Casa pasivă, soluţia pentru un viitor verde

Locuinţa cu un consum redus de energie poate fi o soluţie de combatere a încălzirii globale. Ce poate face un român care vrea să combată poluarea, fără să cunoască strict sensul

Locuinţa cu un consum redus de energie poate fi o soluţie de combatere a încălzirii globale.

Ce poate face un român care vrea să combată poluarea, fără să cunoască strict sensul sintagmei de "eficienţă energetică"? Am aflat de la soţii Cruţescu, autorii şi proprietarii primei locuinţe ecologice din România.

Pe Ruxandra şi Marin Cruţescu i-am întâlnit la o conferinţă despre eficienţa energetică în clădiri, desfăşurată pe 3 şi 4 decembrie în Bucureşti. Am aflat atunci că se ocupă cu proiectarea şi producerea caselor cu consum redus de energie, fiind totodată primii proprietari din România ai unei astfel de locuinţe. Casa pasivă este pentru ei o profesiune şi, în acelaşi timp, un hobby.

Adevărul: Cum definiţi conceptul de "casă pasivă"?

Ruxandra Cruţescu: Casa pasivă este o casă foarte bine izolată termic, cu ferestre cu trei foi pe geam şi protecţie solară. Pentru încălzirea ei se utilizează, dacă este posibil, surse regenerabile, adică instalaţii solare, fotovoltaice, pompe de căldură. Toate acestea, luate în ansamblu, trebuie să o determine să consume de circa 10 ori mai puţină energie decât o casă care nu este reabilitată termic.

- Care sunt avantajele?

Ruxandra Cruţescu: O casă pasivă găseşte şi asigură un mediu sănătos de viaţă în ea, în sensul că nu sunt diferenţe de temperatură în acelaşi spaţiu - cum este într-o casă obişnuită, de exemplu, unde te trage frigul de jos şi ai căldură în partea de sus a camerei. Există o temperatură omogenă în casa pasivă, extrem de plăcută şi confortabilă şi, în acelaşi timp, un aer proaspăt în permanenţă, asigurat de o instalaţie de ventilaţie controlată, care nu trebuie confundată cu aerul condiţionat.

- Ce înseamnă, concret, o instalaţie de ventilaţie?

Ruxandra Cruţescu: Instalaţia de ventilaţie constă într-o pompă de căldură aer-aer, care ia aerul curat din afară, îl bagă într-un schimbător de căldură, unde se întâlneşte cu aerul viciat care iese, mai ia câteva grade, după care este comprimat în compresorul pompei de căldură şi intră cu temperatura pe care proprietarul casei vrea să o introducă. 25-27 de grade. Avem şi aer proaspăt, şi căldură. Fără aer nu poţi rezista decât cinci minute. Această instalaţie e indispensabilă pentru casa pasivă.

- La ce costuri ajungi cu construcţia ei?

Marin Cruţescu: Nu costă prea mult faţă de o casă obişnuită. Dacă la o casă normală oamenii îşi pun în jur de 5-10 centimetri de polistiren pe anvelopă, la o casă pasivă sunt necesari circa 30 de centimetri. Diferenţa aceasta de izolaţie la nivelul întregii case este cifrată la câteva mii de euro - de la patru până la şase mii de euro. Apoi sunt instalaţiile, care trebuie să fie performante.

Adică instalaţia de încălzire din pardoseală, care te costă o diferenţă de 1.000-2.000 de euro, instalaţia solară pentru apa caldă menajeră, care costă o diferenţă de la 3.000 până la 5.000 de euro (care este indispensabilă, pentru că trebuie să faci obligatoriu disocierea între ce e necesar şi ce nu e, în construcţia unei case), şi sistemul de ventilaţie, pentru care cheltuieşti între cinci şi opt mii de euro. În total, o diferenţă de preţ de 20.000-40.000 de euro.

Dar ce reprezintă această sumă, când se fac vile cu tot felul de gresii pe jos, care costă milioane de euro, când cu aceşti bani poţi îmbunătăţi performanţele energetice ale clădirii respective?

- Cum este arhitectura?

