Un nou triunghi al Bermudelor

Mă întrebam, într-un editorial de săptămâna trecută, de ce n-ar ajunge şi Traian Băsescu în faţa instanţei, în Dosarul Flota, aşa cum la fel de normal e ca miniştrii să fie

Mă întrebam, într-un editorial de săptămâna trecută, de ce n-ar ajunge şi Traian Băsescu în faţa instanţei, în Dosarul Flota, aşa cum la fel de normal e ca miniştrii să fie cercetaţi pentru faptele lor?

Viaţa mi-a răspuns mai repede decât credeam. Nu mai e cazul! Dosarul Flota nu mai există. Şi, mai mult, aflăm că nu ni s-a luat, ci ni s-a dat şi România n-a pierdut, ci a câştigat din dispariţia a 16 nave din flota comercială.

Ca la Radio Erevan! Ştiam că Triunghiul Bermudelor e undeva pe lângă coastele Statelor Unite şi ale Americii Latine. Ei, iată că s-a mutat pe relaţia Constanţa - Basarabi - Bucureşti. Un triunghi al Bermudelor româneşti, în care ditamai 16 vapoarele au intrat şi n-au mai ieşit!

Iar cei care le-au vârât acolo nu numai că nu sunt vinovaţi de prejudiciul calculat iniţial, în prima expertiză din Dosarul Flota, în valoare de 275 milioane de euro, ci, conform ultimei expertize, ei trebuie lăudaţi: prejudiciul este zero şi, mai mult, există un câştig al statului român, de vreo 40 de milioane de dolari. Încurcate mai sunt căile experţilor! Aşadar, avem un preşedinte mai curat, mai uscat în lumina noii expertize financiar-contabile dispusă de şeful DNA, Daniel Morar.

Astfel de schimbări dramatice de situaţie ar trebui exploatate în folosul nostru, al tuturor românilor. Probabil că milioane de turişti ar năvăli să vadă o ţară promovată sub brandul "noul Triunghi al Bermudelor în Europa". Aici, dispar de-a valma, de 17 ani încoace, vapoare, fabrici şi uzine, utilaje, terenuri, bani…

Revenind la un ton mai serios al discuţiei, probabil că reacţiile vor fi de două tipuri: fanii preşedintelui vor fi mulţumiţi că idolul lor a scăpat de nişte acuzaţii nedrepte şi murdare, orchestrate de duşmanii lui de moarte de la FDSN, PDSR şi, apoi, PSD, iar de cealaltă parte, adversarii vor acuza muşamalizarea uneia din cele mai mari şi mai dubioase afaceri din istoria României, comparabilă ca magnitudine cu Afacerea Skoda din perioada interbelică. Ce rămâne este un şi mai mare semn de întrebare asupra corectitudinii procurorilor, în general asupra actului de Justiţie în România.

Fani sau nu ai preşedintelui, toţi observatorii corecţi ai activităţii judiciare din ultimii 17 ani nu pot nega un lucru: instrumentul cel mai eficient de spălare a marilor corupţi, de schimbare a albului în negru şi invers, modalitatea de îngropare a marilor dosare poartă un singur nume: expertiza financiar-contabilă.

Ce încredere mai poţi avea când un prejudiciu de sute de milioane de euro se transformă în zero lei, plus felicitări?! Când au greşit procurorii? Atunci sau acum? Când a intervenit factorul politic? Atunci sau acum? În care dreptate să mai aibă încredere românii?