Napoli, Sorrento şi Capri, destinaţii ideale pentru luna de miere

Preţul unei vacanţe de vis pe Coasta Amalfi porneşte de la 600 de euro de persoană O vacanţă pe coasta Amalfi şi pe insula Capri. Un vis care a trecut repede, dar care a lăsat în urma

Preţul unei vacanţe de vis pe Coasta Amalfi porneşte de la 600 de euro de persoană

O vacanţă pe coasta Amalfi şi pe insula Capri. Un vis care a trecut repede, dar care a lăsat în urma sa mirosul divin al florilor tropicale, al pinilor, florilor de lămâi şi al mării, laolaltă. Şi imaginea munţilor plonjând abrupt în mare, a şoselei încăpăţânate să rămână suspendată pe creste şi a caselor albe, cocoţate pe coastă. Sau a mării de culoarea turcoazului, ascunzând în adâncuri poveşti cu poeţi şi regi, romantici sau nu, care s-au îndrăgostit însă fără leac de aceste locuri.

O perlă care iese elegantă, dar sălbatică din apele Mediteranei. Un loc cu plaje şi creste desenate de vânt, care a lăsat în urmă o dantelă de piatră ce se pierde în mare. Sub soarele care nu a vrut să rămână mai prejos cresc parcă toate florile raiului, oferind o imagine şi miresme de vis.

Acesta este insula Capri, pe care împăratul roman Tiberius nu s-a mai îndurat să o părăsească, stabilindu-şi aici cartierul general. O palmă de pământ de şase kilometri lungime şi vreo doi lăţime, semeaţă la câteva sute de metri peste nivelul mării, unde, se spune, că orbeau marinarii tot privind înspre zările de un albastru pur. Am ajuns aici cu o şalupă expres, care a "tăiat" rapid distanţa de la Sorrento.

Insula Capri sau raiul fermecat al florilor şi al mării

Din portul împânzit deopotrivă de şalupe de linie şi de ultramodernele vase particulare, insula nu lasă să se zărească decât puţine din comorile pe care le ascunde. Aici, în port, este zona turismului "de masă", dacă se poate spune aşa, unde vase mari de croazieră debarcă zilnic mii de turişti, care "bifează" astfel încă o destinaţie. O excursie de câteva ore, o amăgire contracost că au văzut ce trebuia pe insulă...

Capri nu este nici pe departe o destinaţie care să-ţi permită o vacanţă ieftină, motiv pentru care întâlneşti aici puţini români. Cu puţin noroc însă, poţi da nas în nas cu celebrităţi din toate domeniile de activitate, insula menţinându-se de zeci de ani în topul destinaţiilor preferate de ei.

După un urcuş abrupt cu un funicular modern, am ajuns într-o zonă desprinsă parcă din poveştile cu liliputani. Străzi strâmte şi abrupte, autoturisme şi microbuze adaptate la condiţiile locale. Adică mai strâmte decât cele din producţia de serie. În stânga, la o aruncătură de băţ se află Piazzetta, al cărui nume iniţial, Piazzetta Umberto I, s-a pierdut de-a lungul anilor în murmurul clienţilor cafenelelor şi în mirosul fin de trabuc costisitor. O cafenea uriaşă, în aer liber. Fără numele din tinereţe, Piazzetta a rămas însă punctul de întâlnire a turiştilor şi localnicilor şi punctul de plecare spre labirintul de străduţe pietonale împănate de magazine de toate felurile: de la flori la artizanat şi haine, la dulciuri şi bijuterii. Capri nu este o destinaţie foarte propice pentru shopping, aşa că am decis să profităm de ceea ce ne oferă natura. Şi istoria locului. Şi cum pe o insulă toate drumurile duc către plajă, ne-am lăsat purtaţi de străduţele umbrite, pe un traseu ce te duce cu gândul la ascensiunile montane. Plaja de aici are ceva unic, pe care trebuie să-l trăieşti ca să poţi să înţelegi: apa este sidefie, iar nisipul lipseşte cu desăvârşire. Iar plaja de la Faraglioni, două stânci îndrăzneţe care străpung apele Mediteranei, este practic un jacuzzi natural, înconjurat de stânci. Pentru asemenea senzaţii trebuie să plăteşti însă, dar plaja nu ducea lipsă de clienţi. Marina Piccola este cea mai mare plajă privată din Capri, sutele de şezlonguri fiind amplasate în trepte, până la etajul al doilea.

O destinaţie extravagantă

Străduţele flancate de palmieri, lămâi cu rod şi toate soiurile de flori înmiresmate din lume te conduc spre Villa Jovis, construită de Tiberius acum circa 2000 de ani pe creştetul muntelui. Panorama lăsată vederii din acest punct te lasă fără suflare, locul fiind ales de Tiberius şi pentru poziţia sa strategică: în atmosfera foarte clară şi foarte albastră se vede coasta, străjuită tăcut de Vezuviu.

