Bucureşti, singura capitală din Europa fără staţie de epurare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În 2010 se va termina prima etapă din  proiectul de reabilitare a staţiei pentru  tratarea apelor uzate din Capitală, după mai bine de 20 de ani de la începerea lucrărilor. Lipsa banilor, birocraţia şi incompetenţa funcţionarilor sunt principalele stavile care au stat în calea proiectului.

Lucrările la staţia de epurare a apelor Capitalei au început abia în 2007. Din 2002, când Guvernul s-a gândit că epurarea apelor reziduale generate de bucureşteni ar trebui să reprezinte o prioritate pentru mediu, procedurile birocratice necesare finanţării şi aprobării proiectului au mai durat cinci ani de zile.

“În acest timp, a fost nevoie de obţinerea a 27 de avize”, ne spune Dan Giurcăneanu, inginerul care răspunde de partea tehnică a proiectului de la Glina. Acesta susţine că, în afară de legislaţie, tergiversarea procedurilor administrative a fost cauzată de nepăsarea instituţiilor implicate.

De exemplu, proiectul staţiei de epurare vizează şi alimentarea cu apă şi canalizare a comunelor Glina, Manolache şi Căţelu. Acest lucru necesită subtraversarea căii ferate şi implicit autorizaţia de la Societatea Naţională a Căilor Ferate Române (SNCFR), aflată în subordinea Ministerului Transporturilor.

Giurcăneanu spune că documentaţia în acest sens a fost trimisă din ianuarie 2009, dar nu au primit încă niciun răspuns. Întrebat de ce, un reprezentant al Direcţiei Tehnice din cadrul SNCFR ne-a spus că există şi alte priorităţi, dar a promis că săptămâna viitoare se vor ocupa şi de “cazul Glina”. “Avem multă treabă, mai ales că în fiecare zi se găseşte câte unul care vrea autorizaţie de construire a unui coteţ pentru câine…“, spune acesta.

Investiţie de peste 100 de milioane de euro

Lucrările la staţia de epurare a Capitalei au început încă de pe vremea lui Ceauşescu, dar au fost oprite în 1989. Abia în 1996 s-a încercat reluarea construcţiei, însă dificultăţile financiare au stopat orice efort. În anul 2002, reprezentanţii Comisiei Europene au sugerat Ministerului Mediului din România să aibă în vedere, ca prioritate principală pentru combaterea poluării  şi refacerea mediului înconjurător, construcţia unei staţii de epurare a apelor uzate din Bucureşti.

După doi ani, în urma semnării unui memorandum de finanţare între Comisia Europeană şi Guvernul României, au fost alocate 55 de milioane de euro pentru proiectul ISPA privind prima etapă de reabilitare şi modernizare a staţiei de de la Glina. Decembrie 2010 este termenul impus prin acest memorandum pentru finalizarea lucrărilor la prima etapă a staţiei.

Coordonatorul activităţii de reabilitare de la Glina, Sanda Trăşculescu, spune că termenul va fi respectat, în ciuda întârzierilor produse în anii precedenţi. Pe lângă fondurile nerambursabile, finanţarea proiectului este asigurată din împrumuturi obţinute de la Banca Europeană pentru Investiţii (25 de milioane de euro) şi de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (10 milioane de euro). Circa trei milioane de euro din investiţia totală de peste 100 de milioane de euro reprezintă bani de la bugetul de stat.

În urmă cu câţiva ani, Capitala genera 18 metri cubi de ape uzate pe secundă. Potrivit coordonatorului proiectului de reabilitare a staţiei de la Glina, în prezent, deoarece bucureştenii au redus consumul de apă pentru facturi cât mai mici la întreţinere, cantitatea de ape uzate s-a diminuat la 14 – 15 metri cubi pe secundă. În prima etapă, staţia va prelua 55% din apele uzate ale Capitalei şi va epura zece metri cubi pe secundă.

Staţia de epurare va fi completă abia în 2015

„Odată cu finalizarea celei de-a doua etape din programul de reabilitare a staţiei de epurare de la Glina vom reuşi să tratăm apele reziduale în proporţie de 100%“, a spus Sanda Trăşculescu.

Chiar dacă finalizarea întregii staţii este preconizată pentru 2015, încă nu se ştie cum vor fi gestionate cele 500 de tone de nămol rezultate zilnic din epurarea apei uzate. 

Dâmboviţa, un râu mort

Bucureştiul este cunoscut ca singura capitală europeană care nu-şi epurează apele reziduale.Datele Administraţiei Naţionale „Apele Române” arată că în 2007 a fost evacuat în Dâmboviţa un volum de circa 370.000 metri cubi de ape uzate în care au fost identificate peste 25.000 de tone de sulfaţi, o tonă de cianuri şi 500 de tone de detergenţi. Fostul viceprimar al Capitalei, Răzvan Murgeanu, spunea anul trecut că Dâmboviţa este un râu mort, iar durata medie de refacere a circuitului trofic este de circa 25 de ani.

image



Cum se tratează  apele de canal

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cele mai multe staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti sunt construite similar. De obicei, procesele tehnologice şi biologice se manifestă în trei etape de tratare a apelor reziduale. În treapta primară, corpurile de dimensiuni mai mari care plutesc în apa Dâmboviţei sunt reţinute de nişte grătare.

Curăţarea apei de aceste materiale se face într-un mod asemănător cu gestionarea gunoiului menajer, luând drumul rampei de gunoi sau a incineratorului de nămol. În continuare, apa va trece prin nişte site cu un rol identic ca cel al grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând corpurile solide cu diametru mai mic.

Denisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a pietrişului fin care a trecut de site, dar care nu se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.

Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, pentru depunerea particulelor fine de nisip. Substanţele adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se înlătură, iar nămolul depus pe fund se trimite la metantancuri (digestoare de nămol).

În treapta secundară a procesului de epurare apa este amestecată în nişte bazine (aerotancuri) cu “nămol activ”. Acesta conţine microorganisme care descompun substanţele organice. Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele în urma proceselor biochimice din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri, iar gazele, care conţin mult metan, se folosesc ca sursă de combustibil pentru procesele tehnologice interne.

„Nu ştim ce se va întâmpla cu nămolul“

“Încă nu ştim ce vom face cu cele 500 de tone de nămol care se vor produce zilnic prin decantarea apei uzate”, a spus inginerul Giurcăneanu.

Din această treaptă, apa urmează să fie trimisă din nou în Dâmboviţa sau spre treapta terţiară. Aceasta nu va fi gata anul viitor la Glina. Ea va fi realizată abia în etapa a doua, care se va finaliza în 2015, şi va avea rolul de a asigura dezinfectarea apelor. 

image

Un incinerator pentru nămol ar fi o investiţie extrem de costisitoare.

image


Dan Giurcăneanu
inginer

image


În cele cinci metantancuri de la Glina se va acumula nămolul rezultat din procesul de epurare a apelor uzate 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite