Daniela Stoian va recomanda... Thailanda

Primul lucru care mi-a venit in minte cand avionul a aterizat pe pamant thailandez a fost melodia "One night in Bangkok", melodie placuta adolescentei mele, care-mi trezea intotdeauna un amestec de

Primul lucru care mi-a venit in minte cand avionul a aterizat pe pamant thailandez a fost melodia "One night in Bangkok", melodie placuta adolescentei mele, care-mi trezea intotdeauna un amestec de dorinta si teama. Sub aceste auspicii si cu aceste asteptari, am dat piept cu aerul fierbinte si umed al Bangkok-ului, aer lipicios si sufocant ca si orasul in sine. Obiectivele turistice in Bangkok nu sunt multe, un palat regal (in curtea caruia suntem si fotografiati, eu si viitorul meu sot), o piata plutitoare, o crescatorie de serpi, dar ce ti se intipareste in munte sunt statuile lui Buda imprastiate si adulate peste tot prin oras, izul religios al betisoarelor parfumate, puzderia de tuktuk-uri si teama permanenta de a fi pacalit de localnici (ghida noastra de la palatul regal a reusit sa ne duca intr-o fabrica de bijuterii si sa-l si convinga pe Patrick sa-mi cumpere ceva). De aceea am parasit orasul si amestecul lui fascinant de saracie, sex, poluare si CD-uri piratate, pentru locuri inedite. Prima escala a fost jungla din nord, unde, parte dintr-un safari, am vazut plecarea unei colonii de lilieci, seara, dupa hrana. Cerul s-a innegrit de ei, sunetele lor ascutite au acoperit usor conversatia noastra si asa suspendata de uimire, iar mirosul ne-a ramas in nari mult dupa ce privirile schimbasera peisajul. O insula cu nisipul perfect alb si apele perfect albastre - Koh Tao - din afara traficului turistic ultracirculat a fost cea care ne-a curatit mintile, trupurile, dar nu si buzunarele. Cazati intr-un bungalow pe plaja, am reusit sa nu cheltuim mai mult de 10$ pe zi, pentru casa, masa si bere autohtone, toate din belsug si placute gurii si mintii. Pe insula asta am citit, am lenevit, am luat cursuri de scuba-diving, am privit cateva apusuri de soare senzationale si m-am indragostit inca o data si inca o data de Patrick. Iar voi, cititorilor, chiar daca nu aveti un Patrick, tot trebuie sa mergeti in Thailanda, sa le mancati mancarea si sa le vedeti dedesubturile apelor.