Olanda pentru familişti: ferme pitoreşti, Van Gogh şi plaje imense

Cu 700 de euro, trei familii cu copii îşi pot petrece o vacanţă de o săptămână la una dintre fermele care împânzesc Ţara Morilor de Vânt Cine crede că Olanda înseamnă doar

Cu 700 de euro, trei familii cu copii îşi pot petrece o vacanţă de o săptămână la una dintre fermele care împânzesc Ţara Morilor de Vânt

Cine crede că Olanda înseamnă doar Amsterdam, cu al său "Red Light District" (cartierul prostituatelor) şi cu acele "coffeeshop" în care se consumă droguri uşoare, are o viziune excesiv de simplistă. Olanda este un loc aproape ideal pentru familiştii cu copii, care se pot caza la ferme şi apoi fie pot vizita muzeele superbe care împânzesc ţara, fie - cu un pic de noroc, dacă au parte de soare - pot face plajă pe litoralul Mării Nordului.

Pentru mulţi turişti, cuvântul "muzeu" a ajuns un coşmar. Clădiri imense, precum Luvru, în care te rătăceşti şi oboseşti înainte de a reuşi să descoperi exponatele cu adevărat interesante, cozi imense la intrare, aşa cum se întâmplă la Galeriile Uffizi şi, peste toate acestea, enervantele cohorte de turişti japonezi, care văd lumea prin lentila camerei foto. Ei bine, olandezii au ştiut să evite toate aceste dezastre, iar cel mai frumos muzeu pe care l-am văzut vreodată se află într-o pădure de pini, la vreo 100 de kilometri est de Amsterdam. În primul rând, muzeul Kroeller-Muller - o iniţiativă privată, preluată apoi de statul olandez - are una din cele mai interesante colecţii Van Gogh, care include una din cele două versiuni ale "Mâncătorilor de cartofi". În afara acestei colecţii, muzeul mai expune picturi de Picasso, Braque sau Leger, dar şi o sculptură a lui Brâncuşi. Nu pierdeţi însă mai mult de o oră sau două în pavilionul de pictură. Adevărata distracţie constă în faptul că vă puteţi plimba cu bicicleta - pe care o primiţi la intrarea în imensul parc naţional care înconjoară muzeul şi pe care o puteţi folosi gratuit. De altfel - atenţie! - până la muzeu sunt vreo câţiva kilometri, pe care trebuie să-i parcurgeţi fie pe jos, fie cu bicicleta. Iar dacă obosiţi, vă puteţi odihni pe pajiştile din grădina cu sculpturi - 25 de hectare de pădure şi luminişuri decorate cu Rodin, Henri Moore sau Jean Dubuffet. Pe scurt, dacă aţi luat şi copiii în vacanţă în Olanda, Kroeller-Muller este probabil unicul muzeu unde nu vor muri de plictiseală, ba dimpotrivă, vă va fi greu să-i daţi jos de pe bicicletă şi să-i convingeţi să nu mai aştepte întâlnirea cu vreunul din muflonii (sic!) care populează parcul.

Oraşul lui Rembrandt

Bineînţeles, ar fi penibil să mergi în Olanda şi să nu vizitezi Amsterdamul. Un prim sfat, dacă sunteţi cu maşina: lăsaţi-o la marginea oraşului, într-un aşa numit P+R (Park and Ride). Preţul parcării este derizoriu şi primiţi, în plus, şi două bilete de metrou, dus-întors, care să vă ducă până în centru. Odată ajunşi aici, veţi constata că oraşul este supraaglomerat. Dacă vreţi să vă opriţi din mers şi să admiraţi priveliştea, nu vă va reuşi: locuitorii sunt aproape la fel de nervoşi şi de grăbiţi ca new-yorkezii, vă vor împinge şi se vor uita urât dacă le staţi în cale. Iar după ce scăpaţi de valurile de pietoni şi vă refugiaţi pe micile străzi care mărginesc canalele, atenţie la bicicliştii care domină circulaţia publică şi consideră că atât carosabilul, cât şi trotuarul le aparţin. În rest, oraşul este exact aşa cum apare în filme: canale, bărci de toate dimensiunile, case din cărămidă roşie şi poduri. Peste tot, mici cafenele (banale), precum şi aşa-numitele "coffeeshop", din care răzbate mirosul greu al marjuanei.

