De trei ori mai multe cereri de adopţii decât copii

Din cei aproape 2.000 de copii din sistem, doar nouă pot fi adoptaţi. Direcţia Copilului are obligaţia de a încerca să reintegreze minorul în familia care l-a părăsit.

Numărul familiilor din Maramureş care doresc să adopte un copil este aproape triplu faţă de cel al minorilor care pot fi adoptaţi. Situaţie paradoxală dacă ne gândim că la ora actuală există în centrele de plasament şi în casele de tip familial din Maramureş aproape 2.000 de minori şi tineri.
Reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Maramureş explică acest fenomen prin prisma faptului că statul are obligaţia să-i găsească o familie copilului şi nu un copil familiei. Legile în vigoare privind adopţia prevăd că familia naturală are prioritate.
Minorul nu poate fi dat spre adopţie altor persoane decât rudelor sale, identificate până la gradul al patrulea. În cazul în care şi acestea refuză să-l ia acasă, abia atunci poate fi dat spre adopiţie  altor persoane. „Procedura de adopţie cere mult timp, chiar şi până la un an, iar în acest timp copiii rămân în grija statului. Trebuie să ne asigurăm ca s-au făcut toate demersurile pentru reintegrarea minorului în familia naturală”, precizează Nicolae Boitor, director DGASPC Maramureş. El mai arată că tocmai din această cauză în judeţ sunt 26 de familii ce au dreptul să înfieze un copil şi doar nouă copii ce pot fi adoptaţi. „Mai sunt patru familii în curs de atestare şi trei în curs de finalizare a adopţiei”, mai spune Boitor.

Cei cu handicap, în dezavantaj

Cei ce vor să devină părinţi nu îşi pot alege minorul pe care vor să-l adopte, ci primesc unul după o procedură denumită „matching”. Angajaţii Direcţiei fac anchete psihosociale, iar în funcţie de compatibilitatea dintre rezultate se face legătura între copii şi posibilii părinţi. Totuşi, părinţii au posibilitatea de a refuza un copil dacă ei consideră că nu e potrivit. „De cele mai multe ori familiile optează pentru bebeluşi, dar în general se feresc să adopte copii cu handicap fizic sau psihic sau de alte etnii decât ale lor”, spune Boitor. După ce adoptarea a fost încuviinţată, cazul rămâne în vizorul Direcţiei Copilului. Angajaţii instituţiei vor urmări şi întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre minor şi părinţii adoptivi pe o perioadă de cel puţin doi ani după ce adopţia a fost făcută.

Cine poate adopta?

Pot adopta un copil persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte. Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă este mai mică, dar nu sub 15 ani. Pentru a-şi lua un copil acasă, o familie este nevoită să treacă printr-o serie de teste, printre care şi cel psihologic.