Călătorie cu cămila prin Sahara Tunisiană

Cu 500 de euro de persoană poţi vizita ruinele Cartaginei prin ofertele charter ale agenţiilor de turism O ţară exotică pentru europeni, Tunisia este cea mai sigură destinaţie

Cu 500 de euro de persoană poţi vizita ruinele Cartaginei prin ofertele charter ale agenţiilor de turism

O ţară exotică pentru europeni, Tunisia este cea mai sigură destinaţie africană. În fosta colonie franceză poţi să te plimbi prin Sahara, să faci croaziere ori să intri în locuinţele populaţiei berbere.

Lunile iunie şi septembrie sunt de preferat pentru un sejur în Tunisia, dacă nu suportaţi căldurile prea mari. Prima impresie nu este neapărat bună, pentru că pe lângă sufocare vezi, în drumul spre staţiuni (de la aeroportul Monastir), gunoaie şi o civilizaţie foarte aparte de cea europeană. Dar încetul cu încetul totul devine plăcut şi interesant. Tunisienii sunt foarte primitori, iar mâncarea, camera de hotel, peisajele şi cultura lor sunt foarte diferite. Deşi nu se întâlneşte luxul altor destinaţii, aici poţi vedea clădiri mici, cu un stil aparte, oameni foarte colorat îmbrăcaţi. Ghidul de limba română (agenţiile se străduiesc să ofere şi această facilitate turiştilor români) oferă informaţiile necesare unui prim contact cu această cultură, cu o religie în majoritate musulmană.

Taxiul este un mijloc ieftin de transport

Primul lucru care merită făcut în aeroport sau la recepţia hotelului, înainte de a urca în cameră este să schimbaţi euro sau dolarii în dinari tunisieni. Un euro este echivalentul a 1,77 dinari, iar cursul este acelaşi în orice loc veţi schimba: bancă sau recepţie. Statul controlează acest aspect. Apoi luaţi contact cu faptul că bacşişul face parte din peisaj şi lăsaţi ceva bănuţi celui care a cărat bagajele până în cameră. Pentru că salariul mediu este foarte mic în Tunisia, orice angajat se bucură când primeşte chiar şi subdiviziuni ale dinarului. Cel mai ieftin mijloc de transport în oraşele staţiunii este taxiul, deşi aveţi şi varianta mai aventuroasă, a tuc-tucului, un trenuleţ din care puteţi admira mai bine peisajul, dar care costă ceva mai mult, deşi preţul se negociază peste tot.

E bine de ştiut pentru cei care se hotărăsc să vină mai mulţi în familie că este cel mai avantajos să mergi prin Tunisia cu o maşină închiriată cu tot cu şofer (pentru un grup de 6-7 persoane), pentru că e mai greu de nimerit cu harta la obiectivele turistice.

Băuturile alcoolice nu se comercializează decât în două magazine autorizate din fiecare oraş, ceea ce înseamnă că în supermarketurile apropiate de hotel nu găsiţi să cumpăraţi decât cel mult bere fără alcool. La orice masă servită în restaurant se poate cumpăra doar berea locală, la preţul de 3 dinari. Deşi nu este obligatorie purtarea baticului pe cap la femei, veţi vedea foarte multe cu el pe cap, această alegere aparţinându-le în exclusivitate (şi nu uneia din religiile care domină: musulmană, evreiască ori creştină). Mirarea mai mare a fost la piscină, când le-am văzut intrând îmbrăcate în apă. Ceea ce am remarcat în sejurul din Tunisia a fost faptul că peste tot în birouri găseşti portretul preşedintelui ţării, pus din plăcere de cetăţeni, nu impus prin lege.

