Israel, mozaic de cultură şi lecţii de viaţă

Tarifele pleacă de la 825 euro/persoană, plus taxa de aeroport, pentru un sejur de nouă zile O vizită la Ierusalim ar trebui să fie pentru fiecare creştin o datorie onorată. Imaginea

Tarifele pleacă de la 825 euro/persoană, plus taxa de aeroport, pentru un sejur de nouă zile

O vizită la Ierusalim ar trebui să fie pentru fiecare creştin o datorie onorată. Imaginea şi energia locurilor sfinte, marcate de istorie şi credinţă, se lipesc de suflet, care devine parcă mai aproape de Creator. Oricât de sceptic ar fi vizitatorul, este aproape imposibil să nu plece mişcat după ce a vizitat Mormântul Sfânt şi Via Dolorosa.

După un zbor de circa trei-cinci ore, avionul plin ochi a aterizat la Ben Guiron, aeroportul din Tel Aviv, aflat la 12 km depărtare de capitala Israelului. Aeroportul este impresionant prin mărime ca şi prin măsurile de securitate luate pentru această poartă a ţării, şi este bine ca vizitatorii să se înarmeze cu răbdare, până ce vor trece de vameşii care au ridicat vigilenţa la superlativ.

În cosmopolitul Tel Aviv se ajunge după câteva zeci de minute de mers cu maşina prin imensul aeroport şi pe autostrada cu trei benzi. Şoferii localnici sunt destul de nervoşi, dovadă fiind maşinile care poartă cu ele, docile, urmele a cel puţin unei tamponări uşoare. Tel Aviv sau "Colina primăverii" te impresionează prin eleganţa şi originalitatea clădirilor, prin străzile largi şi trotuarele curate, umbrite de palmieri udaţi direct la rădăcină. Tel Aviv se bucură şi de o plajă cu nisip fin şi galben, "flancată" îndeaproape de hoteluri zvelte şi elegante. Clădirile oraşului şi, în general, atmosfera care pulsează de viaţă deopotrivă ziua şi noaptea, te determină să le dai dreptate celor care au asemănat Tel Aviv cu New York. Chiar dacă istoria sa nu este cu mult mai veche de 100 de ani, Tel Aviv-ul este cu siguranţă un important centru comercial, de afaceri şi oferă turiştilor numeroase posibilităţi de distracţie. "Colina primăverii" nu este, sau nu ar trebui să fie, decât un popas către călătoria pe care fiecare creştin ar trebui să o facă măcar odată în viaţă: măcar către Ierusalim şi Nazareth.

Drumul către locurile sfinte este parcurs destul de repede, iar călătorii microbuzului condus de un preot argeşean care slujeşte la biserica românească din Ierusalim sunt introduşi deja în atmosferă. Acesta ne aminteşte de istoria locurilor, aşa cum este scrisă în cărţile sfinte, lucru numai bun pentru ceea ce aveam să vedem. Şi să trăim. Primul popas, la Bethleem. Locul unde s-a născut Iisus te impresionează încă dinainte de a-i trece pragul: dincolo de zidurile înalte şi porţile păzite de armată care înconjoară oraşul găsim o sumedenie de mărturii ale istoriei creştinătăţii. Aici, în Bethleem, se află biserica Bunei Vestiri, ridicată pe locul unde Fecioara Maria lua apă de la un izvor. Micuţa capelă Grota Laptelui, situată pe locul unde a fost alăptat Iisus, găzduieşte mărturiile familiilor care au avut copii, pe care i-au dobândit după ce au vizitat peştera. Nu departe se află Biserica Sfânta Caterina. Dedesubtul sanctuarului principal se află trei peşteri, două dintre ele adăpostind capela sfântului Ieronimus -care a trăit aici în perioada când a tradus Vechiul şi Noul Testament. Locul naşterii Fiului Domnului, găzduit astăzi de o biserica ortodoxă, trezeşte în vizitatorii veniţi din toate colţurile lumii sentimente intense. Astfel încât nu mai miră pe nimeni lacrimile care nu pot fi oprite, nici de oamenii cu constituţia cea mai masivă. În Nazareth este o bună ocazie să cumpăraţi obiecte de cult pentru cei dragi, date fiind şi preţurile mai accesibile, chiar din atelierele meşterilor sau din biserici.

La picioarele Bethleemului, locuit acum de circa 40.000 de arabi creştinizaţi, se întind Ierusalimul şi Deşertul Galileei, precum şi golaşii munţi ai Moabului. Istoria Bethleemului, în ebraică "Casa pâinii", începe cu evocarea sa în Cartea lui Ruth, fiind locul unde regele David a fost uns în faţa lui Samuel. Aici este şi locul indicat de profetul Mihail ca fiind locul unde va veni pe pământ Iisus.

ATENŢIE!

- Evitaţi locurile foarte aglomerate

- Dacă aveţi posibilitatea, mergeţi în grup în excursii, de exemplu în Ierusalim

- Respectaţi tradiţiile locale

- Nu uitaţi că ziua de sărbătoare în Israel nu este duminica, ci sâmbăta.