Palatul luxos odinioră impresionează şi acum prin zidurile groase, prin sistemul de canalizare şi sălile de baie. Jovis este cea mai mare şi mai luxoasă dintre cele 12 vile romane imperiale din Capri. Nu trebuie să rataţi Biserica San Constanzo, din apropierea portului Marina Grande, datând din secolul 10, sau pe cea a Sfântului Ştefan, din secolul al XVII-lea.

Anacapri, cel de-al doilea orăşel al insulei, poate fi vizitat cu ajutorul unor mici autobuze care-şi fac loc unele altora la curbele abrupte. Istoria micuţei aşezări se pierde pe vremea fenicienilor şi a grecilor. Astăzi, Anacapri este vestit prin lichiorul de lămâie, care poate fi degustat gratis în mai toate magazinele, ca şi prin delicioasa ciocolată de lămâie. În Anacapri, localitate mult mai rustică decât cosmopolitul Capri, puteţi cumpăra câteva amintiri pentru cei dragi, fiind mai ieftine şi mai bogate sortimental. Şi dacă tot am ajuns în Anacapri, ar fi fost păcat să nu vizitez Villa Saint Michelle, construită acum două secole de scriitorul şi medicul Axel Munthe, care a dedicat o carte insulei "Istoria de la Saint Michelle". Din Marina Grande puteţi lua un vaporetto pentru un tur al insulei, care se poate mândri cu o mulţime de grote, arcuri naturale şi golfuleţe sălbatice. O astfel de excursie costă minium 6 euro/persoană, dar merită să vedeţi Faraglioni, Villa Malaparte, stânca Sirenei sau Arco Naturale (o formaţiune impresionantă din stâncă). Grota Azurro este ca un premiu oferit de mare vizitatorilor care au reuşit să-i facă acesteia pe plac, putând fi vizitată numai dacă nu sunt deloc valuri.

Vezuviul, paznicul neîndurător al oraşului Napoli

Între stâncile care formează Grotta Azurro, unde pătrunzi legat de barcă şi culcat pe burtă, apa are o culoare de vis, iar o baie aici va fi o amintire greu de şters. Villa Jovis adăposteşte ruinele celei mai mari şi mai luxoase dintre cele 12 vile romane imperiale din Capri. Dacă aveţi mai mult timp, nu uitaţi de castelul medieval Castiglione şi de Grădinile lui Augustus, care au aparţinut magnatului german al oţelului Krupp, ca şi strada cu acelaşi nume, care la fiecare curbă pare că se prăvăleşte în mare. Cu tot cu vizitatori.

Napoli este un oraş cu o istorie grandioasă, un loc pe cât de bogat în obiective turistice, pe atât de decadent în imagine. Faima proastă te face să te întrebi ce cauţi prin zonă, dar uiţi când vezi oraşul superb.

Urbea, unde s-a născut pizza, nu se bucură de o imagine prea bună, atât din cauza gunoaielor, cât mai ales a hoţilor, dar cu siguranţă are ce oferi gurmanzilor.

Cert este că acest oraş-problemă al Italiei nu duce lipsă de contraste, de la străduţele întortocheate "împodobite" cu frâghii de rufe puse la uscat până la clădirile elegante. Nu am ratat Piaţa Plebiscitului, flancată de Palatul Regal (lung de aproape 170 de metri), la care se adaugă Piaţa Dante şi Piaţa Municipiului. Un tur cu autocarul este numai bun pentru cei care vor să vadă câte ceva din acest minunat oraş. Dacă ar fi să te iei după zecile, chiar sutele de biserici care împânzesc Napoli, localnicii ar trebui să fie destul de cucernici. Cert este că sunt buni negustori, cu toate că preţul foarte scăzut al mărfurilor expuse în anumite pieţe spun multe despre provenienţa acestora. Napoli se bucură şi de o promenadă fantastică la malul mării, imagine întregită de Vezuviu, din porturile sale fiind organizate croaziere către Capri, Ischia, Sorento sau chiar Malta sau Tunisia.

Să nu uitaţi de castelele impozante, păstrate aproape perfecte, precum Maschio, ridicat de Charles de Anjou pe la 1279, sau de Castell Dell Ovo, amplasat pe zona unei construcţii romane, chiar pe malul mării. De neobservat este castelul Sant Elmo, ridicat de regele Robert de Anjou în 1329, care poate fi observat din aproape toate zonele oraşului. În Napoli există Muzeul Arheologic, care se laudă cu cea mai mare colecţie de piese de artă greco-romană, la care se adaugă exponate din epoca bronzului şi a fierului.

