Ecologişti, din şcoala primară

"Cea mai mare problemă a societăţii româneşti vizavi de ecologie şi protecţia mediului este educaţia", spune Corneliu Belciug, un jurnalist îndrăgostit de mediu. După ce a ocupat

"Cea mai mare problemă a societăţii româneşti vizavi de ecologie şi protecţia mediului este educaţia", spune Corneliu Belciug, un jurnalist îndrăgostit de mediu.

După ce a ocupat poziţii înalte în unele dintre cele mai importante televiziuni din România, Corneliu Belciug este acum redactorul-şef al propriei reviste de ecologie şi are cel mai bun site cu ştiri ecologice din România. El vorbeşte despre lipsa educaţiei ecologice ca despre una dintre principalele probleme cu care se confruntă ţara noastră.

- De unde ţi-a venit ideea de a scoate o revistă de ecologie pe piaţa românească?
- Sunt jurnalist de zece ani, iar în noiembrie 2006, după ce am lucrat la mai multe instituţii de presă din România, m-am gândit ca ar trebui să fac ceva şi pe cont propriu. Am căutat atunci o idee care să mă motiveze. O revistă despre mediu mi s-a părut o idee bună.

Acum e pe piaţă, din februarie, anul acesta, şi funcţionează pe sistemul business to business, adică se distribuie nominal şi gratuit, dar şi pe bază de abonamente autorităţilor locale şi autorităţilor centrale, companiilor şi firmelor din domeniu, organizaţiilor neguvernamentale şi instituţiilor de învăţământ cu care noi avem contact. În momentul acesta, revista are un tiraj de 5.000 de exemplare. Nu ne permitem mai mult, pentru că noi trăim numai din publicitate, nu am accesat nici fonduri europene şi nici nu am cerut subvenţii de la stat.

Asta pentru că nu vrem să avem constrângeri pe partea editorială. Dacă un client îşi face publicitate în revista aceasta, dar clientul respectiv, prin activităţile pe care le întreprinde, nu respectă normele de mediu, cu tot respectul faţă de clientul respectiv, eu voi scrie adevărul despre el. Dacă decide apoi că nu mai are rost să îşi facă reclamă în continuare în revista noastră, e decizia lui.

Mai pe scurt: nici în relaţia cu autorităţile, nici în relaţia cu clienţii pe care îi avem, noi nu vrem să fim dependenţi sau să renunţăm la principiile care au stat la baza acestui proiect. Intenţionăm să aducem revista la vânzare în câteva puncte centrale din Bucureşti. Mă opresc doar la Bucureşti pentru că, deocamdată, nu mă aştept ca românul să vrea să cumpere o revistă de mediu.

- Să iubeşti natura e firesc, dar să scrii despre mediu, cum ţi se pare?
- Cred avem o mare datorie faţă de populaţie, care trebuie să afle totul despre protecţia mediului. De aceea, informaţiile la zi le-am făcut disponibile, pe internet, pe siteul pe care îl administrăm, iar revista în format pdf poate fi descărcată şi citită pagină cu pagină.

În ceea ce priveşte siteul, iniţial a fost unul relativ mic. Acolo erau postate doar informaţiile care se regăseau şi pe print. În timp însă ne-am dat seama că nevoia de informare şi necesitatea de a exista un loc unde informaţiile despre ecologie şi protecţia mediului să fie la un loc am lansat un nou produs. Este vorba despre siteul de ştiri.

- Protejarea mediului devine o necesitate şi la noi?
- Mie mi s-a părut că, de la o lună la alta, lumea începe să conştientizeze din ce în ce mai mult problemele de mediu. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că în ianuarie erau mult mai puţine uşi deschise decât sunt acum. Dacă vedem cum este reflectat fenomenul în mass-media, înţelegem că, în 2007, cu adevărat acesta a luat amploare atât pe plan internaţional, cât şi în România.

Au avut loc concertele Live Earth cu un impact foarte mare, de asemenea, fundaţiile de mediu organizează proteste, iar oamenii încep uşor, uşor să înţeleagă că România nu este ruptă de problemele de mediu cu care se confruntă restul Europei. Sigur, suntem încă foarte, foarte departe de ceea ce se întâmplă în Europa, atât în ceea ce priveşte gradul de deschidere al oamenilor vizavi de acestă problemă, cât şi de performanţele pe care înţeleg autorităţile să le aplice pe plan local.

Mai mult decât atât, suntem departe chiar şi în ceea ce priveşte mentalitatea companiilor. Există puţine companii care fac ceva pentru protecţia mediului, doar de dragul mediului. Ele se mişcă în sensul acesta doar pentru că există o legislaţie şi se tem de vreo amendă. Sunt foarte puţine companii care să aibă o atitudine pro-activă în domeniul acesta şi care să vină în întâmpinarea unor probleme.

