Enisala, cetatea de lângă dealurile Babadagulu

La nord de Năvodari, dincolo de pietrele arse ale Histriei, peste deal de pădurile tainice al Babadagului, domneşte Cetatea Enisala. Un loc greu de dibuit pentru cel care nu cunoaşte bucuria

La nord de Năvodari, dincolo de pietrele arse ale Histriei, peste deal de pădurile tainice al Babadagului, domneşte Cetatea Enisala. Un loc greu de dibuit pentru cel care nu cunoaşte bucuria descoperirii locurilor sălbatice.

Din sărăcia Babadagului încremenit de soarele dogoritor, o şosea cocoşată, năpădită de ierburi sălbatice, duce către satul vegheat protector de cetatea ruinată. Case acoperite cu stuf, îngrămădite din piatra albă a locului, stau adunate lângă o biserică şi o bodegă afumată. La ieşirea din satul pârjolit, o tăblie arată drumul către promontoriul cetăţii. Câteva sute de metri mai încolo, un drumeag de pietriş prăfuit urcă brusc din şosea către stânga.

În dreapta, o vale de un galben strălucitor de floarea-soarelui, în stânga, vie cu struguri gata să se coacă. La capătul drumului, spectacolul ce pare un început de lume: cetatea ridicată pe o stâncă, în spatele căreia se deschid întinderile de stuf şi apele turcoaz ale lacului Razim. Jos, în vale, printre canalele tăiate în stuf, se plimbă agale egrete şi păsări de tot felul. Şuierul brizei printre stânci e spart doar de ţârâitul cosaşilor şi de ţipetele lăstunilor.

Din cetatea oblojită acum de arheologi n-au mai rămas decât zidurile şi turnul proptit de schele. Pe hărţile antice, figura şi cetatea Salices, din Scythia Minor (Dobrogea), pe care istoricii o plasează în zona
Caramanchioi-Enisala.

Ocupată apoi de romani, fortăreaţa s-a numit Ad Salices, o bază de aprovizionare pentru trupele romane şi mai apoi bizantine, care parcurgeau litoralul între Dunăre şi Histria. Prin secolele X-XI, cetatea a aparţinut Bizanţului şi se numea Heracleea.

În timpul dominaţiei bizantine, în ciuda războaielor, cetatea de la Enisala, alături de cetăţile de la Darstor, Dinogetia şi de cetatea de la Pacuiul lui Soare au prosperat. Apoi, Mircea cel Bătrân "domn singur stăpânitor peste (...) toată Podunavia (Dobrogea - n.r.), încă până la Marea cea Mare şi singur stăpânitor al cetăţii Darstor", a fost se pare ultimul voievod care a folosit cetatea care acum odihneşte în linişte.