Îngheţata, un produs de calitate sau doar apă colorată?

În loc să fie un deliciu, unele sortimente sunt preparate doar pe bază de apă şi substanţe chimice nocive, menite să le asigure un gust irezistibil. Vara a trecut, dar îngheţata are încă

În loc să fie un deliciu, unele sortimente sunt preparate doar pe bază de apă şi substanţe chimice nocive, menite să le asigure un gust irezistibil.

Vara a trecut, dar îngheţata are încă mare căutare, pentru efectul răcoritor şi aromele ei caracteristice care "încântă" papilele gustative ale oricărei persoane, indiferent de vârstă. Totuşi, un sortiment de îngheţată are propriile-i însuşiri care trebuie cunoscute, nu ascunse de ochiul cumpărătorului.

În România sunt peste 20 de producători de îngheţată, care oferă o gamă variată de aproximativ 200 de produse. Fabricanţii autohtoni încearcă să prezinte îngheţata drept cel mai indicat desert, argumentând că acest produs este mai ieftin şi mai puţin caloric decât dulciurile tradiţionale.

Statisticile arată că, anual, un român consumă, în medie, cam un kg de îngheţată - un consum mic faţă de polonezi care mănâncă, anual, patru kg, iar italienii circa 17 kg. Cu toate acestea, statisticile arată că, faţă de anul 1990, în România, consumul de îngheţată s-a dublat, iar în următorii ani se estimează o creştere a consumului de îngheţată ca urmare, în principal, a puterii de cumpărare şi a modificării comportamentale a consumatorilor.

Grăsimea laptelui n-are rival

Experţii Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) au studiat mai multe sortimente de îngheţată şi vin cu lămuriri menite să diferenţieze sortimentele din această categorie. Îngheţata bună este cremoasă, fragedă, şi chiar dacă este rece, dinţii nu îngheaţă când se muşcă din ea. Aceasta este o îngheţată în care nu este încorporată apă şi care a fost fabricată cu mult lapte sau smântână.

Laptele este unul din ingredientele de bază ale îngheţatei, iar componentele sale, precum proteinele, grăsimea şi lactoza, au cel mai important rol în prepararea unui astfel de produs cremos şi hrănitor. Zahărul, cacaua şi alte arome îi potenţează aceste trăsături, pentru a satisface gusturile consumatorilor. O îngheţată bună este produsă din grăsime animală.

Adică din lapte, smântână, unt sau lapte praf. Şi nu întâmplător. Grăsimea din lapte dă un gust fin şi influenţează în bine consistenţa şi structura acestui produs, făcându-l mai cremos. Dintre două îngheţate care au aproximativ acelaşi preţ, dar una are în componenţă grăsime exclusiv din produse lactate, iar cealaltă grăsimi şi uleiuri vegetale, este indicată a fi consumată cea care pe lista ingredientelor se află laptele, smântâna sau untul, ca sursă de grăsime.

Aceasta contribuie la mărirea rezistenţei la topire a acestui produs.
"Grăsimea este cea care dă gustul fin şi aspectul cremos. Îngheţata cu prea puţină grăsime, sub cinci procente, îşi pierde caracteristicile de bază, anume de a fi fragedă şi cremoasă. În schimb, la cea cu mult prea multă grăsime, peste 20%, se pierde efectul răcoritor. Majoritatea îngheţatelor de pe piaţa românească au în jur de 5%-8% grăsime, ceea ce este, totuşi, destul de puţin", ne-a declarat PR managerul APC România, Laura Pascu.

Dintre îngheţatele care se găsesc pe piaţa românească, studiate de experţii APC România, cele mai multe sunt fabricate din produse lactate şi conţin grăsimi din lapte. Acest lucru este important, deoarece grăsimea din lapte (smântâna) este un component care nu trebuie înlocuit cu altceva la fabricarea îngheţatei.

