Marocul, ţara celor o mie şi una de nopţi

Preţul unui sejur cu cazare la hoteluri de trei stele în ţara din nordul Africii porneşte de la aproximativ 800 de euro Am vizitat Marocul în urmă cu ceva timp şi de atunci nu-mi doresc

Preţul unui sejur cu cazare la hoteluri de trei stele în ţara din nordul Africii porneşte de la aproximativ 800 de euro

Am vizitat Marocul în urmă cu ceva timp şi de atunci nu-mi doresc decât să revin pe acest tărâm care, cu siguranţă, i-a inspirat, măcar puţin, pe autorii poveştilor celor "1000 şi una de nopţi". Un mozaic de cultură, istorie, civilizaţie şi artă se oferă generos călătorului, îmbiat să revină pe acest pământ al Africii împreună cu exuberantul concurs al naturii, care-şi etalează aici toate formele.

Localităţile marocane au casele vopsite într-o singură culoare, iar pentru oraşul cu nume de film albul este definiţia. Chiar dacă unora această nuanţă nu le spune nimic, până la urmă Casablanca nu-i va lăsa indiferenţi, la fel ca şi pelicula care l-a făcut celebru. Oraşul care pulsează de viaţă este practic imaginea la scară redusă a Marocului, aceea care-i scoate în evidenţă extremele. În Casablanca, oraşul unde se desfăşoară peste 50% din activitatea economică a statului, luxul exuberant este nevoit să "interacţioneze" cu sărăcia nemiloasă a bordeielor de la marginea urbei.

"Casa albă" de pe coasta Atlanticului

Nimeni nu se miră aici de apariţia pe bulevarde a atelajelor trase de măgari sau cai, alături de limuzinele de ultimul tip. Sau de vecinătatea blocurilor zgârie-nori şi a hotelurilor aparţinând unor mari lanţuri internaţionale, care nu au venit încă în România, cu vilele în stil colonial sau măcar local. Oraşul are bulevarde şi alei elegante, umbrite de palmieri impresionanţi, dar şi străduţe cu aspect de oraş medieval, unde ar fi bine să nu te apuce apusul. Oricum, odată ajunşi în Casablanca, nu trebuie ratată Moscheea Hassan al II-lea, cea mai înaltă clădire din Maroc, a doua moschee ca înălţime din lume, după Mecca, şi singura care permite şi accesul adepţilor altor religii decât cea musulmană. Moscheea Hassan al II-lea, situată pe malul Mediteranei, are o înălţime de 200 de metri, întregul complex având capacitatea de a primi circa 80.000 de credincioşi. Vinerea, moscheea este închisă, iar un bilet de intrare costă 120 de dirhami (circa 11 euro), studenţii şi elevii beneficiind de reduceri. Nu uitaţi de piaţa Naţiunilor Unite, aflată în apropierea părţii vechi a oraşului, de abundenta piaţă Centrală situată pe bulevardul Mohammed V sau de parcul Ligii Arabe, care traversează o alee impresionantă de palmieri.

Istorie şi film, după zidurile seculare ale Marrakech-ului

Nu vă puteţi lăuda că aţi vizitat Marocul fără a fi ajuns la o destinaţie care vă va cuceri pentru totdeauna: cetăţile imperiale ale Maghrebului. Marrakech-ul, oraşul-cetate aflat la jumătatea distanţei între coasta Atlanticului şi dunele Saharei, fostă capitală meridională a Maghrebului, este considerată alături de Fez, inima istoriei Marocului. Din numele Marrakech-ului (Marakush în arabă) derivă însăşi denumirea ţării, căreia i-a fost, de altfel, şi capitală. "Oraşul roşu" îşi poartă în mod evident "crucea" sub bătaia soarelui, care nu reuşeşte să estompeze culoarea ruginie în care sunt vopsite absolut toate clădirile din spatele zidurilor străvechi. În Marrakech nu ştii dacă te afli într-un oraş (cu siguranţă nu din secolul nostru) sau într-o scenă de film sau de poveste: peste atmosfera uşor prăfuită plutesc mii de miresme, totul este să le reţineţi pe cele plăcute. O secundă este de ajuns să vă daţi seama de unde vine numele "Pieţei nebune" ( Djemaa-el-Fna sau Piaţa Morţilor). Locul este primul punct de interes turistic, situat în apropierea bazarelor (souk), punctul unde pare că toţi şi-au dat întâlnire. Chiar dacă la orele dimineţii pare un spaţiu pustiu, sunt de ajuns câteva minute pentru ca totul să se anime. Totul se petrece de parcă un regizor îndrăzneţ a pus la cale scene în care dansatoarele din buric, îmblânzitorii de şerpi, sacagiii şi acrobaţii par că au doar roluri de decor. Peste tot pluteşte mirosul grătarelor unde se prăjesc bucate tradiţionale. Din această piaţă se desfac mai multe străzi, ramificate apoi în uliţe în care pulsează imensul bazar al oraşului. Aici poţi găsi cam tot ce-ţi doreşti, chiar şi visele pierdute ale copilăriei în care visaţi la poveştile Şeherezedei.

