Umbra lui Gheorghe Doja la Şoimoş

Pe malul drept al Mureşului, în imediata apropiere a Lipovei, pe dealul Cioaca Tăutului, se înalţă rămăşiţele impozante ale cetăţii Şoimoş. Localitatea cu acelaşi nume, aşezată pe

Pe malul drept al Mureşului, în imediata apropiere a Lipovei, pe dealul Cioaca Tăutului, se înalţă rămăşiţele impozante ale cetăţii Şoimoş. Localitatea cu acelaşi nume, aşezată pe DN 7, face parte integrantă din oraşul Lipova. Construcţia a fost ridicată în secolul al XII-lea pe o veche cetate voievodală românească. Puternicele ziduri au stat pavăză în vremea campaniilor antiotomane ale voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara. De altfel, cetatea a fost refăcută, între 1440-1446, de acelaşi arhitect care a realizat şi faimosul castel al Corvineştilor de la Hunedoara şi domină drumul străvechi ce ducea spre centrul Transilvaniei. Primele informaţii documentare despre cetate, ridicată în centrul unui cnezat românesc, provin din 1278.

În 1509, cetatea şi domeniul îi revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg. În 1514 a fost asediată de răsculaţii români şi maghiari, conduşi de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistenţă, garnizoana cetăţii, condusă de voievodul de Ciuci, se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern şi se alătură răsculaţilor. Potrivit tradiţiei, tabăra răsculaţilor a fost aşezată pe Dealul Cioilor, situat în apropiere. În 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Şoimoşul a devenit reşedinţa principelui Ioan Sigismund şi a mamei sale, regina Isabela. În această perioadă, cetatea a fost întărită şi înfrumuseţată în stilul Renaşterii, totodată adăugându-i-se şi bastioanele externe. În curtea interioară se mai păstrează şi acum unele profile de piatră, artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj.

În anii 1552-1699, cetatea a jucat un rol important în luptele de apărare a Ţărilor Române duse împotriva cotropitorilor otomani, fiind cucerită de mai multe ori de turci. În perioada 1599-1600, cetatea a trecut în stăpânirea lui Mihai Viteazul. Apoi, în 1784, în apropierea ei s-au ciocnit răsculaţii lui Horia cu forţele imperiale şi nobiliare. După anul 1788, când a fost părăsită, zidurile cetăţii s-au transformat treptat în ruine. Abia în ultimii ani s-au efectuat unele lucrări de consolidare a zidurilor, astfel încât acum turiştii pot admira priveliştea ce se deschide către Mureş, dar şi ruinele conservate ale vechii cetăţi.