Hârtia care poluează de la Someş Dej

Până în 2015, uzina de celuloză şi hârtie trebuie să-şi retehnologizeze liniile de producţie astfel încât să poată primi aviz de mediu Zona oraşului Dej e cunoscută pentru

Până în 2015, uzina de celuloză şi hârtie trebuie să-şi retehnologizeze liniile de producţie astfel încât să poată primi aviz de mediu

Zona oraşului Dej e cunoscută pentru fumul cenuşiu ce se aşează sub formă de praf peste case. Oamenii spun că apa şi solul sunt mai poluate ca în alte părţi.

Ani la rând, apropierea de municipiul Dej era marcată de coloane uriaşe de fum cenuşiu. Suspensiile toxice din aer se depuneau pe case, pe terenuri agricole şi în plămânii oamenilor. Chiar dacă astăzi furnalele vechi au fost dezafectate în mare parte, problemele de mediu nu s-au rezolvat. Apa şi solul au rămas infectate cu substanţe poluante.

Retehnologizarea mai durează şapte ani

Cea mai mare sursă de poluare era secţia de celuloză chimică, care a fost desfiinţată, iar activitatea reorganizată, după ce combinatul a intrat în reorganizare judiciară, sub acţionariatul privat, exclusiv românesc, al Grupului Serviciile Comerciale Române. În total, combinatul Someş Dej mai are acum 750 de angajaţi. Proprietarii actuali ai combinatului susţin că problemele poluării vor fi rezolvate în circa şapte ani.

După cum ne-a declarat managerul general Adrian Itu, combinatul avea tehnologii învechite, energofage, care puneau probleme serioase asupra consumurilor de materii prime şi combustibili.

Noul acţionariat a decis continuarea investiţiilor şi s-a solicitat autorizaţia integrată de mediu. În conformitate cu negocierile cu Uniunea Europeană la capitolul de mediu, acceptate pentru majoritatea fabricilor de celuloză din ţară, a fost convenit împreună cu Ministerul Mediului un program eşalonat până în anul 2015.

Aer ceva mai curat

Prima etapă a programului a rezolvat parţial problema legată de puritatea aerului. Montarea unui electrofiltru cu eficacitate ridicată, la cuptorul de regenerare, a redus numărul emisiilor de pulberi. "Investiţia a costat circa 1,4 milioane euro", ne-a spus Adrian Itu.

Problema gazelor de ardere şi a purităţii aerului va fi rezolvată complet, doar după colectarea completă a gazelor necondensabile urât mirositoare, de la instalaţia de fierbere şi spălare a celulozei.

Potrivit pogramului de conformare, această etapă se va încheia la sfârşitul anului 2015. Localnicii spun însă că au scăpat de fumul gros şi înţepător, dar nu de tot. Seara, acesta încă se mai vede.

Apa trebuie declorurată prin instalaţii de albire

O mare problemă în zonă e clorul în exces din apă. În prezent, apele poluate în procesul tehnologic de fabricare a celulozei şi a cartonului se tratează prin trei circuite interioare de canalizare, înainte de a fi retrimise în apele Someşului. Ele sunt botezate sugestiv, în funcţie de agentul poluant, de circuitul colorat sau slab colorat. Parametrii de tratare nu se încadrează însă în normele europene.

Termen: 2013

Acest lucru se va întâmpla abia la sfârşitul anului 2013, când va fi montată o instalaţie de albire fără clor. Instalaţia va costa circa şapte milioane euro. Apa va fi mai curată şi după deschiderea unei noi halde de deşeuri din comuna Căşeiu, care va limita poluarea solului şi a reţelei freatice.

Montarea unui cazan termic auxiliar, prevăzută pentru sfârşitul anului 2010, va rezolva incinerarea tuturor deşeurilor organice nepericuloase. Investiţia va costa şase milioane euro şi va asigura reducerea semnificativă a consumului de gaz.

Sunt necesare împrumuturi pentru retehnologizare

După cum ne-a declarat Adrian Itu, nu va fi aşteptat termenul limită, pentru rezolvarea problemelor de mediu. Utilajele sunt vechi şi energofage. "Nu vom rezista noi financiar, dacă vom continua în acest ritm.
Suntem în negocieri pentru contractarea unui împrumut, pentru a rezolva la pachet mai multe probleme simultan".

Potrivit lui Itu, acţionariatul a decis modernizarea tehnologiei, pentru eficientizarea producţiei.
O consecinţă directă va fi şi rezolvarea problemelor de mediu. "Vor fi investiţi pentru retehnologizare circa 60-70 milioane euro, din care cele specifice de mediu depăşesc 35 de milioane euro", ne-a spus Itu.

Producţia e asigurată

Producţia de celuloză şi hârtie merge în cea mai mare parte în ţară. Din cele 70 mii tone de celuloză pe an, doar o treime e comercializează. Sunt parteneri tradiţionali în Franţa, Germania şi Italia. Costurile încă sunt competitive, dar vor fi şi mai interesante după ce vor fi modernizate liniile tehnologice. Mai departe se produc în fabrică 50 de mii de tone pe an de cartoane.

Amenzi de la Apele Române

Poluarea din partea Someş SA Dej este urmărită de angajaţii unităţii, de inspectorii Primăriei din Dej, de cei ai Agenţiei Regionale de Mediu şi cei ai Administraţiei Naţionale Apele Române- Direcţia Apelor Someş Tisa (DAST).

Potrivit Biroului de presă al DAST, apele din Someş, din zona Urişor, în care se devarsă apele reziduale de la Combinatul de celuloză, sunt de calitate ecologică moderată. Au fost înregistrate mai multe depăşiri ale încărcărilor organice în lunile martie, mai şi iunie 2007 şi ianuarie 2008, penalităţile depăşind 800 de lei.

Fabrica a fost deschisă acum 40 de ani

Fabrica a fost înfiinţată în anul 1963. În anii de glorie socialistă, aici lucrau peste 3.500 de angajaţi

Practic pe lângă unităţile militare şi exploatarea de sare, Dejul trăia în special din Combinatul de Celuloză şi Hârtie

În cadrul combinatului era şi o secţie de celuloză chimică. Aceasta polua foarte mult mediul

Tratarea apelor reziduale era făcută superficial, adesea canalizarea deversând reziduri netratate, direct în Someş

Accidentele ecologice se ţineau lanţ

Acum trei ani, în urma unui accident ecologic, Greenpeace a descins la Dej, unde a iniţiat o acţiune demonstrativă, oferind conducerii de atunci a Combinatului un butoi cu apa reziduală deversată în Someş

Reclamaţii către primărie

Inspectorii Primăriei din Dej primeau frecvent reclamaţii scrise şi telefonice, din partea cetăţenilor, în special legate de poluarea aerului.Anul trecut, acestea erau la ordinea zilei. In acest an, cele mai multe reclamaţii au fost în luna ianuarie, când apele reziduale provenite din staţia de epurare s-au revărsat pentru terenurile agricole din zonă.