Apa anulează valoarea

Pentru a cumpăra o îngheţată cât mai cremoasă, trebuie consultată eticheta produsului, fiindcă doar aceasta poate indica procentul de grăsime şi provenienţa acesteia. Există şi îngheţată fără grăsime, fără componenţi ai laptelui printre ingredientele lor, şi care sunt preparate doar pe bază de apă. Acestea sunt îngheţate tari, din care se muşcă greu şi care nu sunt altceva decât apă colorată aromată cu substanţe, adesea... artificiale.

Acest tip de îngheţată reprezintă o variantă accesibilă în cazul în care nu se doreşte un produs cu valoare nutritivă. O îngheţată răcoritoare, cu gust de fructe şi cu o aromă pronunţată, are mai puţină grăsime, dar nu sub 5%. Un astfel de produs, pentru a păstra o aromă pronunţată a fructelor, are nevoie de un procent mai mic de grăsime, iar valoarea nutritivă a acesteia este scăzută.

Nu este niciun prejudiciu dacă se foloseşte lapte praf în loc de lapte obişnuit, primul fiind mai uşor de manipulat şi depozitat, dar la fel de bogat în principii nutritive. Totuşi, praful de lapte obţinut din lapte integral (nesmântânit) prezintă anumite dezavantaje tehnologice ce obligă producătorii să folosească laptele praf degresat.

"Ţinând cont de faptul că rolul laptelui este şi de a forma substanţa uscată negrasă a îngheţatei, adesea, chiar şi în cazul folosirii laptelui obişnuit se recurge la folosirea laptelui smântânit peste care se adaugă apoi separat grăsimea sub formă de smântână, frişcă, lapte integral, unt sau chiar grăsime vegetală, fiind astfel mai uşor de crescut ponderea substanţei uscate fără a mări prea mult cantitatea de grăsime.

Adesea se foloseşte şi zerul sau zara, dar nici acest lucru nu reduce valoarea nutritivă a îngheţatei. Pentru a efectua cea mai bună alegere, trebuie urmărit însă ca îngheţata să fie pe bază de lapte, şi nu pe bază de apă, să conţină grăsimi din lapte, nu grăsimi vegetale, iar între diversele produse grase pe bază de lapte, trebuie ştiut că mai valoroase sunt smântâna, frişca şi laptele nesmântânit faţă de unt", apreciază Laura Pascu.

Îngraşă, dar nu hrăneşte

Unele sortimente de îngheţată conţin însă grăsime vegetală, iar în alte cazuri nu se specifică conţinutul total de grăsime, ceea ce este în defavoarea consumatorului, care, într-o astfel de situaţie, va face o alegere în necunoştinţă de cauză. Studiile experţilor APC România relevă faptul că, în unele cazuri, se foloseşte apa ca ingredient. Îngheţatele Napolact Fiesta şi Napoca de Lux cu aromele lor variate, Cam cu diferitele ei sortimente de la Mercur Trading şi îngheţata Manhattan de la Nestle conţin o cantitate de grăsime suficientă pentru a da o consistenţă fină. "Grăsimea din compoziţia cremei îngheţatelor Napolact provine exclusiv din lapte şi frişcă, în timp ce în cazul îngheţatei Nestle, ea provine exclusiv din surse vegetale, ceea ce scade costurile de producţie, iar în cazul îngheţatei Cam grăsimea provine atât din plante, cât şi din lapte.

Grăsime exclusivă din lapte are şi îngheţata Best de la Delta, dar, ca şi în cazul celorlalte îngheţate Delta, nu se cunoaşte procentul total de grăsime şi prin urmare nu se poate face o apreciere corectă", a mai spus PR managerul APC România.

Printre sortimentele în a căror compoziţie intră apa este îngheţată Delicia de la Alpin 57 Lux. Apă conţine şi îngheţata de la Nelson Prod, produse la care nu se cunoaşte originea grăsimii folosite la fabricare şi nu sunt specificaţi coloranţii.