Două mari muzee domină peisajul cultural al Amsterdamului, Rijksmuseum (de fapt, toate muzeele de stat din Olanda sunt denumite "Rijksmuseum", dar acesta nu mai poartă nici un alt atribut) şi muzeul Van Gogh. La Rijkmuseum nu pierdeţi timpul cu zecile de pictori olandezi pe care-i găsiţi prin toată Europa. Mai bine, duceţi-vă direct la celebra "Gardă de Noapte" a lui Rembrandt, admiraţi-o câteva minute şi plecaţi peste drum, către clădirea care adăposteşte colecţia Van Gogh. La fel ca şi la Kroeller-Muller, olandezii au ştiut să realizeze aici un muzeu mic, uşor de vizitat, cu puţine picturi, astfel încât ochiul privitorului să nu obosească. O variantă a celebrului dormitor din Arles, o vază cu floarea-soarelui - mai sunt versiuni asemănătoare la Londra, Munchen sau într-o colecţie privată - dar şi "Câmpul de grâu, cu ciori", despre care se spune că ar fi ultimul tablou pictat de Van Gogh - acestea ar fi doar câteva din piesele de rezistenţă ale muzeului.

Departe de lumea turiştilor

Există un farmec al Olandei pe care nu-l veţi descoperi mergând pe drumurile bătute de cohortele de turişti.

Mergeţi cu maşina sau închiriaţi una şi plimbaţi-vă prin micile oraşe din interiorul triunghiului Rotterdam-Haga-Amsterdam sau duceţi-vă spre nord, evitaţi autostrada şi călătoriţi pe drumurile regionale care duc spre Alkmaar, de-a lungul canalelor mărginite de mori de vânt.

Am stat la o fermă, undeva la 30 de kilometri nord de Amsterdam. Copiii erau absolut încântaţi de animale - inclusiv un ponei, plictisit de tovărăşia oilor şi dornic de parteneri ceva mai umani. Pe lângă casă trecea un canal, iar fermierul închiria caiace cu care se putea naviga până la Alkmaar. La doi, trei kilometri se afla litoralul Mării Nordului, cu nişte plaje imense, protejate de dune de nisip. Este adevărat, un vânt uşor bătea în permanenţă, iar apa era înfiorător de rece. Dar marea problemă a fost că, din aceste motive, nu ne-am dat seama cât de tare arde soarele, iar după prima zi de plajă toată lumea avea frisoane, lua aspirină şi dorea înapoi la turismul cultural. Cum Amsterdamul era foarte obositor, am ales, din întâmplare, Delft - o bijuterie arhitectonică. Spre după-amiază, când am ajuns noi, oraşul era aproape pustiu. Piaţa centrală, dominată de statuia lui Hugo Grotius - cel care a pus temeliile dreptului internaţional - era populată doar de câţiva localnici şi de porumbei. Am rămas aici câteva ore, cât să ne plimbăm de-a lungul canalelor care străbat oraşul, să admirăm clădirile şi să bem o bere (belgiană).

Reţeaua de drumuri este foarte bine marcată

Un alt orăşel pe care l-am vizitat a fost Alkmaar, unde în zilele de vineri se organizează o tradiţională piaţă de brânzeturi. Oraşul are farmecul lui, dar piaţa pare o capcană pentru turişti. Localnicii îşi pun costume populare şi vând diverse sortimente de caşcaval, însă la nişte preţuri cu totul deplasate.

