Concurenţa de plastic a pungii „eco“

Pungile de plastic atât de blamate vor fi reinventate sub eticheta de „biodegradabile“. Producătorii pungilor de plastic care se degradează mai uşor, datorită unui nou aditiv chimic importat în România, vor fi scutiţi de eco-taxa impusă de autorităţi.

Guvernul a aprobat anul acesta o Ordonanţă de Urgenţă care prevede aplicarea unei eco-taxe, de la 1 ianuarie 2009, producătorilor sau importatorilor de pungi din plastic.

Taxa îşi propune diminuarea cantităţii de ambalaje din plastic existente în România, în condiţiile în care numai în 2007 au intrat pe piaţă peste 1.000 tone de ambalaje. Dintre acestea au fost colectate şi reciclate mai puţin de jumătate (43%).

Oxo- şi biodegradabil, concurenţi pe piaţă

Producătorii de pungi biodegradabile din România se sperie că piaţa va fi cucerită de punga oxodegradabilă, făcută nu din hârtie sau pânză, ci tot din plastic, dar unul care se degradează mai uşor.

Sub titulatura de “biodegradabile”, aceste pungi vor fi scutite de eco-taxă. Respectivele pungi din polietilenă (98%) conţin un aditiv (2%) degradabil cu oxigen, care face ca materialul respectiv să se fărâmiţeze după un timp.

Asta înseamnă că punga dispare, dar plasticul rămâne şi devine un soi de praf în atmosferă. Niciun produs din polietilenă aditivată cu oxodegradabil nu a demonstrat până acum că poate corespunde standardului cu privire la cerinţele de biodegradare şi compostabilitate, stabilite la nivel european.

Cu toate acestea, administratorul firmei NaturPlast – X, importatorul aditivului în România, susţine că singurul criteriu care nu este îndeplinit de pungile oxodegradabile este rata de biodegradabilitate. Plasticul oxodegradabil se degradează în bucăţi mici şi foarte mici care, ulterior, se biodegradează, dar mai lent decât cele 180 de zile prevăzute de standard.

“De fapt, biodegradarea nu este necesar să se facă în 180 zile, pentru că acest tip de plastic este destinat să fie depozitat în groapa de gunoi a oraşului care nu are condiţiile unei instalaţii industriale de compostare”, spune Csapó György.

De cealaltă parte, reprezentantul firmei producătoare de sacoşe ecologice Ecopem, Luminiţa Sîrbu, critică aspru pungile oxodegradabile. Potrivit acesteia, materialul plastic aditivat se degradează în multe bucăţele mici şi foarte mici care, astfel mărunţite, sfârşesc prin a se împrăştia în mediu.

“Desigur, nu vom mai vedea  zburând pe şosele, câmpuri şi pe malurile râurilor acele scârboase pungi de plastic, ci vom găsi peste tot, chiar dacă simţurile noastre nu vor mai percepe, o pulbere diafană, componenta originară a pungii care va rămâne în următoarele secole”, spune Sîrbu.

Ea adaugă că momentul în care acest tip de pungă va sfârşi printre deşeurile menajere este de asemenea îngrijorăror, pentru că, împărţită în multe particule mici, se răspândeşte peste tot, poluând şi alterând compoziţia diferitelor fracţiuni de deşeuri.

Pungile bio reduc resursele agricole

Pungile hidro-biodegradabile de la Ecopem sunt fabricate din făină de cereale, în special porumb, şi se biodegradează în 90 de zile, în instalaţiile de transformare în îngrăşăminte, şi în 180 de zile în natură.

Administratorul NaturPlast – X, Csapó György, susţine că plasticul hidro-biodegradabil este produs din resurse destinate alimentării populaţiei, iar resursele alimentare trebuie utilizate pentru mâncare, şi nu pentru ambalare.

În plus, acesta precizează că plasticul hidro-biodegradabil nu se poate prelucra cu echipamentele de producţie existente, cu aceeaşi capacitate de producţie şi că apelarea numai la import pentru cumpărarea materiei prime hidro-biodegradabile (cu un preţ de peste trei ori mai mare decât al polietilenei clasice), precum şi înlocuirea unui număr mare de utilaje, vor duce la cheltuirea unor sume uriaşe, care vor influenţa mult actualul deficit bugetar al României.

Replica Luminiţei Sîrbu de la Ecopem nu a întârziat să apară: “Nu este necesar să se achiziţioneze noi tehnologii pentru producţia de bioplastice, putem să demonstrăm că întreprinderi din România folosesc acest produs bioplastic cu utilaje  vechi de 15-20 ani”, a răspuns aceasta.

Pungile bio sunt produse din resurse destinate alimentării populaţiei

Csapó György
administrator NaturPlast –X

Nu vom mai vedea  pe şosele acele pungi de plastic, ci vom găsi peste tot o pulbere
de plastic

Luminiţa Sîrbu,
reprezentant Ecopam

Avantajele pungilor biodegradabile

Avantajele pungilor hidro-biodegradabile

Folosirea materialelor bioplastice reduce cu 80% emisiile de gaze de seră generate în timpul prelucrării lor.

Prin folosirea materialelor bioplastice şi în România, se poate face o economie de 72.000 de tone de petrol.

Materialele bioplastice folosite în agricultură devin în urma biodegradării un foarte bun îngrăşământ natural.

Avantajele pungilor oxi-biodegradabile

Viaţa lor şi rata de degradabilitate pot fi controlate prin intermediul aditivului.

Se pot procesa pe echipamentele existente la aceeaşi rată de producţie, ca şi plasticul convenţional.

Pot fi refolosite şi reciclate.

Nu au efecte toxice şi sunt în concordanţă cu regulamentele europene privind contactul cu alimentele şi prezenţa materialelor grele.

Legislaţie neclară

Legea prevede ca ecotaxa să fie încasată de la operatorii economici care introduc pe piaţă pungile de plastic. Se pare, însă, că reprezentanţii lanţurilor de magazine au dubii, referitor la această precizare.

Secretarul general al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR), Adrian Manolache, susţine că prevederea privind ecotaxa nu beneficiază de norme metodologice care să răspundă tranşant la cel puţin două întrebări care au declanşat o serie de discuţii între producători şi reprezentanţi ai autorităţilor de mediu.

În primul rând, Manolache se întreabă cine intră în categoria operatorilor economici care au obligaţia să “verse” ecotaxa la Fondul de Mediu. Sunt producătorii şi importatorii care le comercializează prima dată sau intră şi comercianţii finali, respectiv supermarketurile în această categorie?

A doua întrebare vizează criteriile concrete după care se apreciază dacă un material este biodegradabil sau nu. “Pot exista voci în rândul producătorilor care să nege implementarea ecotaxei, atâta timp cât nu este specificat în mod clar după ce criterii concrete se apreciază biodegradabilitatea”, mai spune Manolache.

Consecinţele ecotaxei

Secretarul general AMRCR se îndoieşte că, până la 1 ianuarie 2009, vor fi depăşite neclarităţile privind aplicarea ecotaxei.

În orice caz, acesta susţine că pentru retaileri consecinţele vor fi:  fie continuarea distribuirii gratuite de către comercianţi a pungilor din plastic la case, ceea ce ar presupune o creştere a costurilor de achiziţie de la producătorii sau importatorii acestor pungi, fie transmiterea ecotaxei către consumatori (mecanism similar TVA-ului), percepând de la aceştia 0,2 lei pe fiecare pungă disponibilă la casă.

Cred cu tărie că majoritatea covârşitoare a consumatorilor români va deveni, cel puţin în privinţa pungilor de plastic, ecologistă

Adrian Manolache
secretar general al AMRCR