O compoziţie pe bază de apă, dar şi pe bază de lapte are îngheţata Lux, ceea ce determină o scădere a valorii nutritive. Şi îngheţata Manhattan are în compoziţie apă, însă în cantitate mai mică. Nutriţioniştii avertizează că îngheţata consumată în exces duce la creşterea în greutate şi favorizează apariţia cariilor, din cauza cantităţii însemnate de zahăr care se găseşte în aceste "bunătăţi". Există şi o parte bună a îngheţatei, aceea că ingredientele din produs precum oul, laptele şi smântâna sunt o sursă de calciu, atât de necesar pentru dinţi şi oase.

Cu toate acestea, îngheţata este considerată o sursă de "calorii goale", care îngraşă şi nu prea aduce beneficii nutritive.

Pentru a efectua cea mai bună alegere, trebuie urmărit însă ca îngheţata să fie pe bază de lapte, şi nu pe bază de apă, să conţină grăsimi din lapte, nu grăsimi vegetale
Laura Pascu
PR managerul APC România

Desertul, sub lupă

Potrivit unui raport întocmit de dr. Veta Negruţ, de la serviciul de Inspecţia Sanitară de Stat Bucureşti, numai în perioada 1-25 iulie 2007, în cadrul unei acţiuni tematice de verificare a condiţiilor igienico-sanitare de preparare, depozitare şi comercializare a îngheţatei, în 60 de unităţi de profil din Bucureşti s-au constatat neconformităţi la normele de igienă într-un număr de 21 unităţi (35%), dintre care: nouă unităţi de preparare, cinci unităţi de comercializare şi şapte unităţi de alimentaţie publică.

"Au fost prelevate un număr de 120 teste de salubritate, care au evidenţiat următoarele neconformităţi cu ordinul MS nr.975/1998: germenii predominant identificaţi au fost coliformii totali, ceea ce indică atât o lipsă de igienă a personalului care prepară şi/sau manipulează, cât şi o deficienţă în igienizarea şi dezinfecţia spaţiilor, utilajelor şi ustensilelor de lucru. În trei dintre cele nouă unităţi s-a identificat şi Klebsiella (un gen bacterian constituit din bacili gram negativi din familia enterobacteriaceelor.

Se izolează de obicei în materiile fecale ale omului şi animalelor), iar într-o unitate şi stafilococ fecal. De asemenea au fost prelevate un număr de 30 de probe de îngheţată, atât de la producători, cât şi de la comercianţi. În şase din cele 60 de unităţi (10%), 11 produse analizate nu au corespuns calitativ, constatându-se la trei probe o aciditate peste limită, iar opt probe aveau coliformi totali peste limită", ne-a declarat dr. Veta Negruţ. Consumatorii sunt sfătuiţi să nu cumpere produse decongelate şi recongelate şi să fie foarte atenţi la ambalaje, mai ales dacă acestea sunt murdare sau desfăcute.

La început a fost o cremă rece

În jurul anului 1775, anumite şerbeturi au devenit mai fine ca şi savoare şi mai consistente, datorită adăugării oului, cremei şi laptelui, care împreună au făcut ca formele produsului să fie mai atractive. Această "cremă îngheţată" a fost, se presupune, inventată în anul 1650 de către un bucătar francez al Regelui Charles al II-lea al Anglei, însă această legendă nu a fost confirmată prin dovezi clare.

În orice caz, crema îngheţată a fost extrem de populară în secolul XVIII, în Paris, unde această delicatesă a făcut furori, devenind în scurt timp un "fenomen". Prima cafenea din Paris care servea cremă îngheţată pentru publicul larg şi mai puţin pentru aristocraţi a fost deschisă de italianul Francesco Procopio şi a făcut senzaţie. Lumea venea să guste interesantul desert îngheţat, servit în pahare de cristal, în timp ce discutau despre literatură, presă. În zilele noastre, cafeneaua Pricope încă mai există pe strada "L`Ancienne Comedie" din Paris.