEP, ne-a spus că şapte dintre cele 12 proiecte demonstrative ale UE au fost deja „menite“ unor ţări precum Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Italia sau Polonia.

România ar putea fi beneficiara unui astfel de proiect dacă reuşeşte să pună pe masa Comisiei Europene documentaţia necesară. „În momentul de faţă, noi suntem în faza de studii. Am consultat toată documentaţia geologică din ţară, am încercat şi anumite studii de caz. Ne aflăm la nivel de estimări, de evaluări“, ne-a spus Constantin Sava. „Din cele cinci proiecte rămase, noi visăm ca unul să vină spre România“, a adăugat el.

Potenţial de stocare: 22 de gigatone

Potrivit estimărilor iniţiale, România ar putea stoca în formaţiuni geologice 18 gigatone de dioxid de carbon în acviferele saline şi patru gigatone în zăcămintele epuizate de ţitei şi de gaze. În ţara noastră, implementarea tehnologiei CCS nu este fezabilă pentru toate cele 229 de instalaţii industriale incluse în schema europeană de comercializare a emisiilor de GES, ci doar pentru 64 dintre ele, care emit mai mult de 100.000 de tone de dioxid de carbon pe an. „Dacă o unitate poluatoare nu emite peste 100.000 de tone de CO2 pe an, nu este raţional să faci o instalaţie de captare“, ne-a explicat Constantin Sava.

Principalele riscuri care pot fi asociate cu această tehnologie ar putea apărea la transportul şi la stocarea gazului. De aceea, orice sit de stocare trebuie ales departe de zonele de risc seismic. Întrucât CO2 nu este nici explozibil, nici inflamabil, este de aşteptat ca în cazul unei scurgeri, consecinţele să fie mai mici decât în cazul gazelor naturale. În condiţiile unei defecţiuni apărute la gaura de sondă, consecinţa ar fi migrarea în sus a gazului.

Germania testează deja tehnologia CCS

Vattenfall a inaugurat, în toamna anului trecut, o centrală-pilot dotată cu tehnologie de captare şi de stocare a dioxidului de carbon. Proiectul a costat 70 de milioane de euro. Centrala se află pe platforma industrială Schwarze Pumpe din Germania. Datorită tehnologiei CCS, gazul cu efect de seră este captat, transportat şi îngropat în pământ într-un sit de stocare. Dacă noua tehnologie va avea succes, reprezentanţii Vattenfall, au spus că toate centralele noi ale grupului vor fi echipate astfel.