Butoaiele de lemn hrănesc sute de familii din Coşeşti

Majoritatea localnicilor din comuna argeşeană îşi câştigă existenţa din meseria de dogar. Multe familii, însă, au transformat această meserie într-o adevărată afacere Ca să vezi

Majoritatea localnicilor din comuna argeşeană îşi câştigă existenţa din meseria de dogar. Multe familii, însă, au transformat această meserie într-o adevărată afacere

Ca să vezi ce înseamnă internetul! Un învăţător din comuna argeşeană Coşeşti, fiu de dogar, şi-a construit un site pe internet în care-şi prezintă afacerea: butoaie de calitate, la preţuri atractive, făcute manual. Rezultatul?

Anul trecut l-au sunat băieţii de la Cotnari şi i-au cerut 500 de bucăţi, apoi un businessman evreu care vrea şi el 400 de butoaie pe an, şi telefoanele zbârnâie în continuare. Şi uite-aşa, Nicolae Rizea, învăţătorul cu iniţiativă, are de lucru non-stop. În comuna Coşeşti, una din două familii face butoaie în spatele curţii, şi din asta trăieşte.

Înainte de Revoluţie, la Coşeşti exista şi o fabrică de butoaie. Astăzi, fabrica s-a dus naibii, ca majoritatea întreprinderilor din mediul rural. A venit un investitor străin, a dat şpaga unde trebuia şi a concesionat clădirea şi terenul pe nimic.

Asta nu-i deranjează pe localnici, pentru că, oricum, fiecare familie de dogar construieşte butoaiele în fundul curţii, departe de ochii trecătorilor, după care le plimbă cu ARO-ul pe la târgurile de artă populară din ţară, prin pieţe sau expoziţii. Nu îţi spune nimeni cât câştigă cu adevărat, însă cert este că din vânzarea butoaielor ei îşi întreţin familiile.

Din butoaie, localnicii de aici şi-au cumpărat apartamente la oraş, în Piteşti, şi-au ţinut copiii prin şcoli, ori şi-au cumpărat maşini. Este o meserie bănoasă, pentru că în România mai sunt doar două fabrici mari de butoaie, iar producătorii de vinuri sau spirtoase de renume caută marfă ieftină făcută manual, cu simţul responsabilităţii.

Trei butoaie pe zi aduc un profit de peste 1.500 de euro pe lună Am ajuns acasă la familia Rizea, la învăţătorul cu site de butoaie pe internet şi ne-am dat la umbră. Omul de afaceri, Adrian, pe numele lui mic, s-a prezentat profesionist, cu laptopul pe masă.

"Dintre toate afacerile pe care le-am încercat până acum, asta cu butoaiele este cea mai profitabilă", ne asigură Adrian de succesul lui. A avut şi magazin de haine, un bar care a dat faliment, apoi a încercat comerţul pe internet şi comerţul cărţilor personalizate, dar tot la butoaie a ajuns. "La început, îl certam", ne spune mama lui Adrian. "Păi eu l-am dat la şcoală să înveţe carte şi el tot la butoaie a ajuns?", zice râzând femeia.

Concret, omul supervizează businessul, pentru că la doage, la tăiat, la strâns, la rindea, lucrează numai tatăl lui dimpreună cu doi angajaţi. Trei oameni fac cel puţin 100 de butoaie pe lună care se vând ca pâinea caldă. Principalii beneficiari sunt producătorii viticoli din Dobrogea, Vrancea sau Moldova.

"Eu nu pot face faţă comenzilor mari pe care le am, însă îmi voi construi un atelier mai mare şi afacerea va creşte", se arată optimist Adrian. Businessul cu butoaie nu l-a ţinut departe de şcoală, ci dimpotrivă. Adrian Rizea predă patru ore pe zi, însă spune că serviciul este pentru el ca o relaxare. Soţia lui este tot învăţătoare şi o mare artistă.

Pirogravează manual butoaiele cu numele firmei căreia i le vinde, îndeletnicire suficient de bănoasă cât să-i suplimenteze salariul de profesor cu câteva sute de lei pe lună. Tatăl lui Adrian ne povesteşte că, înainte, butoaiele nu se dădeau pe bani, ci se făcea troc cu ele. Adică se încărcau în căruţe şi plecau prin ţară, iar la întoarcere, căruţele erau pline cu grâne, cartofi, vin sau alte alimente.

Mergem în spatele curţii ca să vedem atelierul. Doi bărbaţi la bustul gol băteau fierul pe butoaie cu ciocanul şi strângeau doagele încălzite la foc cu o sârmă. Două maşinării vechi erau montate sub un acoperiş de tablă, un banzic care tăia lemnul şi un abric care-l modela. În curte, stivele de lemn de stejar erau puse la uscare, iar peste tot, pe jos, în magazie sau în pod erau numai butoaie.

"Oamenii sunt plătiţi la bucată, 35 de lei pe butoi, plus mâncare, băutură şi cazare", spune directorul firmei. Nu-i rău de loc, dacă stai să te gândeşti că angajaţii lui "butoaie.ro" câştigă un salariu de 1.500 de lei pe lună. Ne aflăm totuşi în mediul rural, unde o bere costă 1,5 lei, iar cu două-trei salarii din astea îţi poţi cumpăra teren de casă.

Din păcate, acest job este sezonier pentru dogari, vânzările la butoaie mergând foarte bine doar patru-cinci luni pe an. Dogarii şi-au făcut PF-uri mai profitabile decât un SRL Localnicii din Coşeşti care au avut iniţiativă şi-au făcut PF-uri ca să poată vinde butoaiele cu acte în regulă.

Din păcate, foarte mulţi dogari trăiesc în continuare în trecut şi în loc să îşi dezvolte afacerea, o ascund de ochii lumii şi vând butoaiele pe furiş. Tot cu căruţa, tot pe la târguri şi pe la marginea drumului, muncesc şi vând cât să îşi asigure hrana zilnică pentru ei şi familia lor. Deşi există cerere pe piaţă cât nu pot ei lucra. Învăţătorul "butoaie.ro" este o raritate pentru comuna Coşeşti, pentru că se zbate şi încearcă să facă din meseria părinţilor săi un business şi nu o activitate de subzistenţă.

E foarte bucuros să ne explice cum se face, cum se câştigă banii, ne arată pozele de pe laptopul său cu butoaie inscripţionate cu "Cotnari" făcute de mânuţa lui şi a soţiei şi visează că va avea un atelier modern, mare, care să respecte toate normele şi care să îi poată permite să se dezvolte. De fapt, ăsta este şi motivul pentru care ceilalţi dogari din comună nu îşi fac cunoscută afacerea.

Nu au un atelier întru totul legal. "Dacă ar veni pe aici un control cu adevărat serios, cred că ne-ar închide pe toţi", spune Adrian Rizea. Atelierul trebuie să aibă spaţiu suficient, acoperişul să fie înălţat la cel puţin trei metri, maşinile de tăiat să aibă evacuare pentru rumeguş etc., etc. Investiţia într-un astfel de atelier ar ajunge undeva la 35.000 de euro.

Tot învăţătorul era pus la curent cu preţurile, pentru că asta intenţionează sa facă: să îşi deschidă o făbricuţă de butoaie. "Am fost chemat şi la Arena leilor, emisiunea aia de la TVR unde vin investitorii şi îţi finanţează afacerea, dar nu am acceptat oferta lor", spune Adrian. Investitorii i-au cerut 70% din afacere în schimbul investiţiei, ceea ce lui Rizea i s-a părut foarte mult. "Am să mă descurc singur. La urma urmei fac un credit de nevoi personale şi tot îmi fac fabrică de butoaie, dar făcute tot manual. Ca să respect tradiţia", spune, plin de speranţă, învăţătorul.

Butoaiele, transformate în bani

Investiţia într-un atelier de butoaie se ridică la 35.000 de euro. Suma este destinată achiziţionării unui teren a două utilaje (abric şi banzic) şi a sculelor manuale: ciocane, tesle, menghină, nituri, cuie
n Pentru a construi 100 de butoaie este nevoie de 10 metri cubi de doage, care costă aproximativ 5.000 de euro.

Este mai avantajos să cumperi lemnul gata transformat în doage, de la o fabrică, decât să prelucrezi tu lemnul în atelier. La cei 5.000 de euro pentru lemn, se mai adaugă 1.500 pentru cercurile de fier galvanizat, curentul electric şi plata muncitorilor

Un butoi se vinde unui producător viticol cu aproximativ 200 de euro, însă dogarii din Coşeşti nu lucrează decât pe comandă. Mai întâi se semnează contractul cu beneficiarul, iar apoi începe producţia
Profitul net al producătorului la 100 de butoaie vândute este de aproximativ 12.000 de euro