- Moneda naţională a Israelului este şekelul. Este bine să aveţi dolari şi să-i schimbaţi în şekeli. Raportul şekel/dolar este de unu la patru

- Atenţie la cursurile caselor de schimb, cele din aeroport şi din apropierea hotelurilor fiind foarte scumpe.

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

Pentru a putea merge în Israel, este nevoie de o serie de documente, care trebuie depuse la ambasada statului din Bucureşti. Documentele necesare vizei, care acum se obţin mult mai uşor şi nu mai costă, sunt o fotografie tip paşaport, act valabil minimum şase luni de la data plecării, adeverinţa de salariat cu menţionarea funcţiei şi a salariului sau talonul de pensie, adeverinţa de elev/student, biletul de avion sau invitaţia în cazul în care urmează să fiţi oaspeţii cuiva din Israel.

De regulă, trebuie să vă asiguraţi din timp că aveţi viză, astfel încât trebuie să fiţi pregătiţi să le aveţi cu minimum patru luni înaintea plecării.

Clima Israelului este foarte călduroasă vara, mai ales în sud. Sunt practic doar două sezoane, cel de iarnă - ploios (noiembrie-mai) şi de vară, cu temperaturi tropicale. De aceea este bine să vă luaţi măsuri de precauţie, în caz că suportaţi mai greu căldura.

În Israel există o varietate foarte mare de restaurante, care oferă bucate rafinate, de la cele tradiţionale la cele chinezeşti sau englezeşti. Preţurile sunt însă puţin mai mari, astfel încât trebuie să fiţi pregătiţi să plătiţi circa 20 de şekeli (cinci dolari) pentru un hamburger sau sandviş.

În general, porţiile sunt generoase. Astfel, în funcţie de restaurant, care sunt destul de elegante, preţurile aperitivelor încep de la 22 şekeli şi ajung chiar şi la 40. O porţie de spaghetti costă între 38 şi 47 de şekeli, iar o supă de pui, între 25 şi 38 de şekeli. O porţie de carne de pui costă în jur de 35 de şekeli. Peştele este mai scump.

În Israel există mai multe feluri de "mâncare tradiţională", funcţie de origine şi de religie: salata de humus, vinete sau fasole bătută, zacuscă, falafel.

Cea de-a doua casă a unui creştin

Biserica Sfântului Mormânt este un ansamblu de mărturii ale trecerii lui Iisus pe aceste locuri, care au fost râvnite de puternicii cuceritori ai vremurilor care i-au şlefuit zidurile. Pe locul unde se află acum Biserica amintită a fost, pe vremea Mântuitorului, un cimitir. Împărăteasa Elena a fost cea care a ctitorit prima biserică menită să amintească de răstignirea şi învierea lui Iisus, în secolul IV e.n. Structura actuală a Bisericii Sfântului Mormânt este neschimbată din 15 iulie 1149. Aceasta este data la care biserica a fost sfinţită, după 50 de ani din momentul în care cruciaţii au început lucrările de refacere, în dorinţa de a reuni toate altarele într-o singură catedrală care să aibă formă de cruce. Biserica Sfântului Mormânt cuprinde nu doar Mormântul în care Iisus a fost pus şi de unde a înviat a treia zi, ci şi Golgota, locul răstignirii sale. Interiorul Bisericii Sfântului Mormânt este şi un bun prilej de a admira diverse stiluri arhitecturale, de la domuri bizantine, arce gotice şi până la cupolele în stil oriental. Biserica Sfântului Mormânt este deschisă zilnic, între orele 6-20, vara, şi 6-19, iarna, şi în fiecare noapte de sâmbătă spre duminică, la orele 12. Istoria şi credinţa se îmbie aici încă înainte de a pătrunde în biserică: sub pavaj, se găseşte o imensă cisternă subterană, iar în stânga se află intrările în bisericile ortodoxe Sfântul Iacob, Sfântul Ioan Botezătorul şi cea a Sfinţilor 40 de mucenici. Urmează pe dreapta patru locaşuri de cult, în timp ce treptele din dreapta intrării, nefolosite, duc la altarul de pe Golgota. În partea opusă, dincolo de curte, se găseşte Metocul Gheţimani, unde se află icoana făcătoare de minuni "Adormirea Maicii Domnului" şi unde, în Săptămâna Patimilor, Patriarhul Ierusalimului spală picioarele a 12 preoţi ortodocşi, în faţa mulţimii. Una dintre cele două uşi ale Mormântului Sfânt a fost zidită de Saladin, pentru a limita accesul pelerinilor în incintă. Tot în faţa bisericii se află Coloana Crăpată, unde, în anul 1424, ortodocşii care nu au putut plăti taxele impuse de otomani pentru a sluji în Biserica Sfântului Mormânt au fost martorii minunii coborârii luminii în noaptea de înviere. Odată ajunşi în Ierusalim, trebuie să nu rataţi sub nicio formă Muntele Măslinilor şi faimoasa Grădină Ghetsimani, unde mai există încă măslinii despre care se spune că datează de peste 2000 de ani.