Ţara produce zeci de sortimente de brânză - Gouda şi Edam sunt cele mai cunoscute - pe care o puteţi cumpăra la preţuri aproape de cele din România, fie din supermarket, fie din orice piaţă. Micile excursii prin Olanda au însă dezavantajul că oricând te poţi rătăci. Reţeaua de drumuri este bine marcată, dar foarte stufoasă şi o clipă de neatenţie este suficientă ca să te facă să ratezi o bifurcaţie. Personal, am crezut că nu voi păţi niciodată o astfel de ruşine, după zeci de mii de kilometri prin Europa, aşa că, la drumul spre Otterlo, unde se află muzeul Kroeller-Muller, nici măcar nu mi-am luat harta.

Lungul drum spre casă

Ştiu că, pentru majoritatea şoferilor, cei 2.328 de kilometri care leagă Bucureştiul de Amsterdam sunt o piedică de netrecut. Dar sunteţi în vacanţă, nu vă grăbeşte nimeni. La dus, puteţi opri o zi, două la Viena sau puteţi face un scurt popas la vreo 50 de kilometri mai încolo, la Abaţia Melk, considerată o capodoperă a barocului (de fapt, o monstruozitate uriaşă). Iar la întoarcere, când se resimte oboseala, cel mai relaxant ar fi un popas în Alpii din Austria. Noi am stat vreo patru zile în Montafon, în regiunea Voralberg. De la fereastra apartamentului - 60 de euro pe noapte, pentru două dormitoare plus un living imens, cu bucătărie încorporată - se vedea un munte de peste 3.000 de metri, cu numele împrumutat de la o cremă solară, Piz Buin. În staţiune era un ştrand ecologic, ceea ce înseamnă că pe lac înotau şi nişte raţe, care-i priveau cu dispreţ pe restul înotătorilor. Cel mai interesant aspect n-a fost însă turismul montan, ci regiunea duty-free din Samnaun, un sat elveţian situat chiar la graniţa cu Austria. Drumul până la Samnaun e dur - pante de 13% şi curbe în ac de păr -, dar merită. Un whisky scoţian, un single malt, era cu vreo zece euro mai ieftin ca în aeroport, iar preţurile la parfumuri erau incredibil de mici. De aici, toată lumea a plecat mulţumită spre casă.

UNDE STĂM?

- Hotelurile decente sunt foarte scumpe în Amsterdam, preţul unei camere fiind de peste 100 de euro pe noapte. Soluţia pe care am ales-o a fost să ne cazăm la o fermă.

- Pe site-ul www.dutch-farmholidays.com se găsesc oferte fie în regim de "bed and breakfast", fie închirieri de apartamente. Noi am stat în satul Heiloo, unde un cost total de 700 de euro pe săptămână a inclus cazarea a şase adulţi, doi copii de 12 ani şi unul de un an. Şase dintre noi au stat într-un fel de căsuţă din lemn, cu trei dormitoare extrem de mici.

- Mai aveam la dispoziţie un living cu bucătărie, iar căsuţa era înconjurată de o pajişte. Pe pajişte erau mese şi scaune, precum şi un grătar, aşa că aici lua masa, seara, întregul grup. Ceilalţi trei (inclusiv copilul de un an) au stat într-un apartament cu un dormitor imens şi o bucătărie foarte bine dotată.

- Gazdele s-au dat peste cap pentru copilul de un an şi i-au făcut rost de un pătuţ în care să doarmă.

- Parcarea pentru cele trei maşini cu care am circulat nu a fost o problemă. Ambele apartamente aveau televiziune prin satelit. Olanda este plină de astfel de cazări, cât se poate de convenabile ca preţ.

ATENŢIE!

- Poliţia în civil patrulează în permanenţă pe şosele, contravenienţii sunt opriţi pe loc, iar amenzile pentru depăşirea vitezei încep de la 150 de euro.

- Aveţi mare grijă la celulare, acte şi bani în Amsterdam.

- Toată lumea vorbeşte engleză în Olanda, majoritatea mai bine ca ultimii trei preşedinţi ai României.

- Poliţiştii sunt extrem de amabili, iar dacă vă rătăciţi vă pot fi de real folos.