Locurile cele mai populare

Cea mai cerută excursie este cea în Sahara, de două zile, care costă în jur de 125 euro de persoană (o veţi găsi în lista de excursii prezentată ca Safari, pentru că a doua zi se fac şi plimbări cu jeepurile). Sahara tunisiană se întinde pe 20.000 de kilometri pătraţi, iar drumul până în deşert din orice staţiune de pe litoral este de cel puţin 4 ore de mers cu maşina. O primă oprire se face la locuinţele berbere (primii locuitori ai acestor locuri). Deşi s-a construit un cartier modern pentru aceştia, circa 200 de familii au refuzat să se mute şi stau în continuare în case construite (săpate) în piatră. Condiţiile par rudimentare, dar cu toate acestea ei au tv prin satelit, apă curentă, dar nu au căldură. Casele lor ţin de cald în anotimpul mai rece şi sunt răcoroase vara. Pentru câţiva dinari pe care îi oferă agenţia, ei acceptă să fie deranjaţi în orice moment al zilei pentru a li se vizita casa.

Plimbarea cu cămila se face în maximum o oră. De la locul de plecare a caravanei, se poate închiria un turban şi o "tunică", pentru 2 dinari de persoană. Şi pentru că în Tunisia cei mai mulţi bani se fac din turism, vei primi la sfârşitul expediţiei, contra a 3 dinari, şi o fotografie din experienţa pe cămilă. La cinci minute de mers cu maşina de deşert, există un hotel superb, cu condiţii excelente de cazare, mult mai bune decât în locuri unde confortul ar fi mai uşor de oferit. A doua zi din cadrul excursiei în Sahara este rezervată mersului cu jeepul, nerecomandat cardiacilor.

O altă excursie pe care o recomand este cea în capitala ţării, Tunis. Merită vizitate ruinele Cartaginei, oraşul în alb şi albastru Sidi Bou Said şi palatul "Bardo", transformat în cel mai mare muzeu de mozaicuri din lume. Intrările la aceste obiective sunt incluse în preţul iniţial. Se plătesc separat doar aparatul foto sau camera video, la preţul de un dinar.

Merită văzut, pozat, filmat

O călătorie în Tunisia nu trebuie să ocolească vizitarea unora dintre cele mai importante locaţii arheologice ale istoriei mondiale. Unul dintre ele este amfiteatrul construit de romani la El Jem. Aici se dădeau luptele între gladiatori, dar era şi locul de jertfă al primilor creştini care erau aruncaţi la fiare. Amfiteatrul a fost construit în anul 230 după Christos şi în tribune puteau lua loc circa 30.000 de oameni, care în caz de pericol puteau fi evacuaţi în maximum 15 minute.

Siesta de peste zi, sfântă pentru tunisieni

Cartagina este, fără îndoială, cel mai important sit, rivala de odinioară a Romei păstrând şi astăzi vestigii valoroase, porturile, canalul, cartierul Hannibal, termele, apeductul, teatrul şi templele perioadei romane fiind doar câteva exemple. Pe mine personal nu m-au impresionat ruinele şi plăcuţele care descriau ce ar fi trebuie să fie acolo. Importanţa vechii cetăţi a condus însă la construirea de către autorităţi a Parcului Arheologic al Cartaginei - Sidi Bou Said -, o zonă ce cuprinde şi satul Sidi Bou, transformat în punct de atracţie pentru turiştii amatori de suveniruri. Mai merită vizitat Muzeul Bardo din apropiere de Tunis, care găzduieşte cea mai impresionantă colecţie de mozaicuri romane din lume.

Tunisienii mai promovează ceva: Matmata, locul unde au fost filmate <> şi prima parte din <> . De aici se merge cu jeepul într-un spectaculos safari, unde se pot vedea şi decorurile păstrate din prima parte a filmului <> . Locuitorii ţării îşi respectă "siesta", dintre orele 13,00 - 15,00 (moment în care magazinele şi băncile de stat sunt închise), stau în faţa prăvăliilor aşteptând turiştii, singura lor sursă de venit. În bazar îţi dau mereu impresia că ai câştigat în "negocierea" preţurilor, deşi nu ţi-ar vinde produsul dacă ar fi sub valoarea lui reală.