Sorrento, patria lichiorului de lămâie

Natura a reuşit să dea tot ce-i mai bun din ea în această zonă, care se mândreşte şi cu o istorie pe măsură, chiar dacă nu întotdeauna cea mai fericită. Peninsula Sorrento, unde se distinge localitatea cu acelaşi nume - veche de 2.000 de ani şi devenită acum o căutată staţiune, pătrunde în Marea Tireniană şi împarte golfurile Napoli şi Salermo. Peisajul sălbatic se îmbină cu arhitectura elegantă, dar simplă a oraşului, bazat pe un plan urbanistic al unui vechi oraş roman. În Sorrento, oraş aflat la nici 50 de kilometri de Napoli, există multe cafenele la picioarele cărora se află, la zeci de metri, marea, precum şi o mulţime de piaţete, de-a lungul aleilor pietonale care se întâlnesc în centrul oraşului.

Turismul este dezvoltat pe Coasta Amalfi, dată fiind clima care permite un sezon estival de cel puţin jumătate de an, dovadă fiind şi sutele de unităţi de cazare, de la hoteluri de cinci stele şi până la vile particulare. Acestea se întind de-a lungul coastei, în adevărate oaze de lămâi şi măslini. Ca urmare, aveţi de unde alege între Positano (spre sud de Sorrento, la circa 60-62 km de Napoli), loc ales, timp de milenii, de către reprezentanţii nobilimii, sau Amalfi - unde puteţi vizita impunătoarea catedrală dedicată Apostolului Sfântul Andrei. Aceasta dacă nu vreţi doar să leneviţi la soare şi să vă încântaţi ochii cu peisajele de vis. Positano, cu casele sale construite într-un stil care combină arhitectura arăbească cu cea mediteraneeană, construite pe ţărmul abrupt se bucură şi de nişte împrejurimi de vis, şi-a revenit recent după erupţia vulcanului Vezuviu, din anul 79 e.n. De altfel, Vezuviul domină golful Napoli, de la cei peste 2.200 de metri altitudine, şi va contiua să o facă de la altitudini tot mai înalte, pe măsură ce se înalţă în timp. Vezuviului i se "datorează" ruinele de la Pompei şi Herculanum, oraşe îngropate în lava fierbinte a vulcanului, care a dat însă şansa arheologilor şi nu numai de a vedea frânturi din viaţa romanilor de acum aproape 2.000 de ani.

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

Drumul de pe coastă către Napoli şi Sorrento este destul de aglomerat, şoferii fiind destul de îndrăzneţi.

Ascultaţi sfaturile ghidului sau chiar ale recepţionerului, de a nu purta borsete sau aparatele de fotografiat la vedere. Străduţele întortocheate trebuie evitate noaptea. Evitaţi contactul cu străinii pe străzi şi atenţie la acte. Nu plătiţi cu bancnote de valori mari.

Vizitarea Pompeiului, de exemplu vara, când soarele arde, este bine de evitat de cei cu probleme de sănătate.

În Capri preţurile sunt destul de piperate. Puteţi lua masa la preţuri egale cu cele din Italia, la tavernele unde mănâncă, chiar foarte bine, localnicii.

Mărfurile foarte ieftine din pieţele napolitane sunt contrafaceri.

NU RATAŢI!

- În Napoli: Piazza Plebiscito şi Palatul Regal, Piaţa Municipiului şi san Domenico Maggiore.

- În Napoli: Muzeul Arheologic cu piese din epoca bronzului şi a fierului. Castelele Maschio, Dell Ovo şi Sant Elmo.

- Pompei şi Herculaneum, oraşele îngropate în lavă de erupţia Vezuviului.

- Sorrento: catedrala ridicată prin anii 1000 e.n. şi Vila Comunale, cu vitralii elegante, de unde puteţi avea o unică imagine a golfului Napoli.

- Sorrento: golfuleţele Marina Grande sau Marina Picola, străjuite de livezi de măslini, lămâi sau portocali. Palatul Contelui Teranuova. Aici găsiţi colecţii de artă grecească şi romană, cărţi vechi.

- Capri: Villa Jovis (ruinele celei mai mari şi mai luxoase dintre cele 12 vile romane imperiale). Faraglioli şi Grotta Azurro. Anacapri şi Monte Solano.

- Circuit cu autocarul de două săptămâni care cuprinde şi zonele prezentate de pe Coasta Amalfi, pleacă de la 550 de euro/persoană

- Pachet transport cu avionul, până la Napoli, şase nopţi cazare la unităţi de trei şi patru cinci stele de la 600 de euro/persoană.