Ruxandra Cruţescu: Ca aceea a unei locuinţe obişnuite. Nu sunt restricţii majore, dar trebuie să se ţină cont de o formă a casei cât mai compactă, cât mai adunată. Cu cât avem nişte volume cât mai puţin "jucate", cum ne place nouă să spunem, cu atât pierderile sunt mai mici. Spaţiile trebuie să fie compacte - ne referim la volumetria totală a casei, anvelopanta clădirii - pentru ca pierderea de căldură să fie cât mai mică. Forma ideală este ovală, pentru că pierderea cea mai mare de căldură la o casă este pe colţ, unde vântul vine şi dintr-o parte, şi din cealaltă.

- Din ce e construită?

Marin Cruţescu: Din orice. Pe structură de lemn, pe cadre şi cărămidă. Dar ideal e să o construieşti din cofraje termoizolante din polistiren în care se toarnă beton, şi în cazul ăsta ai deja pereţii izolaţi termic uniform, n-ai pierderi de căldură pe colţ, deoarece pe colţ izolaţia este dublă şi nu se fac punţi termice, se poate orice, problema este ca anvelopa casei să fie izolată cu un minim de 30 centimetri de polistiren.
La mansardă sunt necesari minim 40 de centimetri, iar sub casă, minim 20 de centimetri. Ferestrele trebuie să fie cu trei rânduri speciale de foi de geam.

- Aţi locuit vrodată într-o casă pasivă?

Ruxandra Cruţescu: Prima casă pasivă din România este a noastră şi se află în localitatea Burluşi, comuna Ciofrângeni, judeţul Argeş.

La construcţia ei, în 2004, izolaţia s-a făcut cu 30 centimetri de polistiren peste cărămidă de 38, în interior s-a pus structură de rigips de cinci centimetri în care s-a băgat vată minerală de cinci centimetri, deci peretele e de aproape 80 de centimetri. Sub casă s-au pus 20 centimetri de polistiren, la subsol - 25 centimetri de polistiren, astfel încât să nu existe niciun fel de punte termică, adică la orice schimbare de direcţie să existe izolare.

Punte termică înseamnă o pierdere de energie printr-un loc care nu este foarte bine izolat. Colţurile casei sunt cele mai expuse. La casele clasice se face, în aceste locuri, un stâlp din beton. Stâlpul ăsta din beton pierde aproape 100% căldură.

- Când vor opta românii pentru asemenea locuinţe?

Ruxandra Cruţescu: Până să ajungă să trăiască într-o casă pasivă, românul trebuie să înţeleagă că trebuie să treacă prin standardul de casă de joasă energie, care înseamnă 15 centimetri de izolaţie termică. Numai aşa va înţelege avantajele. Mai trebuie să dispară şi mentalitatea că o casă pasivă costă mult. Este o aberaţie. Şi energia e scumpă. După ce că suntem săraci, plătim energia, faţă de Germania de exemplu, de trei ori mai mult.

- De unde această preocupare?

Marin Cruţescu: E o pasiune a noastră, un hobby, şi, în acelaşi timp, o meserie. Eu cu soţia formăm o echipă bună privind reducerea consumului de energie. Pe de altă parte, tot timpul am vrut să aduc ceva bun pentru om pe piaţa românească. Acum am deschis o fabrică de cofraje termoizolante, cu ajutorul cărora casele se construiesc mult mai uşor. Lumea spune că nu avem meseriaşi. E fals.

Avem meseriaşi, dar avem productivitate scăzută, nu le luăm utilaje, nu facem pregătire cu ei şi folosim sistemele vechi care sunt mari consumatoare de energie şi de manoperă. Trăim alte timpuri şi trebuie să aducem tehnologii noi şi eficiente. La a 11-a conferinţă internaţională privind casele pasive de la Bregenz, din aprilie 2007, ministrul energiei a spus că, în Austria, casa pasivă e politică de stat.

- Care e viitorul casei pasive?

Ruxandra Cruţescu: E standardul viitorului. În 2015 va fi obligatorie construcţia ei şi la noi. Trebuie să înţelegem că mâine va fi mai rău cu energia din cauza costurilor şi trebuie să învăţăm să gândim ecologic.

- Nu e prea devreme pentru români să facă asta?

Ruxandra Cruţescu: Să sperăm că nu e prea tâziu.