Fiecare oraş are propria Medină (oraş vechi), unde se întind case cu străduţe înguste, dar unde începe şi bazarul cel mai mare din oraş. Vă recomand bazarul pentru suveniruri, însă nu ocoliţi şi magazinele de firmă ori cele obişnuite din oraş, pentru că au preţuri mult mai mici ca la noi. Încălţămintea din piele, genţile şi hainele de piele, precum şi covoarele tunisiene sunt la preţuri foarte bune faţă de România.

Mâncarea tunisiană, deşi variată, este foarte condimentată. La restaurantele hotelurilor se serveşte bufet suedez cuprinzând destul de puţine mâncăruri europene, ceea ce poate fi o diversitate bine-venită. Dar orice veţi servi în oraş la restaurante este şi ieftin, şi gustos, un prânz ajungând la maxim 8 dinari de persoană. Tradiţional este cus-cus, bric (clătită umplută cu ou, legume şi carne tocată), "drob dajin" (multe ouă şi cartofi), "şorba" (o cremă mai groasă făcută din paste făinoase).

BUGET DE PERSOANĂ:

Pe lângă preţul sejurului (care cuprinde cel puţin demipensiune), o persoană poate trăi, o săptămână, cu mimimum 100 de euro (fără excursiile opţionale).
Seş - apărătoare de soare tradiţională - 3 dinari
Pizza cu ton - 6 dinari
Bere fără alcool - 3 dinari
Cafea - 2 dinari
Tuc-tuc - 2 dinari
Pantofi din piele - în medie, 30 dinari
Tricouri (cu inscripţia Tunisia) - 7 dinari
Boga, Coca-Cola - 2 dinari
Ulei de măsline (750 ml) - 6 dinari
Floarea deşertului (o rocă) - 1 dinar
Brăţări de argint - în medie, 2,5 dinari
Căpşuni - 1 kg - 0,300 milimi (subdiviziunea dinarului)
Îngheţată - 1 sau 2 dinari
Închiriere maşină/zi (fără şofer) - 90 dinari
Un euro = 1,77 dinari

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

Cursul valutar este la fel peste tot, fie la recepţia hotelului, fie la bancă;

Totul se negociază, la magazinele din Medina (oraşul vechi); fiecare localitate are propria Medină;

Pe unde puteţi, lăsaţi bacşis, face parte din <>

Folosiţi taxiul cu încredere, este mai ieftin decât alte mijloace de transport (de exemplu tuc-tucul);

Nu se găsesc şi nu se comercializează băuturi alcoolice nici în supermarketuri;

Pentru că este o ţară cu 1.300 de kilometri de litoral la Marea Mediterană, staţiunile în care merită mers sunt Sousse, Monastir şi Hammamet. Hotelurile de patru stele sunt cele mai indicate, acestea având şi piscină interioară, şi exterioară, plajă proprie şi camere mari (cu tv, frigider şi aer condiţionat inclus în preţ).

Cel mai mare centru de atracţie pentru turişti rămâne capitala ţării, Tunis, situată pe malul lacului cu acelaşi nume, în nord-estul ţării, foarte aproape de coasta Mediteranei.

Sousse este staţiunea amplasată relativ aproape de Tunis, dar şi de Monastir. Aici se găseşte şi portul El-Kantaoui, vestit ca fiind cel mai mare port de iahturi de la Marea Mediterană.

Deşi sunt vorbitori de arabă, învaţă în şcoală şi franceza, dar şi engleza

NU RATAŢI !

Din staţiunile turistice se organizează excursii opţionale spre:

Kairouan: 22 euro
Seara beduină: 25 euro
Tunis (capitala): 42 euro
Cap Bon: 33 euro
Grand Sud: 115 euro
Safari: 125 euro