Albamont, cel mai "bătrân" club ecologic din România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Radu Irimia şi Lucian Macavei, doi veterani ai luptei pentru protecţia naturii, îşi dezvăluie speranţele. Reprezentanţii celui mai vechi club de ecologie cred că Zlatna, prin solul încă

Radu Irimia şi Lucian Macavei, doi veterani ai luptei pentru protecţia naturii, îşi dezvăluie speranţele.

Reprezentanţii celui mai vechi club de ecologie cred că Zlatna, prin solul încă plin de metale grele, Sebeşul, prin fabrica de formaldehidă, şi Roşia Montană sunt cele mai apăsătoare probleme de mediu din România.


Adevărul: Sunteţi veritabili veterani în ecologie. Când aţi început?
Membrii Albamont: Clubul de ecologie şi turism montan Albamont este cel mai vechi probabil din zonă, înfiinţat fiind în 1980. Până în 1990, Albamontul era foarte popular pentru că organiza multe sporturi de iarnă şi atunci, nefiind alternative pentru petrecerea timpului liber, mulţi veneau la acţiunile clubului. După `90, organizaţia a început să promoveze şi proiecte de protecţia mediului. "Per pedes" este unul dintre cele mai populare acţiuni ale noastre - în cadrul lui un grup de turişti fac mai multe trasee în câteva zile de-a lungul cărora se execută şi marcaje. "Per pedes" se organizează în fiecare an în jurul datei de 1 mai.

- Ce proiecte de protecţie a mediului aţi derulat în ultimul timp?
- Unul dintre proiectele care s-a mulat cel mai bine pe protecţia mediului a fost amenajarea unui gard verde la rezervaţia botanică de la Scăriţa Berlioara, o zonă foarte faină, cu specii foarte variate, care se întinde între judeţule Alba şi Cluj şi unde intrau boii şi distrugeau frecvent flora. La doi ani însă de la finalizarea acestei amenajări, gardul a fost distrus şi l-am mai făcut o dată.

La o întâlnire cu organizaţiile de mediu de la Miercurea Ciuc, cineva se lăuda că a făcut ceva similar într-o rezervaţie, dar cu un gard de lemn, pe care l-au dat cu ulei şi ăla a rezistat. Toată lumea i-a felicitat, dar după ce s-a pus problema că pe doi metri ei au distrus şi flora şi fauna, tot pe noi ne-au felicitat.

Un alt proiect a fost cel de marcare a traseelor şi de amplasare a tăbliţelor de prezentare a rezervaţiilor în Munţii Trascăului. Din păcate, unele dintre ele au fost distruse chiar într-o săptămână. Alte proiecte au fost de promovare a turismului şi de dezvoltare socio-economică pe Valea Arieşului. Am mai amenajat rezervaţia Vânătările Ponorului, unde este un punct de belvedere faţă în faţă cu cascada din zonă; noi am igienizat locul respectiv.

La peştera Huda lui Papară am făcut o amenajare jos şi o parte în peşteră pentru accesul turiştilor, ea nefiind operaţională în partea superioară pentru că există acolo o colonie de lilieci, în jur de 60.000-70.000, cea mai mare colonie din Europa de Sud-Est. Mai avem un proiect de dezvoltare a abilităţilor managerilor de pensiuni turistice şi unul de promovare a ecoturismului în Munţii Trascău, precum şi pregătirea unor persoane pentru ghizi montani, plus unul de educaţie ecologică pentru elevi, prin care încercăm să atragem tinerii interesaţi într-o organizaţie care să se numească Coaliţia Tinerilor pentru un Mediu Curat.

- Dacă ar fi să facem un top al problemelor de mediu din Alba, ce aţi trece pe primele trei poziţii?
- Pe primul loc cred că este Zlatna, din urmă vine puternic Sebeşul, cu fabrica de formaldehidă, unde dacă nu se va găsi cineva care să se opună mai cu putere vor fi probleme chiar serioase. Toată lumea ştie că formaldehida este periculoasă; în Germania au fost duse chiar campanii de informare în acest sens, în care erau expuse riscurile achiziţionării mobilei din PAL melaminat - şi anume că îţi poate cădea părul ş.a. Numai că nu există studii ştiinţifice exacte cu care să argumentezi riscurile.

Există doar note disparate, însă un document complet şi semnat de o autoriate unică nu există. Apoi, în top vine Roşia Poieni - Roşia Montană. Acolo, apa este foarte poluată. Să vă dau un exemplu foarte relevant. Am fost cu un proiect în zona aceea şi mi s-a spart rezervorul de la Dacie cumva deasupra. Şi am încercat să-l lipesc cu spumă polimetanică, care se dă foarte greu de pe mâini dacă te murdăreşti.