Un oraş roşu şi o piaţă nebună

Unii dintre meşterii artizani păstrează şi astăzi tehnologia prelucrării pieilor, pe care le oferă spre vânzare în magazine, alături de tot ce-ţi trăsneşte prin cap. Sunt însă şi produse care-ţi depăşesc chiar şi limitele imaginaţiei: magazinele de produse naturale, unde toate ierburile pământului zac uscate în galantare, cu promisiunea de a-şi face efectul descris cu talent oratoric de aşa-zisul spiţer. Aici puteţi găsi leac la orice, misiune pentru care-şi aduc contribuţia şi vestitele muşte indiene, oferite în formaţie de câte trei, versiune arhaică pentru Viaga. În încercarea de a uita de talmeş-balmeşul bazarului, nu rataţi palatul El-Badi, ridicat din ordinului lui Ahmed el-Mansour începând din 1578, impresionant prin crenelurile şi mozaicul său, ca şi prin dimensiunile sale. De altfel, mozaicul este reprezentativ pentru Maroc, pe care-l veţi găsi din abundenţă şi în palatul Bahia, un alt reper al Marrakech-ului, un loc de vis pentru haremul unui sultan, care a trăit acum mai mult de o sută de ani. După o zi cu siguranţă plină, vă puteţi relaxa la un spectacol grandios: Fantasia.

Fez, cea mai veche şi cosmopolită urbe islamică

Ar fi păcat să plecaţi din Maroc fără a vizita ceea ce cunoscătorii recomandă drept cel mai cosmopolit oraş al Islamului: Fez. Acesta este, deopotrivă, cel mai pitoresc şi cel mai vechi dintre oraşele imperiale, care păstrează intactă istoria milenară a locului. În acest oraş-muzeu veţi găsi o îmbinare de stiluri culturale, de la cea andaluză la cea berberă, cu tradiţii nealterate din Evul Mediu. Dată fiind abundenţa ofertei turistice din acest oraş, este recomandat să-i alocaţi cel puţin două-trei zile. Fez reprezintă de fapt trei oraşe sub acelaşi nume, recunoscute drept capitala culturală şi religioasă a ţării, vestigiile urbei vechi datând din anul 800. Nu uitaţi de Medina, cu cele 14 porţi de acces, după care se descoperă moscheea Qarawiyin, care poate adăposti 20.000 de pelerini, fântâna Najjarine, moscheea Andaluză. Nu trebuie uitate, pe lângă porţile vechi ale oraşului, mausoleul moulay Idriss, precum şi vopsitoriile de piele (tanneries), situate pe malurile pârâului Fez, care folosesc aceeaşi tehnică uzuală ca şi acum sute de ani.

Dacă v-aţi săturat (?!) de atâta vizitat, vă puteţi relaxa în cea mai vestită staţiune, Agadir, de la ţărmul Atlanticului. Staţiunea, preferată deopotrivă de turişti germani şi francezi, în mare parte datorită plajelor sale de 6 de kilometri de nisip fin şi a soarelui care străluceşte 300 de zile pe an. Cu toată istoria sa destul de zbuciumată, oraşul se prezintă cu construcţii destul de noi, fiind reconstruit după cutremurul din 1960. În Agadir, hotelurile sunt organizate în sistem cluburi all-inclusive, care oferă multe alternative de petrecere a unei vacanţe de neuitat: cluburi pentru adulţi si copii, discoteci, baruri, cinematografe şi piscine. În Agadir nu putea lipsi bazarul, unde dacă aţi uitat de suveniruri pentru cei dragi aveţi de unde alege, sau de Valea Păsărilor, vechea fortăreaţă care oferă o imagine de la înălţime asupra zone sau grădina Portugaliei.

De la pielărie la muşte afrodiziace

După ce aţi epuizat toate obiectivele turistice vă puteţi petrece timpul în numeroasele magazine, unde par să fie ascunse toate comorile Orientului, şi nu numai. Marochinăria şi artizanatul marocan sunt celebre în lume, astfel încât ar fi păcat să nu daţi curs invitaţiei vânzătorilor care-şi îmbie clienţii potenţiali din uşă, cu ceai din mentă verde sau cafea. Iar covoarele şi în general tapiţeria marocane, care se subjugă stilului orăşenesc sau celui montan, sunt o nebunie. Trebuie, dar trebuie să ştiţi că negocierea preţului la orice marfă este un stil de viaţă, astfel încât puteţi obţine preţuri chiar şi de cinci ori mai mici. Atenţie însă la marfa contrafăcută, mărci celebre fiind oferite la preţuri de zeci de ori mai mici, dar cât plăteşti, atâta face!

Turiştii din România cu greu pot găsi nişte gazde mai primitoare decât marocanii: aceştia se bucură sincer când aud de România şi-ţi arată că mai cunosc şi câte ceva despre ţara noastră. Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase sunt doar câteva dintre motivele pentru care România este stimată în Maroc, dar mărturia trecerii conaţionalilor noştri pe pământul Maghrebului stă, la propriu, în picioare: inginerii români şi-au pus amprenta pe numeroasele construcţii ridicate, iar localnicii ştiu asta.

BUGET DE PERSOANĂ: minimum 100 de euro pe zi

O vacanţă de o săptămână nu este îndeajuns pentru a vedea toate obiectivele turistice pe care le are Marocul. Astfel încât toate agenţiile oferă pachete de servicii de minimum 10 nopţi. Pentru o vacanţă de 11 zile (10 nopţi) tarifele pleacă de la 800 de euro de persoană, la care se adaugă şi taxa de aeroport de 170 de euro. În acest preţ sunt incluse, pe lângă cazare la hoteluri de trei stele, în regim demipensiune, şi circuitul cu autocarul prin zonele turistice, ca şi o parte din biletele de intrare la obiective. (Romtravel)

Cei care vor doar să se relaxeze sub soarele Atlanticului pot opta pentru o vacanţă la Agadir, pachetul pentru o vacanţă de trei stele pleacă de la 610 euro, plus asigurare medicală şi taxa de aeroport. Regimul de masă este demipensiune. ( Oferta Dagecom).

O masă bogată pleacă de la 10 euro

În Maroc puteţi servi o masă de prânz începând cu 10 euro, două feluri. Este bine să cereţi înainte meniul, pentru că, nu uitaţi, aici totul este negociabil. În Marrakech puteţi mânca la Snakk Toubal( din zona strazii Riad-Zitoun-el-kedim) sau la Cafe restaurant Tiznit, din piaţa Jemaa-el-Fna. Apa costă, în funcţie de sezon, între 0,5 şi 0,8 euro sticla. Pentru cei cu un buget mai generos există localuri foarte şic, precum Resto de la Villa Nomade, unde un meniu complet etalon al bucătăriei marocane costă în jur de 25 de euro de persoană. Alcoolul este destul de scump în Maroc, dar cei care nu pot renunţa la bere, de exemplu, pot degusta Flag Special, un sortiment mai lejer îmbuteliat în Casablanca.

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

În Maroc se vorbeşte uzual franceza, limbă învăţată la şcoală de elevi. Vorbitorii de engleză sunt, cel mai adesea, turiştii sau afaceriştii.

Moneda oficială este dirhamul, dar în bazaruri vă puteţi face cumpărăturile şi cu dolari sau euro.

Pentru că roamingul este destul de piperat, puteţi cumpăra cartele telefonice, de la chioşcurile de ziare.

Chiar dacă în marile oraşe apa este potabilă, este bine să nu daţi curs însoliţilor sacagii de a le cumpăra marfa. Apa îmbuteliată nu are egal.

În oraşe puteţi circula cu taxiurile, ale căror tarife sunt negociabile. Este mai bine decât să optaţi pentru închirierea unui autoturism, dat fiind că pe străzile Marocului regula este că nu se respectă nicio regulă.

Deci, atenţie, şi când sunteţi pietoni. Transportul cu trenul este accesibil, iar condiţiile, sunt bune. În afara localităţilor circulă şi aşa-numitele "grand taxi", care pot lua mai mulţi călători, dar tarifele sunt reduse.

Climatul din Maroc este mediteraneean în nord, atlantic în est şi deşertic în sud. Singurele regiuni cu climă temperată sunt în zonele litorale, unde temperaturile sunt suportabile vara.

Tarifele la hotelurile de două stele pleacă de la 20 de euro pe noapte de persoană, clasificarea fiind specifică legislaţiei marocane. La categoria trei şi patru stele, vizitatorii sunt trataţi regeşte.

NU RATAŢI !

În Casablanca: Moscheea Hassan II, bulevardul Mohammed V şi parcul Ligii Arabe

Marrakesch: "Piaţa nebună" ( Djemaa-el-Fna), palatul El-Badi, palatul Bahia.

Fez: moscheea Qarawiyin, fântâna Najjarine, moscheea Andaluză. Nu trebuie uitate, pe lângă porţile vechi ale oraşului, mausoleul lui moulay Idriss.