Ierusalimul are importanţă nu doar pentru creştini, ci şi pentru evrei şi musulmani. Aici, regele Solomon a ridicat cel dintâi templu, iar după zidurile sale se găsesc peste 50 de sinagogi, circa 20 de minarete şi câteva zeci de biserici. De altfel, evreii şi musulmanii păstrează şi acum câte o cheie de la Mormântul Sfânt. Mozaicul de istorie şi cultură este vizibil şi în arhitectura Ierusalimului. Oraşul, înconjurat de ziduri ce permiteau accesul prin opt porţi, este împărţit în patru cartiere principale: Cartierul Evreilor, Cartierul Creştinilor, Cartierul Musulmanilor şi cel al Armenilor.

Ierusalim, locul care se lipeşte de suflet

Oraşul sfânt, locul unde a fost îngropat şi unde a înviat Hristos, te uimeşte şi-ţi rămâne lipit de suflet. Pentru mulţi dintre cei care au avut norocul să ajungă la Ierusalim, vizita seamănă cu o revenire acasă, la părinţi. Nu ai cum să nu-ţi aminteşti de Biserica Sfântului Mormânt, de Muntele Măslinilor, locul unde s-a stins Fecioara Maria şi de Via Dolorosa. Aceasta din urmă marchează drumul Fiului Omului cu crucea în spate, de la pretoriul unde s-a dat sentinţa cu moartea şi până la Golgota, locul răstignirii. Drumul Durerii este marcat de 14 opriri, fiecare fiind comemorat astăzi de mici altare. Prima dintre opririle de pe Drumul Crucii, care porneşte de la Fortăreaţa Antonia, comemorează punerea crucii pe umerii Domnului, în curtea Şcolii Franciscane. Până la locul care marchează cea dintâi cădere a Mântuitorului, sub povara Crucii, poposiţi la bisericuţa ortodoxă care situează locul unde a stat închis Iisus.

Întâlnirea Domnului cu Mama Sa este comemorată într-o biserică armenească, pe fundaţiile unei biserici bizantine, iar întâlnirea cu Simion Cirineanul, de o capelă franciscană. Ordinul monahal catolic "Micile surori ale lui Iisus" deţine astăzi biserica unde tradiţia spune că Veronica a şters cu o maramă faţa Domnului. Drumul durerii, cu cea de-a doua cădere a lui Iisus - la poarta Judecăţii, continuă în afara zidurilor cetăţii, spre întâlnirea cu femeile care-L deplângeau. O coloană care se găseşte lângă intrarea în Biserica Sfântul Antonie marchează locul celei de-a treia căderi a Domnului pe pământ. Pe Golgota, paşii ne îndreaptă spre primul altar din dreapta - unde a avut loc dezbrăcarea de veşminte şi pironirea pe cruce. Sub Masa Sfântă, altarul ortodox de pe Golgota, se află un disc de argint care marchează locul unde a fost înfiptă Sfânta Cruce. Urmează, tot în Biserica Sfântului Mormânt, locul unde Domnul a fost coborât de pe Cruce şi a fost pregătit pentru înmormântare, "Piatra ungerii". Nu departe se află Mormântul Sfânt. În anticamera sa, în care pătrunzi cu emoţie, se află "Piatra îngerilor", care au vestit Învierea domnului.

De la Andromeda, la fina gastronomie

Foarte aproape de Tel Aviv se află portul Jaffa, al cărui oraş vechi reprezintă una dintre principalele atracţii turistice ale Israelului. Jaffa este încărcat deopotrivă de istorie şi misticism, iar artiştii care şi-au deschis atelierele sunt foarte conştienţi de acest lucru. Portul vechi din Jaffa poartă, potrivit legendei creştine, numele unuia dintre cei trei fii ai lui Noe-Japhet, dar sunt alţii care leagă această denumire de frumuseţea naturală a locului. Cert este că portul este atestat arheologic încă de acum 4.000 de ani, când deservea navigatorii fenicieni. Şi de atunci a tot fost locuit, iar istoria sa nu a fost sortită să rămână în umbră: aici au fost aduşi cedrii de Liban pentru construcţia templului regelui Solomon, de aici a plecat profetul Ioan, iar grecii spun că Andromeda a fost legată de una dintre stâncile aflate la câteva zeci de metri de ţărmul portului. Romanii, turcii şi britanicii au călcat acest port, care a primit apoi pelerinii şi imigranţii evrei care doreau să se reinstaleze în Israel. Pe străduţele pietruite în alb, care poartă numele semnelor zodiacale, se găsesc, alături de galerii de artă iudaică, de arheologie sau bijuterii, şi cafenele sau cluburi de noapte. Nu trebuie uitate nici restaurantele, de unde se trage renumele de centru gastronomic de înaltă fineţe. Pe străduţele din Jaffa veţi găsi şi o biserică ortodoxă, unde se oficiază şi slujbe în limba română.