Am încercat cu benzină, cu diluant şi cu altele şi nu s-a dus. Şi apoi m-am dus să mă spăl în apa aia roşie şi am scăpat de murdărie imediat. Asta arată cât de acidă e apa aia. Se ştie că, în urma exploatărilor miniere din ultimii 2000 de ani, pânza freatică s-a deteriorat acolo, în râul ce trece prin zonă scurgându-se minerale de zinc, arsenic şi mult fier, dând o culoare roşiatică apei. Problema e că apa aia merge mai departe în Abrudel, acesta merge mai departe în Arieş, Arieşul merge mai departe în altele.

- Cât ar fi contat dacă localnicii din Sebeş s-ar fi prezentat în proporţie mai mare la referendumul legat de închiderea fabricii Kronospan?
- Fireşte că ar fi contat o presiune mai mare. Mie mi se pare că n-au făcut o campanie ca lumea, mulţi habar n‑au avut că s-a mers la vot în ziua respectivă.

- Cât de optimişti sunteţi vizavi de revirimentul ecologic de la Zlatna?
- Îmi amintesc că în perioada `94-`96, un trainer din Vest a venit aici cu o valiză mare cu care lua probe şi a deschis-o la Pătrânjeni, o localitate de lângă Zlatna. Capacitatea de măsurare era de 12.000 de unităţi. Şi cineva l-a întrebat cât ar trebui să măsoare calitatea aerului ca să fie în regulă, la care el a răspuns că până în 3.000 de unităţi.

Or, el nu a avut cu ce să măsoare cât era poluarea de mare la Zlatna. Acum, acolo trebuie găsit un compromis între condiţiile impuse industriilor care vor trage acolo, mă refer la cât de poluante vor fi şi nevoia de a oferi locuri de muncă. O chestie bună e că a început să apară vegetaţie de când a încetat să meargă combinatul. Am aflat că americanii au inventat o specie de arbori care extrag metalele din sol, ar fi o soluţie de ecologizare rapidă pentru Zlatna, acum depinde şi ce preţuri au.

- Care sunt cele mai frecvente afecţiuni medicale întâlnite la locuitorii din Zlatna?

- Intoxicaţia cu plumb la copii, sau ceea ce se cheamă "saturnism", care dă tot felul de complicaţii: anemie, stări de rău etc. Chiar acum câţiva ani s-a evaluat că 90% din copiii de acolo de până în cinci ani sufereau de această maladie. Legumele cultivate în zonă aveau resturi consistente de metale grele şi prin consum ajungeau în organism. Şi este o boală despre care am auzit că nu prea sunt şanse să mai treacă vreodată.

- Legat de Roşia Montană, s-a vehiculat ca alternativă pentru zona respectivă dezvoltarea agroturismului. Or, luând în calcul cât de poluate sunt solurile acolo, varianta ar sta în picioare din punctul dvs de vedere?
- Aici trebuie făcută o diferenţă - turismul rural înseamnă că eu cazez oamenii la mine, dar cumpăr hrana pe care le-o dau de la supermarket. Agroturismul înseamnă că le dau hrană provenind din propria curte. Fiind o zonă foarte poluată, nu am cum să le dau din propria gospodărie pentru că nici nu se fac, dar alternativele de turism sunt mari.

Noi habar n-avem de turismul minier - ştiţi cum se făcea înainte…?!
La Roşia sunt 9 sau 11 tăuri, oamenii când nu mai aveau apă, dădeau încet-încet drumul la apă şi curăţau nisipul cu aurul şi aşa le rămânea. Mizând pe asta, se poate face turism… Am putea băga turiştii în mină, amenajăm acolo, şi două zile le menţii interesul cu joaca cu şaitrocul. După care, în comuna Roşia Montană sunt trei rezervaţii naturale, nevalorificate. Gabriel Resourses nu e o soluţie pentru zonă. După 16-17 ani, ce vom face acolo… probabil tot turism. Dar problema e cum rămâne zona după, încât mai bine n-am risca având alte soluţii.

La doi ani după ce am amenajat un gard verde de protecţie în jurul rezervaţiei Scăriţa-Berlioara, acesta a fost distrus complet. Încă ne luptăm cu lipsa de educaţie ecologică.
Radu Irimia
membru fondator Albamont

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite