Nu trageţi în profesoară!

Vânătorii otevişti au transformat o fiinţă într-un monstru blond Orice tabloid care se respectă, scris sau televizat, se hrăneşte, firesc, cu drama familiei lui Bogdan Alexandru

Vânătorii otevişti au transformat o fiinţă într-un monstru blond

Orice tabloid care se respectă, scris sau televizat, se hrăneşte, firesc, cu drama familiei lui Bogdan Alexandru Costache, elevul care s-a aruncat de la etajul 9 din pasiune pentru profesoara care nu-i împărtăşea iubirea. Zilnic, suntem bombardaţi cu detalii peste detalii, mărturii, sms-uri de dragoste, dezvăluiri şi alte asemenea arsenaluri mediatice despre povestea de dragoste încheiată tragic prin sinuciderea lui Bogdan Alexandru. Până la un punct, nu e nimic neobişnuit. În toată lumea, un astfel de subiect este mană cerească pentru presa de scandal. Cu o mică mare diferenţă. Nici în Statele Unite, nici în Europa, nici pe altă planetă ceva mai civilizată, profesoara Corina Vasile n-ar fi devenit inamicul public "numărul 1" al societăţii.

În România însă, opinia publică otevistă a transformat-o pe nefericita dăscăliţă într-o veritabilă satană naţională. Un fel de ţintă-piept 90-60-90, în care e bine să dai cu tunul dacă vrei să fii în rândul lumii. Seară de seară, televiziunea care foloseşte ratingul ca garanţie pentru asumarea codului "n-am mamă, n-am tată dacă scot audienţă" trage din toate poziţiile în profa de limba română. Cu o voluptate demnă de subiecte pro, nu anti, dirijorii OTV se chinuiesc vârtos să mai stoarcă o bârfă-două care să menţină telespectatorul legat de senzaţional. În goana asta nebunească după "publiccus captivus", e de la sine înţeles că moderaţia n-are ce căuta. Odată creată masa critică de telespectatori nervoşi, valul creşte, iar argumentele se îneacă de la sine. Cui îi pasă că a fost vorba despre o simplă idilă, cu sfârşit tragic, între doi oameni maturi, elevul nefiind minor? Cui îi pasă că relaţia dintre cei doi a prins contur în perioada în care Corina Vasile nu-i era profesoară elevului Bogdan Alexandru Costache?

America e plină de cazuri cu profe studiind sexul în aşternuturile elevilor, dar în imensa majoritate a relaţiilor este vorba de minori. Chiar şi aşa, doamnele de la catedră nu sunt transformate în răul suprem al naţiunii. Sigur, intră în discuţie etica pedagogică, sancţiuni disciplinare sau penale. Corect, dar atât şi nimic mai mult. La noi însă, un caz care nici măcar nu seamănă ca gravitate cu puzderia de relaţii nepotrivite de peste Ocean este pretext pentru ură. Rezultatul? Transformarea unei biete fiinţe într-un monstru blond. Trist este nu că se umflă exponenţial publicul curios, ci că sporeşte astfel armata militanţilor care vor judecată fără milă, în piaţa publică, şi sânge pe pereţi. Este genul ideal de subiect de studiu la psihologie despre cum poţi folosi audienţa ca să întuneci raţiunea. Este ceea ce întâlnim nu doar în astfel de cazuri nefericite, ci la tot pasul în societate.