Sunt încă mulţi paşi de făcut. Poate că, şi noi prin ceea ce scriem, atragem oameni în jurul nostru şi reuşim să punem puţin umărul la mişcarea acestei probleme. Multe fapte trebuie să vină însă din mentalitatea omului.

- Ecologic vorbind, care este cea mai mare problemă cu care se confruntă societatea românească?
- Din discuţiile pe care le-am avut, în toată această perioadă, cu diverşi specialişti în domeniu, am înţeles că problema cea mai mare a societăţii româneşti vizavi de ecologie şi protecţia mediului este educaţia. Totul porneşte de la educaţie, de la felul în care am fost crescuţi.

Dacă nimeni nu îţi spune niciodată că e rău să arunci hârtii pe stradă, să laşi lumina aprinsă tot timpul, că trebuie să opreşti robinetul după ce te-ai spălat, că nu trebuie să calci florile de prin parcuri, că n-ai voie să tai copacii, devii, în sine, un distrugător. Eu nu spun că oamenii sunt răi, ci mai degrabă ei sunt needucaţi. Sunt de părere că în şcoli ar trebui să existe o programă specială pentru mediu. Generaţia tânără ar trebui să fie educată în spiritul protecţiei mediului.

Educaţia ecologică trebuie să înceapă de la vârste mici, pentru că educând copilul, educi părintele. Educaţia ecologică s-ar putea face fie cu acordul Ministerului Educaţiei, fie prin intermediul ONG-urilor care ar putea lansa diverse proiecte de educare în şcoli, fie cu ajutorul companiilor. De asemenea, statul ar putea să realizeze diverse campanii de comunicare prin care să atenţioneze populaţia asupra pericolelor pe care le produce încălzirea globală, de exemplu.

- Iar pe locul doi?
- A doua problemă e lipsa de interes. Ecologia nu este un domeniu de interes pentru mulţi, mai ales pentru autorităţi. Acestea se arată total dezinteresate faţă de problemele de mediu pe care le avem. Eu am o mare nemulţumire. Nu am nimic cu aceia care plantează copaci. Este foarte bine că o fac, problema este însă că nu trebuie să ne limitam doar la plantarea copacilor.

Ar fi bine să ne abţinem să-i tăiem pe cei care sunt deja. De pildă, primarul Videanu, după ce a fost criticat că a tăiat copacii pentru a construi piste de Formula 1, a participat şi la o acţiune de plantat copaci. Foarte frumos, dar până cresc puieţii, noi am rămas fără copaci. Dincolo de plantarea copacilor, fie că e vorba de educare sau de încurajarea folosirii tehnologiilor moderne, trebuie să învăţăm să mergem mai departe, să pregătim, în spiritul protecţiei mediului, generaţia care vine din spate.

În plus, ecologia este un domeniu rentabil. Atunci când cineva îşi montează un bec ecologic în casă, el spune că şi-a cumpărat bec ecologic pentru a proteja mediul, pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon, când, de fapt, primul lucru pe care îl face este să reducă, pe cât posibil, consumul, adică să facă economie. Ecologia, de cele mai multe ori, înseamnă economie, fie că este vorba de economie la bani sau la resurse.

- Cum a fost cu prima maşină ecologică în România?
- La începutul anului, din discuţiile pe care le-am avut cu importatorul Saab în România, am înţeles că ei ar dori să aducă în ţara noastră o maşină care să funcţioneze cu etanol. Aşa s-a născut ideea că prima maşină din România care să meargă pe etanol ar trebui să fie maşina ministrului mediului, Attila Korodi. Am stat de vorbă cu ministrul, care a fost foarte deschis la propunerea noastră.

I s-a oferit această maşină pentru a o folosi pe perioada cât deţine funcţia de ministru. Nu este o maşină oferită omului Attila Korodi, ci este o maşină dăruită funcţiei de ministru al mediului. Suntem foarte mândri că am reuşit să aducem prima maşina ecologică în România.

Acum lucrăm pentru a aduce şi biocarburanţi în ţara noastră. Ca domenii de activitate pentru noi, rămân prioritare următoarele direcţii: educarea copiilor, folosirea bio-combustibililor şi energiilor verzi, precum şi încurajarea construirii de clădiri ecologice.

Totul porneşte de la educaţie. Dacă nimeni nu îţi spune niciodată că e rău să arunci hârtii pe stradă, că nu trebuie să calci florile de prin parcuri, că n-ai voie să tai copacii, devii, în sine, un distrugător.
Corneliu Belciug
jurnalist